25 de definiții pentru recrut

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.

RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.

recrut sm [At: KLEIN, D. 187 / V: (reg) răc~ (Pl: ~ute), răcut, răcu (Pl: răcute) sf, răcute (Pl: ~ude) sf, ~udă, răglut, răglu sf, răgut, răgu (Pl: răguți, răgute) sf, răgute, ~e, recute (sgp), regr~, regru (Pl: ~te) sf, regu (Pl: reguți, regute) sf / Pl: ~uți / E: ger Rekrut, mg regruta, rs рекрут] 1 Persoană care face parte din ultimul contingent chemat sub arme Si: (dep) răcan. 2 (Fig; fam) Membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare, într-un domeniu de activitate Si: începător.

RECRÚT, recruți, s. m. 1. Tînăr aparținînd ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curînd încorporat. A treia zi de revizie, înspre sară, toți recruții erau adunați din nou înaintea subprefecturii. BUJOR, S. 39. Trenul porni apoi în chiuitul recruților, ale căror rude și părinți rămaseră triști în gara singuratecă. SANDU-ALDEA, U. P. 231. 2. Fig. (Familiar) Membru de curînd cîștigat pentru o asociație, o mișcare; începător. – Variante: (popular) recrútă (RETEGANUL, P. III 9), răgútă, răgute (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299), răcútă, răcute, s. f.

RECRÚT s.m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat încorporat de puțin timp. ♦ (Fig.; fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. [Cf. fr. recrue, germ. Rekrut].

RECRÚT s. m. 1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme. 2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare. (< germ. Rekrut, rus. rekrut)

RECRÚT ~ți m. 1) Tânăr încadrat de curând într-o unitate militară. 2) fig. Persoană atrasă de curând într-o activitate; începător; novice; debutant. /<germ. Rekrut, rus. rekrut, ung. regruta

recrut m. 1. soldat nou; 2. fig. persoană adaosă unei societăți.

*recrút m. (fr. recrue [subst. verbal f. derivat din part. luĭ recroître, a crește ĭar], cu t scos din recruter, a recruta; it. sp. recluta; rus. rékrut, ung. rekruta. V. cresc). Soldat noŭ: a exercita recruțiĭ. Fig. Nou admis într’o societate orĭ într’un partid. – Vulg. răcut, în Trans. răgútă. V. răcan.

RĂGÚTĂ s. f. v. recrut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recrut (re-crut) s. m., pl. recruți

recrút s. m. (sil. -crut), pl. recrúți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECRÚT s. (MIL.) (depr.) răcan, râtan, (fig.) boboc.

RECRÚT s. v. debutant, începător.

RECRUT s. (MIL.) (depr.) răcan, rîtan, (fig.) boboc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

recrút (recrúți), s. m. – Răcan. – Var. pop. răcut(ă), Trans. răgută. Fr. recrue, cu finala prin analogie cu recruter. Var. Trans., din germ. Rekrut, popular Regrut (Borcea 204). – Der. recruta (var. răcuta), vb. (a deveni recrut).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răgútă, răgute, s.f. – (reg.; mil.) Recrut, răcan: „Să măsur vinuț și bere / La răgute tinerele” (Bilțiu, 2006: 113); „Tu să spui că ești răgută” (Calendar, 1980: 69). – Din germ. Rekrut, pop. Regrut (Borcea, cf. DER; DEX), rus. rekrut (DEX).

răgútă, -e, s.f. – (mil.) Recrut, răcan: „Tu să spui că ești răgută” (Calendar 1980: 69). – Din germ. Rekrut, pop. Regrut (Borcea cf. DER).

Intrare: recrut
  • silabație: re-crut info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recrut
  • recrutul
  • recrutu‑
plural
  • recruți
  • recruții
genitiv-dativ singular
  • recrut
  • recrutului
plural
  • recruți
  • recruților
vocativ singular
  • recrutule
  • recrute
plural
  • recruților
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcu
  • răcuta
plural
  • răcute
  • răcutele
genitiv-dativ singular
  • răcute
  • răcutei
plural
  • răcute
  • răcutelor
vocativ singular
  • răcu
  • răcuto
plural
  • răcutelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recru
  • recruta
plural
  • recrute
  • recrutele
genitiv-dativ singular
  • recrute
  • recrutei
plural
  • recrute
  • recrutelor
vocativ singular
  • recru
  • recruto
plural
  • recrutelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răgu
  • răguta
plural
  • răgute
  • răgutele
genitiv-dativ singular
  • răgute
  • răgutei
plural
  • răgute
  • răgutelor
vocativ singular
  • răgu
  • răguto
plural
  • răgutelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recrut, recruțisubstantiv masculin

  • 1. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A treia zi de revizie, înspre sară, toți recruții erau adunați din nou înaintea subprefecturii. BUJOR, S. 39. DLRLC
    • format_quote Trenul porni apoi în chiuitul recruților, ale căror rude și părinți rămaseră triști în gara singuratecă. SANDU-ALDEA, U. P. 231. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.