redus, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~uși, ~e / E: reduce] 1 Micșorat (ca proporții, cantitate, intensitate etc.). 2 Mic. 3 (Mil; îs) Termen ~ Stagiu militar cu o durată mai mică, de care beneficiază absolvenții unei facultăți. 4 (Mil; îs) Tragere ~ă Tragere de exercițiu. 5 (Lin; despre sunete) Slab perceptibil. 6 Limitat. 7 (D. oameni; adesea însoțit de determinările „mintal”, „la minte”) Care are o putere de înțelegere limitată Si: mărginit, prost. 8 (D. mintea sau manifestările oamenilor) Care arată posibilitățile limitate de judecată și de înțelegere. 9 Lipsit de profunzime. 10 (Chm; d. substanțe) Care a suferit operația de reducere (11). 11 (Mat; d. funcții și expresii algebrice) Care a suferit operația de reducere (7).

REDUS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Care a fost micșorat, scăzut. Mijloace reduse. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență sau de cultură, mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Care a suferit operația de reducere.

REDUS, -Ă adj. 1. Micșorat, scăzut. ♦ (Despre fracții și expresii algebrice) Simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență; mărginit, prost. ♦ (Lingv.; despre sunete) Slab perceptibil. 3. (Despre substanțe) Din care s-a eliminat oxigenul. [< reduce].

REDUS, -Ă adj. 1. scăzut, micșorat; mic. ◊ (despre fracții, expresii algebrice) simplificat. 2. (despre oameni) lipsit de inteligență; mărginit, prost. ◊ (lingv.; despre sunete) slab perceptibil. 3. (despre substanțe) care a suferit operația de reducere (3). (< reduce)

REDUS ~să (~și, ~se) 1) v. A REDUCE și A SE REDUCE. 2) fig. (despre persoane) Care denotă inteligență insuficientă; mărginit; mediocru; limitat. /v. a (se) reduce

redus a. scăzut: preț redus.

*redús, -ă adj. (d. reduc). Micșorat, scăzut: preț redus. Fig. Prost (cu mintea redusă).

răduce² v vz reduce

reduce [At: ȘINCAI, HR. II, 85/13 / V: (înv) răd~ / Pzi: reduc / E: lat reducere, fr réduire] 1 vt (Înv) A readuce. 2-3 vtr A (se) diminua (ca proporții, cantitate, intensitate etc.). 4 vt A reproduce la dimensiuni mai mici. 5-6 vtr A (se) restrânge. 7 vt (Mat) A efectua o reducere (6) Si: (înv) a reduțirui. 8 vt (Îe) A ~ la un singur (sau la același) numitor A aduce la același numitor. 9 vt A aduce pe cineva sau ceva într-o stare de inferioritate în raport cu cea pe care a avut-o. 10 vt (Îe) A ~ (pe cineva) la tăcere A face pe cineva să tacă. 11 vt A obliga. 12 vt (Chm) A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 13 vt (Frî) A supune. 14 vt (Frr) A transforma.

REDUCE, reduc, vb. III. Tranz. (Urmat adesea de determinări introduse prin prep. «la»,«pînă», «pînă la» etc.) 1. A face să fie mai mic, a micșora, a scădea, a diminua. Reduse coada vulpei pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, S. III 46. ♦ A micșora valoarea unei mărimi, față de o valoare de referință a ei. ♦ A micșora dimensiunile (unei hărți, ale unei piese etc.), păstrînd aceleași proporții, a reproduce la dimensiuni mai mici. Hărțile pot fi reduse la o scară mai mică. ♦ (Mat.; în expr.) A (se) reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții; a simplifica. 2. A restrînge, a limita, a mărgini. I se pare că înalță... pe femeie, reducînd-o la rolul de «marmoră de Paros». GHEREA, ST. CR. I 173. Căci problema ei cea mare la nimic o ai redus. EMINESCU, O. IV 46. Mulți vor gîndi a fi ghicit sensul întîmplărilor... reducîndu-le la simple vise. id. N. 84. ◊ Expr. A reduce (pe cineva) la tăcere = a face pe cineva să nu mai zică nimic, a-l sili să tacă. Ana îl reduse la tăcere cu o singură privire. C. PETRESCU, C. V. 241. Domnul și cucoana ascultă consternați, reduși la tăcere de «logica faptelor». SEBASTIAN, T. 120. (Fig.) Bateriile inamicului au fost reduse la tăcere. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai rea (față de alta pe care a avut-o). Familiile istorice sînt... unele reduse la condiția de clăcași. BOLINTINEANU, O. 423. 3. (Chim.) A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Franțuzism învechit) A cuceri, a subjuga, a cotropi. Petru cel Șchiop pierdu un șir de zile și de nopți fără a putea reduce o casă. HASDEU, I. V. 193. Sigmund Bator... vru țeara să-ți reducă. ALECSANDRI, P. III 253.

