opțiuni
  • info

17 definiții pentru ademenitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADEMENITOR, -OARE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitor, -oare adj.] – Ademeni + suf. -tor.

ademenitor, ~oare a [At: BELDIMAN, O. 21 / V: (reg) ~minitor, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: ademeni + -tor] 1 Care ademenește (1) Si: atrăgător, ispititor, tentant. 2 Care ademenește (2) Si: amăgitor, înșelător.

ADEMENITOR adj. verb. ADEMENI. Care ademenește, amăgitor: avea un ohip ~ cum nu mai văzusem (GN.).

ADEMENITOR, -OARE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitor, -oare adj.] – Ademeni + suf. -tor.

ADEMENITOR, -OARE, ademenitori, -oare, adj. Care seduce (prin farmecul său), care farmecă, atrage (de obicei pentru a avea un profit personal). Perspectiva carierei de profesor îi păru mult mai ademenitoare. C. PETRESCU, R. DR. 57. Începu să-i vorbească cu niște graiuri mieroase și ademenitoare. ISPIRESCU, L. 261. ◊ (Adverbial) S-a învîrtit și Harapul, rînjind ademenitor, prin saloane, cu o tavă de argint, pe care se aflau țigări. PAS, L. I 106. – Variantă: (regional) adimenitor, -oare (ODOBESCU, S, III 634) adj.

ADEMENITOR, -OARE, ademenitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care seduce, farmecă, atrage. [Var.: (reg.) adimenitor, -oare adj.] – Din ademeni + suf. -(i)tor.

ADEMENITOR ~oare (~ori, ~oare) Care ademenește; care atrage; care farmecă. Propunere ~oare. /a ademeni + suf. ~tor

ademenitor a. care ademenește: atrăgător, amăgitor.

ADIMENITOR, -OARE adj. v. ademenitor.

ADIMENITOR, -OARE adj. v. ademenitor.

adimenitor, ~oare a vz ademenitor

ADIMENITOR, -OARE, adj. v. ademenitor.

ADIMENITOR, -OARE, adj. v. ademenitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ademenitor adj. m., pl. ademenitori; f. sg. și pl. ademenitoare

ademenitor adj. m., pl. ademenitori; f. sg. și pl. ademenitoare

ademenitor adj. m., pl. ademenitori; f. sg. și pl. ademenitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADEMENITOR adj., s. 1. adj. atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~oare.) 2. s., adj. v. seducător.

ADEMENITOR adj., s. 1. adj. atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~.) 2. s., adj. amăgitor, înșelător, seducător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)

Ademenitor ≠ dezgustător, repugnant, repulsiv, respingător, scârbos

Intrare: ademenitor
ademenitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademenitor
  • ademenitorul
  • ademenitoru‑
  • ademenitoare
  • ademenitoarea
plural
  • ademenitori
  • ademenitorii
  • ademenitoare
  • ademenitoarele
genitiv-dativ singular
  • ademenitor
  • ademenitorului
  • ademenitoare
  • ademenitoarei
plural
  • ademenitori
  • ademenitorilor
  • ademenitoare
  • ademenitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
adimenitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adimenitor
  • adimenitorul
  • adimenitoru‑
  • adimenitoare
  • adimenitoarea
plural
  • adimenitori
  • adimenitorii
  • adimenitoare
  • adimenitoarele
genitiv-dativ singular
  • adimenitor
  • adimenitorului
  • adimenitoare
  • adimenitoarei
plural
  • adimenitori
  • adimenitorilor
  • adimenitoare
  • adimenitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ademenitor, ademenitoareadjectiv

  • 1. Care ademenește. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amăgitor ispititor seducător tentant
    • format_quote Perspectiva carierei de profesor îi păru mult mai ademenitoare. C. PETRESCU, R. DR. 57. DLRLC
    • format_quote Începu să-i vorbească cu niște graiuri mieroase și ademenitoare. ISPIRESCU, L. 261. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial S-a învîrtit și Harapul, rînjind ademenitor, prin saloane, cu o tavă de argint, pe care se aflau țigări. PAS, L. I 106. DLRLC
etimologie:
  • Ademeni + sufix -tor. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.