Definiția cu ID-ul 506591:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

recrut (recruți), s. m. – Răcan. – Var. pop. răcut(ă), Trans. răgută. Fr. recrue, cu finala prin analogie cu recruter. Var. Trans., din germ. Rekrut, popular Regrut (Borcea 204). – Der. recruta (var. răcuta), vb. (a deveni recrut).