REPLICARE s. f. (Genet.) Duplicare a unei molecule sau a unui agregat de molecule prin copierea structurii unei molecule preexistente de același fel. – V. replica.

replicare sf [At: MDA ms / Pl: ~cări / E: replica] 1-2 Ripostă (1, 3).

REPLICARE s. f. 1. acțiunea de a replica. 2. dublare prin copiere după o formă preexistentă. 3. (biol.) proces complex prin care se asigură sinteza macromoleculelor ce dețin codificată informația ereditară. (< replica)

replica vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: replic (A și: replic) / E: fr repliquer] (Fșa) 1-2 A riposta (1, 3).

REPLICA, replic, vb. I. Tranz. A da o replică, a răspunde (la ceea ce s-a spus mai înainte). Cred și eu, a replicat convins domnul gras. SAHIA, N. 99. Voi prefera să mă inițiez la fața locului, replică tînărul Herdelea. REBREANU, R. I 57. De ești fecior, replică bătrîna îngrijită, Să-ți fie calea floare și urma înflorită. ALECSANDRI, P. A. 180.

REPLICA vb. I. tr. A da o replică; a răspunde. [P.i. replic. / < fr. répliquer, it., lat. replicare].

REPLICA vb. tr. a da o replică; a răspunde, a riposta. (< fr. répliquer)

A REPLICA replic tranz. A răspunde printr-o replică; a riposta; a reacționa. /<fr. répliquer

replicà v. a da o replică.

*replíc, a -á v. intr. (lat. ré-plico, -plicáre, a îndoi în apoĭ; fr. répliquer. V. plec, aplic). Răspund, obĭectez, ripostez: soldatu trebuĭe să asculte fără să replice. V. tr. N’a replicat nimic.

+replicare (desp. re-pli-) s. f., g.-d. art. replicării; pl. replicări

replicare s. f., g.-d. art. replicării, pl. replicări

+replica (a se ~) (desp. re-pli-) vb., ind. prez. 3 se replică; conj. prez. 3 să se replice; ger. replicându-se

replica (a ~) (desp. re-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. replic, 2 sg. replici, 3 replică; conj. prez. 1 sg. să replic, 3 să replice

replica (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 replică

replica vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. replic, 3 sg. și pl. replică

replic.

REPLICÁRE (< fr.) s. f. (GENET.) Proces prin care o moleculă de ADN servește drept matriță pentru sinteza unei molecule noi, identică cu prima. Prin ruperea punților de hidrogen dintre bazele azotate, macromolecula de ADN se separă în cele două catene complementare; nucleotidele libere din citoplasmă se atașează pe bază de complementaritate la catenele vechi, rezultând două molecule de ADN bicatenar, fiecare cu câte o catenă veche (care a avut rolul de model) și una nou sintetizată (replicație semiconservativă). În felul acesta se asigură o sinteză foarte fidelă, moleculele fiice fiind identice cu molecula mamă. În procesul de r. intervin numeroase enzime (ADN – polimeraze, ligoze etc.) ♦ R. conservativă = ipoteză, astăzi abandonată, conform căreia moleculele de ADN inițiază procesul de r. fără să se separe în catene complementare.

REPLICA vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întâmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a ~ vreo două!)

REPLICA vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întîmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a ~ vreo două!)