REGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat. 2. Fig. Persoană care are, prin importanța și competența sa, poziția cea mai însemnată într-un domeniu, într-o colectivitate. 3. Piesă de șah, care se poate muta în toate direcțiile pe tabla de șah și a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele unei cărți de joc; popă, rigă. – Din lat. rex, -gis.

rege² vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 246 / Pzi: reg / E: lat regere] (Ltî) A conduce (5).

rege¹ sm [At: ASACHI, S. L. II, 23 / V: (reg) ~giu / Pl: regi / E: lat rex, -gis] 1 Persoană care deține puterea supremă într-un regat Si: monarh, (înv) rigă¹ (1). 2 (Iht; îc) ~le-păsărilor Pițigoi. 3 (Iht; îc) ~le peștelui (sau peștilor) Regină (8) (Eupomotis gibbosus). 4 (Fig) Persoană care are poziția cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, într-o colectivitate, prin puterea sau prin importanța sa. 5 Piesa principală la jocul de șah. 6 Una dintre cărțile de joc Si: crai (26), popă, rigă¹ (2). 7 (Îs) Cei trei regi Grup de stele din mijlocul constelației Orion Si: rariță¹ (3).

REGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat, persoană care deține puterea supremă într-un regat; monarh. 2. Fig. Cel care are poziția cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanța, prin competența sa. 3. Numele piesei principale de la jocul de șah, a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele uneia dintre cărțile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popă, rigă. – Din lat. rex, -gis.

REGE, regi, s. m. 1. Conducătorul unui regat, persoana care deține puterea supremă într-un regat. V. monarh, suveran, vodă. Tu, cel mai lacom dintre regi, Ai umilit popoare-ntregi! COȘBUC, P. I 91. Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multișor poveste: De cînd sînt regi, de cînd minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă. VLAHUȚĂ, O. A. 36. 2. Fig. Stăpîn recunoscut, cel care are poziția cea mai însemnată (prin puterea sa, prin importanța sa etc.) într-un domeniu oarecare. Un biet vultur – regele culmilor – sta pe o drugă de fier, într-o gratie murdară, privind în jos, umilit și somnoros. DEMETRESCU, O. 118. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice, Ce cu basmul povestește – veselul Alecsandri. EMINESCU, O. I 32. 3. Numele piesei principale de la jocul de șah, a cărei pierdere aduce înfrîngerea jucătorului. ♦ Numele unei figuri la cărțile de joc; popă, rigă.

REGE s.m. 1. Suveran al unui regat; monarh. 2. (Fig.) Stăpîn recunoscut (pentru puterea, pentru importanța sa). 3. Piesa principală la jocul de șah. ♦ Popă, rigă (la cărți). [< lat. rex].

REGE s. m. 1. suveran al unui regat; monarh. 2. (fig.) persoană care are poziția cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, într-o colectivitate, prin puterea, importanța, reputația sa. 3. piesa principală la jocul de șah. ◊ crai, popă, rigă la jocul de cărți. (< lat. rex)

REGE ~i m. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; rigă; monarh; suveran; împărat. ~ al Suediei. 2) fig. Persoană care domină o anumită sferă de activitate prin puterea sa materială sau spirituală; stăpân absolut. ~ al poeziei. ~ al petrolului. ◊ ~ele animalelor denumire dată leului. ~ele păsărilor denumire dată vulturului. 3) (la jocul de șah) Piesă care ocupă o poziție principală. 4) (la jocul de cărți) Figură pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; popă. /<lat. rex, ~gis

rege m. 1. suveranul unui regat; 2. fig. cel dintâiu, cel mai bun în felul său: acel rege al poeziei EM.; 3. se zice de unele animale considerate ca cele mai nobile dintre toate: leul e regele animalelor; 4. piesa principală în jocul de șah; 5. pl. nume a 4 cărți din vechiul Testament, ce conțin istoria Evreilor dela profetul Samuel până la captivitatea babilonică.

