26 de definiții pentru rege (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÉGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat. 2. Fig. Persoană care are, prin importanța și competența sa, poziția cea mai însemnată intr-un domeniu, într-o colectivitate. 3. Piesă de șah, care se poate muta în toate direcțiile pe tabla de șah și a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele unei cărți de joc; popă, rigă. – Din lat. rex,-gis.

RÉGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat, persoană care deține puterea supremă într-un regat; monarh. 2. Fig. Cel care are poziția cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanța, prin competența sa. 3. Numele piesei principale de la jocul de șah, a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele uneia dintre cărțile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popă, rigă. – Din lat. rex, -gis.

RÉGE, regi, s. m. 1. Conducătorul unui regat, persoana care deține puterea supremă într-un regat. V. monarh, suveran, vodă. Tu, cel mai lacom dintre regi, Ai umilit popoare-ntregi! COȘBUC, P. I 91. Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multișor poveste: De cînd sînt regi, de cînd minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă. VLAHUȚĂ, O. A. 36. 2. Fig. Stăpîn recunoscut, cel care are poziția cea mai însemnată (prin puterea sa, prin importanța sa etc.) într-un domeniu oarecare. Un biet vultur – regele culmilorsta pe o drugă de fier, într-o gratie murdară, privind în jos, umilit și somnoros. DEMETRESCU, O. 118. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice, Ce cu basmul povestește – veselul Alecsandri. EMINESCU, O. I 32. 3. Numele piesei principale de la jocul de șah, a cărei pierdere aduce înfrîngerea jucătorului. ♦ Numele unei figuri la cărțile de joc; popă, rigă.

RÉGE s.m. 1. Suveran al unui regat; monarh. 2. (Fig.) Stăpân recunoscut (pentru puterea, pentru importanța sa). 3. Piesa principală la jocul de șah. ♦ Popă, rigă (la cărți). [< lat. rex].

RÉGE s. m. 1. suveran al unui regat; monarh. 2. (fig.) persoană care are poziția cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, într-o colectivitate, prin puterea, importanța, reputația sa. 3. piesa principală la jocul de șah. ◊ crai, popă, rigă la jocul de cărți. (< lat. rex)

RÉGE ~i m. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; rigă; monarh; suveran; împărat. ~ al Suediei. 2) fig. Persoană care domină o anumită sferă de activitate prin puterea sa materială sau spirituală; stăpân absolut. ~ al poeziei. ~ al petrolului.~ele animalelor denumire dată leului. ~ele păsărilor denumire dată vulturului. 3) (la jocul de șah) Piesă care ocupă o poziție principală. 4) (la jocul de cărți) Figură pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; popă. /<lat. rex, ~gis

rege m. 1. suveranul unui regat; 2. fig. cel dintâiu, cel mai bun în felul său: acel rege al poeziei EM.; 3. se zice de unele animale considerate ca cele mai nobile dintre toate: leul e regele animalelor; 4. piesa principală în jocul de șah; 5. pl. nume a 4 cărți din vechiul Testament, ce conțin istoria Evreilor dela profetul Samuel până la captivitatea babilonică.

*rége m. (lat. rex, regis, rege, régere, a conduce, a dirija. Fr. roi, it. re. V. rector, regent, rigă). Suveranu unuĭ regat: regele Româniiĭ. Fig. Cel dintîĭ, cel maĭ bun, cel maĭ mare, cel maĭ puternic orĭ cel maĭ prețios în felu luĭ: Omer e regele poeților, omu e regele naturiĭ, leu e regele animalelor, vulturu e regele păsărilor, auru e regele metalelor. Cel maĭ mare producător saŭ fabricant în Statele Unite: regele oțeluluĭ, al bumbaculuĭ, al petroluluĭ. Pĭesă principală în jocu de șah. Pl. Numele a patru cărțĭ din Vechĭu Testament care conțin istoria Jidanilor de la profetu Samuil pînă la captivitatea babilonică. Marele rege, Regele Perșilor (în scrierile vechilor Grecĭ), Regele Foarte Creștin (fr. Tres Chretien), regele Franciiĭ odinioară. Regele Catolic, regele Spaniiĭ. V. craĭ, principe, împărat.

