repercuta vr [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / Cj: 3 să ~teze / E: fr répercuter] 1 (D. unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge Si: a se întoarce, a se reflecta (1). 2 (Fig) A avea urmări, consecințe. 3 (Fig) A-și manifesta indirect efectele.

REPERCUTA, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrînge, a se retransmite, a reveni. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra», mai rar «în») A avea urmări, consecințe, a-și manifesta efectele. Abuzul de mîncare și de băutură se repercutează asupra sănătății. ▭ Nu-mi sînt indiferenți... seceta ori foametea pe care o îndură ei știu că se repercutează în viața mea de fiecare zi. C. PETRESCU, Î. II 267. – Conj. prez. și: pers. 3 să repercute (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96).

REPERCUTA vb. I. refl. 1. (Despre unde sonore, luminoase) A se răsfrînge, a se retransmite. 2. (Fig.) A avea urmări, a-și manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -tează, conj. 3 -teze. / < fr. répercuter, cf. lat. repercutere – a respinge].

REPERCUTA vb. refl. 1. (despre unde sonore, luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite. 2. (fig.) a avea urmări, a-și manifesta indirect efectele. (< fr. répercuter, lat. repercutere)

A SE REPERCUTA se ~ează intranz. 1) (despre unde sonore sau de lumină) A se propaga reflectându-se. 2) fig. A se face simțit; a se propaga, avînd anumite urmări; a se resimți; a se răsfrânge. /<fr. répercuter

repercutà v. 1. Fiz. a retrimite sunetul, lumina; 2. Med. a deplasa o afecțiune locală fâcând’o să treacă într’o altă parte a corpului.

*repercutéz v. tr. (fr. répercuter, d. lat. repercútere, a arunca înapoĭ. V. percusiune). Răsfrîng, arunc înapoĭ (sunetu). V. refl. Ecou se repercuta din deal în deal. Fig. Acest strigăt se repercută în toată românimea.

!repercuta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se repercutează, imperf. 1 pl. se repercutau; conj. prez. 3 să se repercuteze; ger. repercutându-se

repercuta (a ~) vb., ind. prez. 3 repercutează

repercuta vb., ind. prez. 3 sg. repercutează; conj. prez. 3 sg. și pl. repercuteze

repercuta

REPERCUTA vb. 1. v. reflecta. 2. v. resimți.

REPERCUTA vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrînge, a se reflecta, a reveni, (înv.) a se refrînge. (Unda sonoră se ~ la întîlnirea unui obstacol.) 2. a se resimți, a se simți. (Unele efecte se ~ asupra lui.)