*rége m. (lat. rex, regis, rege, régere, a conduce, a dirija. Fr. roi, it. re. V. rector, regent, rigă). Suveranu unuĭ regat: regele Româniiĭ. Fig. Cel dintîĭ, cel maĭ bun, cel maĭ mare, cel maĭ puternic orĭ cel maĭ prețios în felu luĭ: Omer e regele poeților, omu e regele naturiĭ, leu e regele animalelor, vulturu e regele păsărilor, auru e regele metalelor. Cel maĭ mare producător saŭ fabricant în Statele Unite: regele oțeluluĭ, al bumbaculuĭ, al petroluluĭ. Pĭesă principală în jocu de șah. Pl. Numele a patru cărțĭ din Vechĭu Testament care conțin istoria Jidanilor de la profetu Samuil pînă la captivitatea babilonică. Marele rege, Regele Perșilor (în scrierile vechilor Grecĭ), Regele Foarte Creștin (fr. Tres Chretien), regele Franciiĭ odinioară. Regele Catolic, regele Spaniiĭ. V. craĭ, principe, împărat.

ex-rege sm [At: EMINESCU, O. XIV, 112 / S și: (înv) exrege / Pl: ex-regi^[1] / E: ex- + rege] Fost rege. corectat(ă)

regiu¹ sm vz rege¹

sport-rege s. n. Sport de mare popularitate; fotbal ◊ „Nu sunt microbist, nu mă ocup cu problemele diverse și complexe pe care le ridică sportul-rege, n-am mai fost pe un stadion de ani de zile.” I.B. 5 XII 73 p. 1. ◊ „Această anchetă este binevenită în rândul amatorilor sportului-rege.” I.B. 19 III 74 p. 3. ◊ „Mingea folosită de sutele de bărbați eroi ai sportului-rege a fost concepută special pentru condițiile din Mexic [...]” I.B. 6 VI 86 p. 7 (din sport + rege)

rege s. m., art. regele; pl. regi (dar: Regele Mihai s. propriu m. art.)

rege s. m., pl. regi

rege s. m., pl. regi

+Majestatea Sa Regele [± prenume] loc. pr. + s. m. art., g.-d. Majestății Sale Regelui...

REGE s. 1. (POL.) monarh, suveran, cap încoronat, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ al Suediei.) 2. v. popă.

REGE s. 1. (POLITICĂ) monarh, suveran, (pop.) crai, (înv.) rigă. (Era ~ al Suediei.) 2. popă, rigă, (înv.) crai. (~ la jocul de cărți.)

rege (regi), – Monarh. Lat. regem (sec. XIX). Este dubletul lui rigă, s. m. (rege), înv., din mgr. ῥήγας, cf. mr. rigă, alb. reg, v. sb. riga. – Der. regal, adj., din lat. regalis (sec. XIX); regală, s. f. (cană de bere; țigară populară în trecut); regalist, s. m. (partizan al regelui), format după fr. royaliste; regalitate, s. f. (monarhie); regat, s. n. (stat guvernat de rege), var. înv. rigat, de la rigă; regățean, adj. (din Romînia înainte de unirea din 1918); regent, s. m., din fr. régent; regență, s. f., din fr. régence; regesc, adj. (de rege, regal); regește, adv. (ca regii); regină, s. f., din lat. regina (sec. XIX).

rege, regi, s.m. – Suveran, monarh. ♦ (onom.) Regele, porecla unui locuitor din Moisei, fin al Regelui Mihai: „Cu actul nr. 1.559 din 30 aprilie 1947, se arată că în registrul de născuți Matricol botezați, la rubrica Observații, înregistrarea cerută a numelui Mihai s-a făcut în fața reprezentantului Majestății Sale Regele Mihai I al României, ca nănaș. Ofițerului de stare civilă i se va cere corectarea numelui în Teodor Mihai. Este vorba de fiul lui Coman Gheorghe Ceapă (Cârznic), născut la 18 ianuarie 1947. Copilul este al 20-lea născut în familie și al 13-lea în viață. S-a prezentat prefectul județului, Nicolae Vancea și Anderco Iulia, ambii fii ai Borșei. De atunci, cel botezat este poreclit Regele” (Coman, 2004: 25). ♦ (top.) Grădina Regelui (Grădina Crăiască), o poiană mărginită cu arbori seculari de larice, situată în apropiere de Cavnic, în partea de est, sub Hija. Rezervație naturală. Copacii au fost plantați în anul 1736, cu ocazia redeschiderii minei Roata. În prezent, au mai rămas 24 de exemplare din coniferi, având fiecare o circumferință de circa 2 m. La plantarea arborilor a asistat și principele Reiner. Din acest motiv zona a primit numele de Poiana / Grădina Regelui. – Lat. rex, regis (Scriban, DEX, MDA).

rege, regi s. m. Suveranul unui regat; persoană care deține puterea supremă într-un regat; monarh. ◊ Regele iudeilor = a) atribut dat pruncului Iisus de către magi când întreabă pe Irod: „Unde este regele iudeilor ?” (Mat. 2, 2); b) denumire dată în batjocură de către Pilat pe tăblița pusă pe crucea răstignirii cu textul „Acesta este Iisus, regele iudeilor” (Mat, 27, 37); c) (la ortodocși) inscripție prescurtată care se pune pe crucea de la mormânt; I.N.R.I. = Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor. – Din lat. rex, -gis.

