opțiuni
  • info

8 definiții pentru resimțit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

resimți vir [At: DEX / Pzi: resimt / E: fr ressentir după simți] 1 vt A simți. 2 vr A simți urmările, consecințele unei împrejurări (anterioare). 3 vr A avea repercusiuni.

RESIMȚI, resimt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

RESIMȚI vb. IV. 1. tr. A simți (din nou). 2. refl. A simți consecințele, urmările, o slăbiciune etc. ♦ A avea urmări. [P.i. resimt. / după fr. ressentir].

A RESIMȚI resimt tranz. A simți din nou. /<fr. ressentir

A SE RESIMȚI mă resimt intranz. 1) A fi urmărit în continuare suportând efectele. 2) A simți urmările; a-și manifesta efectele; a avea urmări; a se răsfrânge. /<fr. ressentir

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

resimți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resimt, 3 sg. resimte, imperf. 1 resimțeam; conj. prez. 1 sg. să resimt, 3 să resimtă; imper. 2 sg. afirm. resimte

resimți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resimt; conj. prez. 3 sg. și pl. resimtă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RESIMȚI vb. a se repercuta, a se simți. (Unele efecte se ~ asupra lui.)

Intrare: resimțit
resimțit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resimțit
  • resimțitul
  • resimțitu‑
  • resimțită
  • resimțita
plural
  • resimțiți
  • resimțiții
  • resimțite
  • resimțitele
genitiv-dativ singular
  • resimțit
  • resimțitului
  • resimțite
  • resimțitei
plural
  • resimțiți
  • resimțiților
  • resimțite
  • resimțitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

resimți, resimtverb

  • 1. tranzitiv Simți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: simți
    • format_quote Îmi tremură mîna ca și cînd prin descrierea crimelor aș resimți eu, în locul ucigașilor, remușcările conștiinței. HASDEU, I. V. 175. DLRLC
    • format_quote Impresiune ce resimte cîmpeanul care, trecînd prin pădure, vede deodată... un dobitoc mare și negru. ODOBESCU, S. III 134. DLRLC
    • format_quote reflexiv neobișnuit De-o năprasnică putere mă resimt însuflețit. MACEDONSKI, O. I 29. DLRLC
    • format_quote reflexiv neobișnuit Zefirii pintre frunze cu-a lor aripi răcoroase Răspîndesc un dulce sunet pe natură-nveselind Și la glasul lor făptura se resimte înviind. NEGRUZZI, S. II 13. DLRLC
  • 2. reflexiv A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz. ALECSANDRI, P. III 84. DLRLC
    • 2.1. A se face simțit, a avea repercusiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: repercuta răsfrânge
      • format_quote Revoluția franceză, zguduind Europa pînă în cele mai adînci ale sale temelii, se resimți și între romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.