15 definiții pentru recrut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.

RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.

RECRÚT, recruți, s. m. 1. Tînăr aparținînd ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curînd încorporat. A treia zi de revizie, înspre sară, toți recruții erau adunați din nou înaintea subprefecturii. BUJOR, S. 39. Trenul porni apoi în chiuitul recruților, ale căror rude și părinți rămaseră triști în gara singuratecă. SANDU-ALDEA, U. P. 231. 2. Fig. (Familiar) Membru de curînd cîștigat pentru o asociație, o mișcare; începător. – Variante: (popular) recrútă (RETEGANUL, P. III 9), răgútă, răgute (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299), răcútă, răcute, s. f.

RECRÚT s.m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat încorporat de puțin timp. ♦ (Fig.; fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. [Cf. fr. recrue, germ. Rekrut].

RECRÚT s. m. 1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme. 2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare. (< germ. Rekrut, rus. rekrut)

RECRÚT ~ți m. 1) Tânăr încadrat de curând într-o unitate militară. 2) fig. Persoană atrasă de curând într-o activitate; începător; novice; debutant. /<germ. Rekrut, rus. rekrut, ung. regruta

recrut m. 1. soldat nou; 2. fig. persoană adaosă unei societăți.

*recrút m. (fr. recrue [subst. verbal f. derivat din part. luĭ recroître, a crește ĭar], cu t scos din recruter, a recruta; it. sp. recluta; rus. rékrut, ung. rekruta. V. cresc). Soldat noŭ: a exercita recruțiĭ. Fig. Nou admis într’o societate orĭ într’un partid. – Vulg. răcut, în Trans. răgútă. V. răcan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recrút (re-crut) s. m., pl. recrúți

recrút s. m. (sil. -crut), pl. recrúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECRÚT s. v. debutant, începător.

RECRÚT s. (MIL.) (depr.) răcan, râtan, (fig.) boboc.

recrut s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR.

RECRUT s. (MIL.) (depr.) răcan, rîtan, (fig.) boboc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

recrút (recrúți), s. m. – Răcan. – Var. pop. răcut(ă), Trans. răgută. Fr. recrue, cu finala prin analogie cu recruter. Var. Trans., din germ. Rekrut, popular Regrut (Borcea 204). – Der. recruta (var. răcuta), vb. (a deveni recrut).

Intrare: recrut
  • silabație: -crut
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recrut
  • recrutul
  • recrutu‑
plural
  • recruți
  • recruții
genitiv-dativ singular
  • recrut
  • recrutului
plural
  • recruți
  • recruților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)