LE ROI EST MORT! VIVE LE ROI! (fr.) regele a murit! trăiască regele! – Formulă prin care se anunța, în Franța, decesul suveranului și urcarea pe tron a urmașului său. Se folosește ironic atunci când o schimbare de persoane nu antrenează și schimbarea unor stări de lucruri.

LE ROI RÈGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domnește, nu guvernează – Principiul monarhiei parlamentare enunțat în febr. 1830 de A. Thiers.

PLUS ROYALISTE QUE LE ROI MÊME (fr.) mai regalist decât însuși regele – Chateaubriand, „La monarchie selon la charte”: „Il ne faut être plus royaliste que le roi même” („Nu trebuie să fii mai regalist decât regele însuși”). Condamnare a excesului de zel.

PRO REGE SAEPE; PRO PATRIA SEMPER (lat.) pentru rege adeseori; pentru patrie totdeauna – Deviza lui Colbert, ministrul regelui Franței, Ludovic XIV.

QUIDQUID DELIRANT REGES, PLECTUNTUR ACHIVI (lat.) orice le trăznește prin minte regilor se abate pe capul grecilor – Horațiu, „Epistulae”, I, 2, 14. Oamenii simpli au de suferit de pe urma nechibzuinței monarhilor.

REGI, două cărți canonice din „Vechiul Testament”, tratând istoria regilor de la sfârșitul domniei lui David (965 î. Hr.) și urcarea pe tron a lui Solomon (c. 965 î. Hr.) până la decăderea statului Iudeu (586 î. Hr.).

ULTIMA RATIO (REGIUM) (lat.) ultimul argument (al regilor) – Cuvintele aparținând lui Richelieu, înscrise pe tunurile franceze, iar mai târziu pe cele prusiene.

C’est la cour du roi Pétaud (fr. „E curtea regelui Pétaud”) – Pe vremuri, în Franța diversele profesiuni își alegeau un șef, căruia i se spunea „rege”. Aveau și cerșetorii un „rege” care, în glumă, fusese botezat Pétaud (probabil de la latinescul peto, care înseamnă „implor”, deci „cerșesc”). Și, fiindcă e lesne de închipuit că un asemenea „rege” nu-și putea conduce „curtea” și nici stăpîni „supușii”, s-a născut cu timpul expresia de mai sus, spre a desemna o societate dezorganizată, un oraș fără administrație și, în general, un loc unde fiecare face ce vrea, unde domnește cea mai deplină dezordine. Despre o familie, unde toți comandă și nimeni nu ascultă, se poate spune iarăși: „c’est la cour du roi Pétaud!” sau, cum spunem noi: țara sau satul lui Cremene!

Il ne faut pas être plus royaliste que le roi (fr. „Nu trebuie să fii mai regalist decît regele”) – spune Chateaubriand în La monarchie selon la Charte. Formula aceasta a intrat în competiție cu expresia „a fi mai catolic decît papa”, și aproape pretutindeni în lume s-a impus aceasta din urmă (vezi: Mai catolic decît papa). LIT.

L’exactitude est la politesse des rois (fr. „Punctualitatea este politețea regilor”) – Aceste cuvinte care aparțin regelui Ludovic al XVIII-lea al Franței (1814-1824), se explică prin însăși mentalitatea monarhilor. Regii nu cuneșteau decît politețea altora față de dînșii și nu se simțeau datori să fie politicoși, la rîndul lor, față de alții. Singura lor politețe era punctualitatea la ceremonii, la recepții, la serbări și oriunde erau așteptați. Cuvintele au ajuns celebre și sînt folosite astăzi ca un îndemn la punctualitate. lar în privința obîrșiei ei, expresia servește ca un exemplu paradoxal: o vorbă scînteietoare a unui personaj fără strălucire. IST.

Le roi est mort ! Vive le roi ! (fr. „Regele a murit! Trăiască regele!”) – Expresia, de obicei citată în original, vine din Franța, unde regalitatea ereditară a durat 13 veacuri. Prin această formulă, un herald vestea moartea regelui și totodată venirea la tron a urmașului său. Ea exprimă prin urmare: continuitatea. Și de aceea, ca expresie, Le roi est mort, vive le roi ! se folosește în ironie, spre a indica o stare de lucruri care în pofida schimbării de persoane, continuă. „Nu mai avem moșii, dar în schimb avem... bănci. Le roi est mort, vive le roi !” (Tolstoi, Ana Karenina, partea a VI-a, cap. II). IST.

