15 definiții pentru replica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPLICA, replic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

REPLICA, replic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

replica vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: replic (A și: replic) / E: fr repliquer] (Fșa) 1-2 A riposta (1, 3).

REPLICA, replic, vb. I. Tranz. A da o replică, a răspunde (la ceea ce s-a spus mai înainte). Cred și eu, a replicat convins domnul gras. SAHIA, N. 99. Voi prefera să mă inițiez la fața locului, replică tînărul Herdelea. REBREANU, R. I 57. De ești fecior, replică bătrîna îngrijită, Să-ți fie calea floare și urma înflorită. ALECSANDRI, P. A. 180.

REPLICA vb. I. tr. A da o replică; a răspunde. [P.i. replic. / < fr. répliquer, it., lat. replicare].

REPLICA vb. tr. a da o replică; a răspunde, a riposta. (< fr. répliquer)

A REPLICA replic tranz. A răspunde printr-o replică; a riposta; a reacționa. /<fr. répliquer

*replíc, a v. intr. (lat. ré-plico, -plicáre, a îndoi în apoĭ; fr. répliquer. V. plec, aplic). Răspund, obĭectez, ripostez: soldatu trebuĭe să asculte fără să replice. V. tr. N’a replicat nimic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

replica (a ~) (desp. re-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. replic, 2 sg. replici, 3 replică; conj. prez. 1 sg. să replic, 3 să replice

+replica (a se ~) (desp. re-pli-) vb., ind. prez. 3 se replică; conj. prez. 3 să se replice; ger. replicându-se

replica (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 replică

replica vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. replic, 3 sg. și pl. replică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPLICA vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întâmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a ~ vreo două!)

REPLICA vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întîmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a ~ vreo două!)

Intrare: replica
  • silabație: re-pli-ca info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • replica
  • replicare
  • replicat
  • replicatu‑
  • replicând
  • replicându‑
singular plural
  • replică
  • replicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • replic
(să)
  • replic
  • replicam
  • replicai
  • replicasem
a II-a (tu)
  • replici
(să)
  • replici
  • replicai
  • replicași
  • replicaseși
a III-a (el, ea)
  • replică
(să)
  • replice
  • replica
  • replică
  • replicase
plural I (noi)
  • replicăm
(să)
  • replicăm
  • replicam
  • replicarăm
  • replicaserăm
  • replicasem
a II-a (voi)
  • replicați
(să)
  • replicați
  • replicați
  • replicarăți
  • replicaserăți
  • replicaseți
a III-a (ei, ele)
  • replică
(să)
  • replice
  • replicau
  • replica
  • replicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

replica, replicverb

  • 1. A da o replică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cred și eu, a replicat convins domnul gras. SAHIA, N. 99. DLRLC
    • format_quote Voi prefera să mă inițiez la fața locului, replică tînărul Herdelea. REBREANU, R. I 57. DLRLC
    • format_quote De ești fecior, replică bătrîna îngrijită, Să-ți fie calea floare și urma înflorită. ALECSANDRI, P. A. 180. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.