REDUCE vb. III. tr. 1. A micșora, a scădea. ♦ A simplifica o fracție sau o expresie algebrică. 2. A restrînge, a limita. 3. (Chim.) A elimina oxigenul dintr-o combinație. 4. A duce pe cineva sau ceva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai rea. [P.i. reduc. / < lat. reducere, cf. fr. réduire].

REDUCE vb. I. tr. 1. a micșora, a diminua, a scădea. 2. (mat., chim.) a efectua o reducere. 3. a restrânge, a limita. 4. a aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai rea. ♦ (fam.) a ~ la tăcere = a face pe cineva să nu mai poată spune nimic. II. refl. a se restrânge, a se limita (la). (< lat. reducere, fr. réduire)

A REDUCE reduc tranz. 1) A face să se reducă; a împuțina; a scădea; a micșora; a diminua; a descrește. ◊ ~ la tăcere a face să nu spună nimic. 2) mat. (fracții sau expresii algebrice) A micșora printr-un divizor comun; a simplifica. 3) A elibera din serviciu în urma micșorării statelor de funcțiune. 4) chim. (oxigenul) A elimina dintr-o combinație, dintr-o substanță cu ajutorul unui agent chimic. /<lat. reducere, fr. réduire

A SE REDUCE se reduce intranz. 1) A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micșora; a se împuțina; a scădea; a descrește; a se diminua. 2) A avea drept esență; a se rezuma. /<lat. reducere, fr. réduire

reduce v. 1. a micșora, a scădea: a reduce cheltuielile; 2. a reproduce sau copia în mic: a reduce un desen, o statuă; 3. a transforma: a reduce grâul în făină; 4. a schimba o cantitate într’alta echivalentă: a reduce o fracțiune la cea mai simplă expresiune; 5. a supune: vru țara să-ți reducă AL.

*redúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. redúcere; fr. reduire. V. duc și arăduc). Micșorez, scad: a reduce cheltuelile, prețurile, efectivu, pretențiunile. Reproduc orĭ copiez în mic; a reduce un desemn, o statuă. Prefac, transform (în ceva maĭ mic): a reduce grîu în făină, Traĭan a redus Dacia în provincie romană, incendiu l-a redus la mizerie, a reduce niște fracțiunĭ la acelașĭ numitor (Aritm.). Micșorez, înfrîng, înving moralmente: pe el nu-l reduce nimenĭ. Chir. Pun la loc un os luxat: a reduce o luxațiune. Chim. Separ metalu de oxid. V. refl. Îmĭ micșorez luxu, trăĭesc maĭ cumpătat.

reduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reduc, 3 sg. reduce, perf. s. 1 sg. redusei, 1 pl. reduserăm, m.m.c.p. 1 pl. reduseserăm; conj. prez. 1 sg. să reduc, 3 să reducă; imper. 2 sg. afirm. redu; ger. reducând; part. redus

reduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reduc, 1 pl. reducem, 2 pl. reduceți; imper. 2 sg. redu, neg. nu reduce; part. redus

reduce vb. duce

REDUS adj. 1. mic. (O suprafață ~; de proporții ~.) 2. diminuat, micșorat, scăzut. (O suprafață aridă ~.) 3. v. limitat. 4. v. insuficient. 5. v. prescurtat. 6. v. scurt. 7. concentrat, prescurtat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 8. împuținat, micșorat, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 9. v. sărac. 10. sărac. (Are un vocabular ~.) 11. încetinit, micșorat, moderat. (Merge cu viteză ~.) 12. v. atenuat. 13. diminuat. 14. v. scăzut. 15. coborât, jos, scăzut, scoborât. (Temperatură ~.) 16. mic, prost, slab. (O vizibilitate ~.) 17. v. slab. 18. limitat, mic. (Un câștig ~.) 19. limitat, mărginit, restrâns. (Trebuințe ~.) 20. v. secundar. 21. v. scăzut. 22. insuficient, mic, puțin, slab. (Are posibilități ~ de realizare.) *23. (fig.) v. mărginit. 24. v. slab.