Le roi règne et ne gouverne pas (fr. „Regele domnește, dar nu guvernează”) – Istoricul francez Adolphe Thiers și-a început cariera politică prin a combate absolutismul regal. În ziarul său „Le National”, la 1 iulie 1830, a semnat maxima de mai sus, care s-a bucurat de o rapidă popularitate. Fiind însă vorba de un istoric, trebuie cu atît mai mult să restabilim adevărul istoriei. Cu 250 de ani înaintea lui Thiers, cancelarul și generalul Jan Zamoyski a exprimat o părere identică în Dieta Poloniei. Cu o singură deosebire: a folosit formularea latină Rex regnat, sed non gubernat, care are absolut același înțeles. IST.

Minciuna stă cu regele la masă – Primul vers din poezia antidinastică „1907” a lui Vlahuță și care, în strofa completă, sună astfel: „Minciuna stă cu regele la masă, Dar asta-i cam de multișor poveste: De cînd sînt regi, de cînd minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă.” Versul a devenit curînd expresie, demascînd și stigmatizînd atmosfera de înșelăciune și ipocrizie ce domnea la curtea regală. În același sens poate fi folosit și astăzi, pentru a înfiera – acolo unde mai există – minciuna. LIT.

Nenerocirea regilor e că nu vor să audă niciodată adevărul – Aceste vorbe ajunse vestite (mai mult datorită curajului de a fi fost servite chiar regelui în obraz) au fost spuse lui Frederic Wilhelm al IV-lea, regele Prusiei, în ziua de 2 noiembrie a anului revoluționar 1848 de către un simplu deputat: J. Jacoby (1805-1877), care făcea parte din delegația parlamentară ce se prezentase la palat în audiență. „Das ist das Unglück der Könige, daß sie die Wahrheit nie hören wollen”. Regăsim ideea în cunoscutul vers al lui Al. Vlahuță: „Minciuna stă cu regele la masă”, din poezia „1907” (vezi loc. cit.). IST.

Quidquid delirant reges, plectuntur Achivi (lat. „Ori de cîte ori regii fac nerozii, grecii trag ponoasele”) [Horațiu, Epistole, (I, 2, 14) – Epistola în care poetul arată tînărului Lollius, încă lipsit de experiența vieții, cîte învățăminte morale conține Iliada, pe care acesta o studiase temeinic în școală. Înțelesul este: regii fac greșeli și poporul plătește. La Fontaine, în fabula Cei doi tauri și broasca a prelucrat versul horațian și i-a extins tîlcul: „…On voit que de tout temps, Les petits ont pâti des sottises des grands”. (Se vede că din toate timpurile/ Cei mici au pătimit din pricina neghiobiilor celor mari). LIT.

Regis ad exemplar… (lat. „După pilda regelui…”) – Este începutul versului 299 din lucrarea De IV consulatu Honorii a poetului latin Claudius Claudianus care a trăit pe vremea împăratului Honorius (395-423). Versul întreg: Regis ad exemplar totus componitur orbis are un ton de măgulire la adresa suveranilor. Autorul, lingușindu-l pe împărat, vrea să spună că trebuie în toate să iei pildă de la el. Urmașii săi au folosit însă emistihul exact în sens contrar, iar azi se aplică cu o ușoară ironie la adresa celor care fără discernămînt imită pe superiorii lor în toate (obiceiuri, păreri, acțiuni etc.), căci cuvîntul regis și-a extins cu timpul semnificația. Cum și cînd se folosește expresia de mai sus reiese clar din următorul citat: „La aceste cuvinte se ridică de la masă și toți comesenii, regis ad exemplar, făcură la fel” (Walter Scott). LIT.

Ultima ratio (lat. „Ultima rațiune”) – prescurtarea inscripției Ultima ratio regis (Ultimul argument al regilor), care, din ordinul lui Ludovic al XIV-lea, a fost gravată pe toate tunurile armatei franceze. Regele a preluat-o de la cardinalul Richelieu, care o folosise ca maximă favorită. Ea înseamnă că atunci cînd toate celelalte mijloace izovorîte din drept, din tratate, s-au dovedit zadarnice, singurul argument ce mai rămîne regilor va fi rostit de vocea tunurilor. Expresia a făcut și carieră civilă, tot cu înțelesul de argumentul cel din urmă. Balzac o folosește în romanul Moș Goriot: „Lumea i se înfățișa așa cum era: legile și morala neputincioase față de ”cei bogați, iar averea – ultima ratio mundi" (Opere, vol. III, ESPLA, 1957, pag. 292). IST.