regenerare sf [At: BARIȚIU, PA. I, 214 / Pl: ~rări / E: regenera] 1 Înnoire. 2 Înviorare. 3 Refacere a unui țesut sau a unui organ Si: regenerescență, (înv) regenerație (2). 4 (Pex) Refacere după distrugere totală sau parțială. 5 Revenire la viață nouă. 6 (Teh) Readucere în stare de folosire a unui material uzat.

REGENERARE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei; readucere în condiții de folosire a unui material uzat. Procedeu de regenerare a cauciucului. ♦ Fig. Înnoire, primenire, refacere. S-au hotărît să se pună în fruntea unei mișcări de regenerare, al cărei țel este menținerea ordinei și proclamarea voinței poporului. CAMIL PETRESCU, O. II 178. Nu avea genul epocei de regenerare în care se afla. BOLINTINEANU, O. 440. Conlucrează serios la o operă de regenerare a minților. ALECSANDRI, S. 52.

REGENERARE s.f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei; regenerație. ♦ (Fig.) Refacere, înnoire. [< regenera].

regenerare f. 1. Med. reproducerea celor distruse: regenerarea epidermei; 2. fig. schimbare în bine, reînnoire: regenerare socială.

REGENERA, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

regenera [At: HELIADE, O. II, 384 / Pzi: ~rez, 3 (înv) regeneră / E: fr régénérer, lat regenerare] 1-2 vtr A (se) înnoi. 3-4 vtr A (se) înviora. 5 vr (D. organe sau țesuturi) A se reface după ce a fost total sau parțial distrus, afectat de boală etc. 6-7 vtr (Pex) A (se) reface după ce a fost total sau parțial distrus. 8-9 vtr (Fig) A reveni sau a face să revină la viață nouă. 10 vt A da naștere la... 11 vt (Teh) A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului totalitatea sau o parte din proprietățile lui inițiale. 12 vt (Teh) A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structură grosolană într-una fină.

REGENERA, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. ♦ A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structură grosolană în structură fină. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

REGENERA, regenerez, vb. I. 1. Refl. A se reface. 2. Tranz. Fig. A înnoi, a înviora, a primeni, a da o viață nouă (la ceva). Partidul își regenerează cadrele cu elemente tinere și de viitor. C. PETRESCU, R. DR. 302. Individul piere fără a mai învia; nația însă se poate regenera dimpreună cu limba ei. HELIADE, O. II 384. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului totalitatea sau o parte din proprietățile lui inițiale. V. recondiționa.

REGENERA vb. I. 1. refl. (Despre organe, țesuturi) A se reface. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) înnoi; a (se) redeștepta la viață. 3. tr. (Tehn.) A aduce din nou în condiții de folosire un material uzat. [< fr. régénérer, cf. lat. regenerare].

REGENERA vb. I. tr., refl. a (se) înnoi. II. refl. (despre țesuturi, organe) a se reface. III. tr. (tehn.) a readuce în condiții de folosire un material uzat. (< fr. régénérer, lat. regenerare)

A SE REGENERA mă ~ez intranz. 1) (despre un organism sau despre părți ale lui) A reveni la condiția inițială; a se restabili; a se reface; a crește. 2) (despre persoane) A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și morală); a se reface. /<fr. régénérer, lat. regenerare

A REGENERA ~ez tranz. 1) A face să se regenereze. 2) (materiale sau produse uzate) A repune în uz, restabilind proprietățile inițiale. 3) A substitui prin ceva mai bun. /<fr. régénérer, lat. regenerare

regenerà v. a da o vieață nouă.

*regenerațiúne f. (lat. regeneratio, -ónis. V. generațiune). Acțiunea de a saŭ de a se regenera. – Și -áție, dar ob. -áre.

*regeneréz v. tr. (lat. re-género, -generare). Dreg ceĭa ce a fost distrus: seva regenerează țesuturile distruse. Fig. Înoĭesc moralmente, recreez: a regenera o națiune.

regenerare s. f., g.-d. art. regenerării; pl. regenerări

regenerare s. f., g.-d. art. regenerării; pl. regenerări

regenerare s. f. generare

regenera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. regenerez, 3 regenerează; conj. prez. 1 sg. să regenerez, 3 să regenereze

regenera (a ~) vb., ind. prez. 3 regenerează

regenera vb., ind. prez. 1 sg. regenerez, 3 sg. și pl. regenerează

REGENERÁRE (< regenera) s. f. Acțiunea de a (se) regenera; refacere, reînnoire. ♦ (BIOL.) Proprietate a unui organism de a-și reface integritatea atunci când aceasta este lezată. R. reprezintă o proprietate fundamentală de autoreproducere a materiei vii și are o mare importanță în cicatrizarea rănilor, în chirurgia plastică, precum și în fitotehnie, în horticultură etc. În unele cazuri, organismele pot regenera organe întregi (ex. r. membrelor la triton); în alte cazuri, un organism se poate regenera în întregime din părți izolate (ex. r. hidrei). Se remarcă faptul că r. decurge mai ușor la plante și la nevertebrate, mai greu – la vertebrate, Sin. restituție (4). (SILVIC.) R. naturală, refacere pe cale naturală a pădurii, din lăstari sau puieți.

REGENERARE s. 1. (BIOL.) creștere, refacere, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 2. creștere, refacere. (~ unei unghii căzute.) 3. (BIOL.) (înv.) preînnoială, preînnoire. (~ sângelui.) 4. (înv.) regenerație, (fig.) înnoire. (~ naturii.)

REGENERARE s. 1. (BIOL.) refacere, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 2. creștere, refacere. (~ unei unghii căzute.) 3. (BIOL.) (înv.) preînnoială, preînnoire. (~ sîngelui.) 4. (înv.) regenerație, (fig.) înnoire. (~ naturii.)

REGENERA vb. 1. a crește, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.)

REGENERA vb. 1. a crește, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.)