rége, regi, s.m. – Suveran, monarh. ♦ (onom.) Regele, porecla unui locuitor din Moisei, fin al Regelui Mihai: „Cu actul nr. 1.559 din 30 aprilie 1947, se arată că în registrul de născuți Matricol botezați, la rubrica Observații, înregistrarea cerută a numelui Mihai s-a făcut în fața reprezentantului Majestății Sale Regele Mihai I al României, ca nănaș. Ofițerului de stare civilă i se va cere corectarea numelui în Teodor Mihai. Este vorba de fiul lui Coman Gheorghe Ceapă (Cârznic), născut la 18 ianuarie 1947. Copilul este al 20-lea născut în familie și al 13-lea în viață. S-a prezentat prefectul județului, Nicolae Vancea și Anderco Iulia, ambii fii ai Borșei. De atunci, cel botezat este poreclit Regele” (Coman, 2004: 25). ♦ (top.) Grădina Regelui (Grădina Crăiască), o poiană mărginită cu arbori seculari de larice, situată în apropiere de Cavnic, în partea de est, sub Hija. Rezervație naturală. Copacii au fost plantați în anul 1736, cu ocazia redeschiderii minei Roata. În prezent, au mai rămas 24 de exemplare din coniferi, având fiecare o circumferință de circa 2 m. La plantarea arborilor a asistat și principele Reiner. Din acest motiv zona a primit numele de Poiana / Grădina Regelui. – Lat. rex, regis (Scriban, DEX, MDA).

ex-rege sm [At: EMINESCU, O. XIV, 112 / S și: (înv) exrege / Pl: ex-regi[1] / E: ex- + rege] Fost rege. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

sport-rége s. n. Sport de mare popularitate; fotbal ◊ „Nu sunt microbist, nu mă ocup cu problemele diverse și complexe pe care le ridică sportul-rege, n-am mai fost pe un stadion de ani de zile.” I.B. 5 XII 73 p. 1. ◊ „Această anchetă este binevenită în rândul amatorilor sportului-rege. I.B. 19 III 74 p. 3. ◊ „Mingea folosită de sutele de bărbați eroi ai sportului-rege a fost concepută special pentru condițiile din Mexic [...]” I.B. 6 VI 86 p. 7 (din sport + rege)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÉGE s. 1. (POL.) monarh, suveran, cap încoronat, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ al Suediei.) 2. v. popă.

REGE s. 1. (POLITICĂ) monarh, suveran, (pop.) crai, (înv.) rigă. (Era ~ al Suediei.) 2. popă, rigă, (înv.) crai. (~ la jocul de cărți.)

REGELE-PÉȘTILOR s. v. regină.

regele-peștilor s. v. REGINĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rége (régi), – Monarh. Lat. regem (sec. XIX). Este dubletul lui rigă, s. m. (rege), înv., din mgr. ῥήγας, cf. mr. rigă, alb. reg, v. sb. riga.Der. regal, adj., din lat. regalis (sec. XIX); regală, s. f. (cană de bere; țigară populară în trecut); regalist, s. m. (partizan al regelui), format după fr. royaliste; regalitate, s. f. (monarhie); regat, s. n. (stat guvernat de rege), var. înv. rigat, de la rigă; regățean, adj. (din România înainte de unirea din 1918); regent, s. m., din fr. régent; regență, s. f., din fr. régence; regesc, adj. (de rege, regal); regește, adv. (ca regii); regină, s. f., din lat. regina (sec. XIX).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

rége, regi s. m. Suveranul unui regat; persoană care deține puterea supremă într-un regat; monarh. ◊ Regele iudeilor = a) atribut dat pruncului Iisus de către magi când întreabă pe Irod: „Unde este regele iudeilor ?” (Mat. 2, 2); b) denumire dată în batjocură de către Pilat pe tăblița pusă pe crucea răstignirii cu textul „Acesta este Iisus, regele iudeilor” (Mat, 27, 37); c) (la ortodocși) inscripție prescurtată care se pune pe crucea de la mormânt; I.N.R.I. = Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor. – Din lat. rex, -gis.

LE ROI EST MORT! VIVE LE ROI! (fr.) regele a murit! trăiască regele! – Formulă prin care se anunța, în Franța, decesul suveranului și urcarea pe tron a urmașului său. Se folosește ironic atunci când o schimbare de persoane nu antrenează și schimbarea unor stări de lucruri.

arată toate definițiile

Intrare: rege
substantiv masculin (M51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rege
  • regele
plural
  • regi
  • regii
genitiv-dativ singular
  • rege
  • regelui
plural
  • regi
  • regilor
vocativ singular
plural