2 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Care a fost micșorat, scăzut. Mijloace reduse. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență sau de cultură, mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Care a suferit operația de reducere.

REDÚS adj. 1. mic. (O suprafață ~; de proporții ~.) 2. diminuat, micșorat, scăzut. (O suprafață aridă ~.) 3. v. limitat. 4. v. insuficient. 5. v. prescurtat. 6. v. scurt. 7. concentrat, prescurtat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 8. împuținat, micșorat, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 9. v. sărac. 10. sărac. (Are un vocabular ~.) 11. încetinit, micșorat, moderat. (Merge cu viteză ~.) 12. v. atenuat. 13. diminuat. 14. v. scăzut. 15. coborât, jos, scăzut, scoborât. (Temperatură ~.) 16. mic, prost, slab. (O vizibilitate ~.) 17. v. slab. 18. limitat, mic. (Un câștig ~.) 19. limitat, mărginit, restrâns. (Trebuințe ~.) 20. v. secundar. 21. v. scăzut. 22. insuficient, mic, puțin, slab. (Are posibilități ~ de realizare.) *23. (fig.) v. mărginít. 24. v. slab.

Redus ≠ căpos, deștept, erudit, inteligent, isteț, mărit, numeros, vast

REDÚS, -Ă adj. 1. Micșorat, scăzut. ♦ (Despre fracții și expresii algebrice) Simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență; mărginit, prost. ♦ (Lingv.; despre sunete) Slab perceptibil. 3. (Despre substanțe) Din care s-a eliminat oxigenul. [< reduce].

REDÚS, -Ă adj. 1. scăzut, micșorat; mic. ◊ (despre fracții, expresii algebrice) simplificat. 2. (despre oameni) lipsit de inteligență; mărginit, prost. ◊ (lingv.; despre sunete) slab perceptibil. 3. (despre substanțe) care a suferit operația de reducere (3). (< reduce)

REDÚS ~să (~și, ~se) 1) v. A REDUCE și A SE REDUCE. 2) fig. (despre persoane) Care denotă inteligență insuficientă; mărginit; mediocru; limitat. /v. a (se) reduce

*redús, -ă adj. (d. reduc). Micșorat, scăzut: preț redus. Fig. Prost (cu mintea redusă).

REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. (Urmat adesea de determinări introduse prin prep. «la»,«pînă», «pînă la» etc.) 1. A face să fie mai mic, a micșora, a scădea, a diminua. Reduse coada vulpei pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, S. III 46. ♦ A micșora valoarea unei mărimi, față de o valoare de referință a ei. ♦ A micșora dimensiunile (unei hărți, ale unei piese etc.), păstrînd aceleași proporții, a reproduce la dimensiuni mai mici. Hărțile pot fi reduse la o scară mai mică. ♦ (Mat.; în expr.) A (se) reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții; a simplifica. 2. A restrînge, a limita, a mărgini. I se pare că înalță... pe femeie, reducînd-o la rolul de «marmoră de Paros». GHEREA, ST. CR. I 173. Căci problema ei cea mare la nimic o ai redus. EMINESCU, O. IV 46. Mulți vor gîndi a fi ghicit sensul întîmplărilor... reducîndu-le la simple vise. id. N. 84. ◊ Expr. A reduce (pe cineva) la tăcere = a face pe cineva să nu mai zică nimic, a-l sili să tacă. Ana îl reduse la tăcere cu o singură privire. C. PETRESCU, C. V. 241. Domnul și cucoana ascultă consternați, reduși la tăcere de «logica faptelor». SEBASTIAN, T. 120. (Fig.) Bateriile inamicului au fost reduse la tăcere. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai rea (față de alta pe care a avut-o). Familiile istorice sînt... tmele reduse la condiția de clăcași. BOLINTINEANU, O. 423. 3. (Chim.) A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Franțuzism învechit) A cuceri, a subjuga, a cotropi. Petru cel Șchiop pierdu un șir de zile și de nopți fără a putea reduce o casă. HASDEU, I. V. 193. Sigmund Bator... vru țeara să-ți reducă. ALECSANDRI, P. III 253.

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

REDÚCE vb. v. cuceri, ocupa, readuce, subjuga, supune.

REDÚCE vb. 1. v. descrește. 2. v. micșora. 3. a (se) mici, a (se) micșora, a scădea. (S-a ~ rația.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) micșora, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 7. v. împuțina. 8. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 9. a descrește, a se mici, a se micșora, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea crește.) 10. v. încetini. 11. v. atenua. 12. a micșora, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lăsa, a micșora, a scădea. (A mai ~ din preț.) 14. v. ieftini. 15. a micșora, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.) 16. v. simplifica. 17. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se restrânge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrânge, a obliga, a sili. (L-a ~ la tăcere.)

A (se) reduce ≠ a (se) mări, a spori

A reduce ≠ a adăuga, a amplifica, a spori

Intrare: redus
redus adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular redus redusul redu redusa
plural reduși redușii reduse redusele
genitiv-dativ singular redus redusului reduse redusei
plural reduși redușilor reduse reduselor
vocativ singular
plural
Intrare: reduce
verb (VT643)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reduce reducere redus reducând singular plural
redu, reduce reduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reduc (să) reduc reduceam redusei redusesem
a II-a (tu) reduci (să) reduci reduceai reduseși reduseseși
a III-a (el, ea) reduce (să) redu reducea reduse redusese
plural I (noi) reducem (să) reducem reduceam reduserăm reduseserăm, redusesem*
a II-a (voi) reduceți (să) reduceți reduceați reduserăți reduseserăți, reduseseți*
a III-a (ei, ele) reduc (să) redu reduceau reduseră reduseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)