14 definiții pentru repercuta
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REPERCUTA, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.
REPERCUTA, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- acțiuni
repercuta vr [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / Cj: 3 să ~teze / E: fr répercuter] 1 (D. unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge Si: a se întoarce, a se reflecta (1). 2 (Fig) A avea urmări, consecințe. 3 (Fig) A-și manifesta indirect efectele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPERCUTA, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrînge, a se retransmite, a reveni. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra», mai rar «în») A avea urmări, consecințe, a-și manifesta efectele. Abuzul de mîncare și de băutură se repercutează asupra sănătății. ▭ Nu-mi sînt indiferenți... seceta ori foametea pe care o îndură ei știu că se repercutează în viața mea de fiecare zi. C. PETRESCU, Î. II 267. – Conj. prez. și: pers. 3 să repercute (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPERCUTA vb. I. refl. 1. (Despre unde sonore, luminoase) A se răsfrînge, a se retransmite. 2. (Fig.) A avea urmări, a-și manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -tează, conj. 3 -teze. / < fr. répercuter, cf. lat. repercutere – a respinge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPERCUTA vb. refl. 1. (despre unde sonore, luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite. 2. (fig.) a avea urmări, a-și manifesta indirect efectele. (< fr. répercuter, lat. repercutere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE REPERCUTA se ~ează intranz. 1) (despre unde sonore sau de lumină) A se propaga reflectându-se. 2) fig. A se face simțit; a se propaga, avînd anumite urmări; a se resimți; a se răsfrânge. /<fr. répercuter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
repercutà v. 1. Fiz. a retrimite sunetul, lumina; 2. Med. a deplasa o afecțiune locală fâcând’o să treacă într’o altă parte a corpului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*repercutéz v. tr. (fr. répercuter, d. lat. repercútere, a arunca înapoĭ. V. percusiune). Răsfrîng, arunc înapoĭ (sunetu). V. refl. Ecou se repercuta din deal în deal. Fig. Acest strigăt se repercută în toată românimea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!repercuta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se repercutează, imperf. 1 pl. se repercutau; conj. prez. 3 să se repercuteze; ger. repercutându-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
repercuta (a ~) vb., ind. prez. 3 repercutează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
repercuta vb., ind. prez. 3 sg. repercutează; conj. prez. 3 sg. și pl. repercuteze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
repercuta
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REPERCUTA vb. 1. v. reflecta. 2. v. resimți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REPERCUTA vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrînge, a se reflecta, a reveni, (înv.) a se refrînge. (Unda sonoră se ~ la întîlnirea unui obstacol.) 2. a se resimți, a se simți. (Unele efecte se ~ asupra lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
repercutaverb
- 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: reflecta retransmite reveni răsfrânge întoarce
- 2. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: resimți
- Abuzul de mâncare și de băutură se repercutează asupra sănătății. DLRLC
- Nu-mi sînt indiferenți... seceta ori foametea pe care o îndură ei știu că se repercutează în viața mea de fiecare zi. C. PETRESCU, Î. II 267. DLRLC
-
- comentariu Conjunctiv prezent și: persoana a 3-a să repercute. DLRLC
etimologie:
- répercuter DEX '09 DEX '98 DN