8 definiții pentru recucerire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECUCERIRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.
RECUCERIRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
recucerire sf [At: OȚETEA, R. 159 / Pl: ~ri / E: recuceri] 1-2 Cucerire (2-3) din nou (prin luptă).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECUCERIRE s.f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. [< recuceri].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recucerire s. f., g.-d. art. recuceririi; pl. recuceriri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recucerire s. f., g.-d. art. recuceririi; pl. recuceriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recucerire s. f. cucerire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECUCERIRE s. reluare, reocupare. (~ orașului pierdut.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECUCERIRE s. reluare, reocupare. (~ orașului pierdut.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
recucerire, recuceririsubstantiv feminin
etimologie:
- recuceri DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.