14 definiții pentru repercuta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPERCUTA, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

REPERCUTA, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

repercuta vr [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / Cj: 3 să ~teze / E: fr répercuter] 1 (D. unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge Si: a se întoarce, a se reflecta (1). 2 (Fig) A avea urmări, consecințe. 3 (Fig) A-și manifesta indirect efectele.

REPERCUTA, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrînge, a se retransmite, a reveni. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra», mai rar «în») A avea urmări, consecințe, a-și manifesta efectele. Abuzul de mîncare și de băutură se repercutează asupra sănătății.Nu-mi sînt indiferenți... seceta ori foametea pe care o îndură ei știu că se repercutează în viața mea de fiecare zi. C. PETRESCU, Î. II 267. – Conj. prez. și: pers. 3 să repercute (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96).

REPERCUTA vb. I. refl. 1. (Despre unde sonore, luminoase) A se răsfrînge, a se retransmite. 2. (Fig.) A avea urmări, a-și manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -tează, conj. 3 -teze. / < fr. répercuter, cf. lat. repercutere – a respinge].

REPERCUTA vb. refl. 1. (despre unde sonore, luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite. 2. (fig.) a avea urmări, a-și manifesta indirect efectele. (< fr. répercuter, lat. repercutere)

A SE REPERCUTA se ~ea intranz. 1) (despre unde sonore sau de lumină) A se propaga reflectându-se. 2) fig. A se face simțit; a se propaga, avînd anumite urmări; a se resimți; a se răsfrânge. /<fr. répercuter

repercutà v. 1. Fiz. a retrimite sunetul, lumina; 2. Med. a deplasa o afecțiune locală fâcând’o să treacă într’o altă parte a corpului.

*repercutéz v. tr. (fr. répercuter, d. lat. repercútere, a arunca înapoĭ. V. percusiune). Răsfrîng, arunc înapoĭ (sunetu). V. refl. Ecou se repercuta din deal în deal. Fig. Acest strigăt se repercută în toată românimea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!repercuta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se repercutea, imperf. 1 pl. se repercutau; conj. prez. 3 să se repercuteze; ger. repercutându-se

repercuta (a ~) vb., ind. prez. 3 repercutea

repercuta vb., ind. prez. 3 sg. repercutează; conj. prez. 3 sg. și pl. repercuteze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPERCUTA vb. 1. v. reflecta. 2. v. resimți.

REPERCUTA vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrînge, a se reflecta, a reveni, (înv.) a se refrînge. (Unda sonoră se ~ la întîlnirea unui obstacol.) 2. a se resimți, a se simți. (Unele efecte se ~ asupra lui.)

Intrare: repercuta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repercuta
  • repercutare
  • repercutat
  • repercutatu‑
  • repercutând
  • repercutându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • repercutea
(să)
  • repercuteze
  • repercuta
  • repercută
  • repercutase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • repercutea
(să)
  • repercuteze
  • repercutau
  • repercuta
  • repercutaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repercutaverb

  • 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: resimți
    • format_quote Abuzul de mâncare și de băutură se repercutează asupra sănătății. DLRLC
    • format_quote Nu-mi sînt indiferenți... seceta ori foametea pe care o îndură ei știu că se repercutează în viața mea de fiecare zi. C. PETRESCU, Î. II 267. DLRLC
  • comentariu Conjunctiv prezent și: persoana a 3-a să repercute. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.