REDUS adj. v. meschin.

REDUS adj. 1. mic. (O suprafață ~; de proporții ~.) 2. diminuat, micșorat, scăzut. (O suprafață aridă ~.) 3. limitat, mărginit, restrîns. (Într-un cadru ~.) 4. insuficient, neîndestulător, nesatisfăcător. (Cantitate ~.) 5. micșorat, prescurtat, scurtat. (Text ~.) 6. mic, restrîns, scurt. (Un text extrem de ~.) 7. concentrat, prescurtat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 8. împuținat, micșorat, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 9. insuficient, neîndestulător, nesatisfăcător, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.) 10. sărac. (Are un vocabular ~.) 11. încetinit, micșorat, moderat. (Merge cu viteză ~.) 12. atenuat, calmat, diminuat, domolit, liniștit, potolit. (Durere ~.) 13. diminuat, domolit, micșorat, potolit, scăzut, slăbit. (Forța mult ~ a vîntului.) 14. coborît, scăzut. (Nivelul ~ al apei.) 15. coborît, jos, scăzut, scoborît. (Temperatură ~.) 16. mic, prost, slab. (O vizibilitate ~.) 17. mic, slab, (fig.) anemic. (O lumină ~.) 18. limitat, mic. (Un cîștig ~.) 19. limitat, mărginit, restrîns. (Trebuințe ~.) 20. mic, secundar. (Problemă de importanță ~.) 21. mediocru, modest, scăzut. (Operă de valoare ~.) 22. insuficient, mic, puțin, slab. (Are posibilități ~ de realizare.) 23.* (fig.) încuiat, îngust, limitat, mărginit, obtuz, opac, (rar fig.) scurt. (O minte ~.) 24. mic, puțin slab. (~ nădejde să...)

redus adj. v. MESCHIN.

Redus ≠ căpos, deștept, erudit, inteligent, isteț, mărit, numeros, vast

REDUCE vb. v. cuceri, ocupa, readuce, subjuga, supune.

REDUCE vb. 1. v. descrește. 2. v. micșora. 3. a (se) mici, a (se) micșora, a scădea. (S-a ~ rația.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) micșora, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 7. v. împuțina. 8. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 9. a descrește, a se mici, a se micșora, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea crește.) 10. v. încetini. 11. v. atenua. 12. a micșora, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lăsa, a micșora, a scădea. (A mai ~ din preț.) 14. v. ieftini. 15. a micșora, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.) 16. v. simplifica. 17. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se restrânge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrânge, a obliga, a sili. (L-a ~ la tăcere.)

reduce vb. v. CUCERI. OCUPA. READUCE. SUBJUGA. SUPUNE.

REDUCE vb. 1. a descrește, a se micșora, a scădea, (pop. fig.) a se pișca. (Luna s-a ~.) 2. a (se) diminua, a (se) micșora, a (se.) ușura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. a (se) mici, a (se) micșora, a scădea. (S-a ~ rația.) 4. a micșora, a prescurta, a scurta. (Mai ~ din text.) 5. a concentra, a prescurta, a rezuma, a scurta, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 6. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) micșora, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 7. a se împuțina, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.) 8. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 9. a descrește, a se mici, a se micșora, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea crește.) 10. a încetini, a micșora. (~ viteza unui vehicul.) 11. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 12. a micșora, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lăsa, a micșora, a scădea. (A mai ~ din preț.) 14. a (se) ieftini, a (se) micșora, a scădea. (S-au ~ prețurile la...) 15. a micșora, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.) 16. (MAT.) a simplifica, (înv.) a reduțirui, a scurta. (A ~ o fracție.) 17. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se restrînge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. a se limita, a se mărgini, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se ~ doar la...) 19. a constrînge, a obliga, a sili. (L-a ~ la tăcere.)

A reduce ≠ a adăuga, a amplifica, a spori

A (se) reduce ≠ a (se) mări, a spori

reduce (reduc, us), vb. – A diminua. Fr. réduire adaptat la conjug. lui a duce.

a se reduce la sentiment expr. (prst.) a refuza banii unui client; a reduce tariful.