2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.

RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.

recucerire sf [At: OȚETEA, R. 159 / Pl: ~ri / E: recuceri] 1-2 Cucerire (2-3) din nou (prin luptă).

RECUCERÍRE s.f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. [< recuceri].

RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

recuceri [At: OȚETEA, R. 162 / Pzi: ~resc / E: re1- + cuceri după fr reconquerir] 1-3 vt A cuceri2 (6-8) din nou (prin luptă). 4 vr (Rar) A deveni din nou stăpân pe sine. 5 vr (Rar) A se reculege (2).

RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Re1- + cuceri (după fr. reconquérir).

RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua.

RECUCERÍ vb. IV. tr. A cuceri din nou. [P.i. -resc. / < re- + cuceri, după fr. reconquérir].

RECUCERÍ vb. tr. a cuceri din nou, a relua. (după fr. reconquérir)

A RECUCERÍ ~ésc tranz. A cuceri din nou; a lua înapoi. ~ cetatea. /re- + a cuceri


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recuceríre s. f., g.-d. art. recucerírii; pl. recuceríri

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECUCERÍRE s. reluare, reocupare. (~ orașului pierdut.)

RECUCERIRE s. reluare, reocupare. (~ orașului pierdut.)

RECUCERÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

RECUCERÍ vb. a recâștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ teritoriul pierdut.)

recuceri vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.

RECUCERI vb. a recîștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul pierdut.)

Intrare: recucerire
recucerire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recucerire
  • recucerirea
plural
  • recuceriri
  • recuceririle
genitiv-dativ singular
  • recuceriri
  • recuceririi
plural
  • recuceriri
  • recuceririlor
vocativ singular
plural
Intrare: recuceri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recuceri
  • recucerire
  • recucerit
  • recuceritu‑
  • recucerind
  • recucerindu‑
singular plural
  • recucerește
  • recuceriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recuceresc
(să)
  • recuceresc
  • recuceream
  • recucerii
  • recucerisem
a II-a (tu)
  • recucerești
(să)
  • recucerești
  • recucereai
  • recuceriși
  • recuceriseși
a III-a (el, ea)
  • recucerește
(să)
  • recucerească
  • recucerea
  • recuceri
  • recucerise
plural I (noi)
  • recucerim
(să)
  • recucerim
  • recuceream
  • recucerirăm
  • recuceriserăm
  • recucerisem
a II-a (voi)
  • recuceriți
(să)
  • recuceriți
  • recucereați
  • recucerirăți
  • recuceriserăți
  • recuceriseți
a III-a (ei, ele)
  • recuceresc
(să)
  • recucerească
  • recucereau
  • recuceri
  • recuceriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)