reclama [At: DESEN ARH. 6/28 / V: (îvr) ~lema, (pop) lăcrăma / Pzi: reclam, (rar) ~mez / E: fr réclamer] 1 vta A pretinde ceva (în baza unui drept) Si: a revendica. 2 vt A chema (10) (cu insistență). 3 vt (Fig) A necesita. 4-5 vit A face o reclamație contra cuiva. 6 vt (Înv) A protesta. 7 vr (Urmat de determinări în cazul dativ sau introduse prin prepoziția „de la” sau „din”) A se declara înrudit cu... sau descendent din... 8 vt (Udp „de”) A se declara ca fiind...

RECLAMA, reclam, vb. I. 1. Tranz. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. Ce reclami de la prevenit? CARAGIALE, M. 304. Am să-i reclam pur și simplu banii ce s-a angajat a-mi numera din partea lui Hepytes. ALECSANDRI, S. 167. Astăzi nu e destul ca o nație să-și aibă un loc pe harta lumii sau să-și reclame acest loc și libertatea sa în numele suvenirelor istorice... trebuie însă ca ea să poată dovedi folosul ce a adus și poate aduce lumii. BĂLCESCU, O. II 11. ♦ Intranz. (Învechit) A protesta. Același respect nu va opri glasul țării de a se ridica către dvs. și de a reclama contra votului dat de Comisiunea Centrală. KOGĂLNICEANU, S. A. 133. 2. Tranz. Fig. A face necesar, a necesita, a cere. Numai versurile de mai multe silabe o reclamă, dar, precum am spus-o, paza cezurei este lăsată... la bunul gust al poetului. MACEDONSKI, O. IV 41. Ți-oi trimite în locu-i un «proverb» și un «episod interesant» extras din romanul Dridri – care nu va reclama mult spațiu în foaie. ALECSANDRI, S. 44. Nici o chestiune în hotărîrea ei nu reclamă mai mult patriotism, înțelepciune, dreptate și abnegație totodată decît marea reformă ce sîntem chemați de a face. KOGĂLNICEANU, S. A. 113. 3. Tranz. A face o reclamație împotriva cuiva, a denunța pe cineva, a se plînge contra cuiva (în fața justiției sau a altei autorități); a pîrî. A reclama pe cineva la tribunal. ◊ Intranz. (Învechit, construit cu prep. «asupra») Sînt sigur că sînții toți asupră-ți au reclamat. ALEXANDRESCU, M. 238. Un sărman poet odată-a reclamat Asupra unui om prostuț dar prea bogat. DONICI, F. 81. 4. Refl. (Franțuzism rar) A se da drept, a se prezenta. Cei cari se reclamau de la mișcarea lui Heliade, precum și cei cari se reclamau de la cea a lui Asachi. MACEDONSKI, O. IV 119.

RECLAMA vb. I. tr. 1. A cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. ♦ A necesita, a impune. 2. A pîrî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. [P.i. reclam. / < fr. réclamer, cf. lat. reclamare].

RECLAMA vb. tr. 1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. 2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune. 3. a pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. (< fr. réclamer, germ. Reklame)

A RECLAMA reclam tranz. 1) A pretinde ceva, pe baza prevederilor legii; a cere; a revendica. 2) A învinui printr-o reclamație. 3) (despre acțiuni) A face să fie necesar; a necesita; a merita; a cere; a comporta; a pretinde. /<fr. réclamer, lat. reclamare

reclamà v. 1. a cere cu stăruință ca ceva cuvenit: a reclama prețul muncii; 2. a avea trebuință de: sănătatea reclamă cruțare; 3. a protesta: a reclama încontra unei nedreptăți.

lăcrăma¹ v vz reclama

reclam sm vz reclamă

reclamă sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 33 / V: (înv) ~am (Pl: ~muri) sn / Pl: ~me / E: fr réclame, ger Reklame] 1 Răspândire de informații elogioase despre cineva sau ceva cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2 Activitate (comercială) prin care se urmărește (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.) suscitarea interesului publicului pentru cumpărarea anumitor mărfuri, pentru folosirea unor servicii etc. 3 (Ccr) Placardă, afiș, anunț în presă, radio etc. folosite în scopul de face reclamă (2).

reclema v vz reclama

RECLAMĂ, reclame, s. f. Placardă, afiș, anunț în presă etc., care se folosește pentru a atrage atenția publicului asupra unui produs industrial, a unei cărți, a unui spectacol etc. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stîlpi anume ori pe calcane de case singuratice. REBREANU, R. I 13. «La noi e ocupat tot locul: Avem pe zi o deraiere, cinci sinucideri, șase drame Și alte multe catastrofe, iar restul plin tot de reclame, Unde mai vrei să aflu spațiu să te plasez pe dumneata!». ANGHEL-IOSIF, C. M. II 10. ♦ Răspîndire de informații elogioase (despre cineva sau ceva) cu scopul de a-i crea renume sau popularitate; (concretizat) publicație, articol prin care se face aceasta. Cu toată reclama, conferințele au trebuit să înceteze, pentru cuvîntul foarte puternic că nu mai veneau auditori. VLAHUȚĂ, O. A. 219.

RECLAMĂ s.f. Articol mic înserat într-o publicație prin care se recomandă publicului un produs industrial, o carte, un spectacol etc. ♦ Recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ♦ Totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. [< fr. réclame, cf. germ. Reklame].

RECLAMĂ s. f. 1. recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ◊ totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. 2. articol mic inserat într-o publicație pentru reclamă (1). (< fr. réclame)

afiș-reclamă s. n. Afiș cu rol de reclamă ◊ „Privind afișele-reclamă pentru filmul «Albă ca zăpada și cei șapte saltimbanci» [...] ești tentat să crezi că o vei vedea pe Caterina Valente.” Cont. 2 IX 66 p. 5; v. și Sc. 16 XI 64 p. 4 (din afiș + reclamă)

om-reclamă s. m. Om care poartă reclame atât pe spate, cât și pe piept ◊ „Om-sandviș. Strada aleargă înaintea omului-sandviș. Cu priviri obosite, el privește vitrinele înghețate [...] Omul-reclamă se grăbește.” Gaz. lit. 16 II 61 p. 5 //din om + reclamă//

RECLAMĂ ~e f. 1) Publicitate realizată pe diverse căi (anunțuri, în publicații, la radio, televiziune etc.) în scopul de a suscita interesul publicului față de ceva. 2) Mijloc (articol dintr-o publicație, afiș, prospect, placardă, panou etc.) cu ajutorul căruia se face această publicitate. 3) Prezentare elogioasă și exagerată a meritelor unei persoane cu scopul de a-i crea popularitate. [G.-D. reclamei] /<fr. réclame, germ. Reklame

reclamă f. articolaș într’un ziar spre a lăuda și recomanda o carte, un obiect de comerț, etc.

*reclám, a -á v. tr. (lat. reclamare, a striga. V. re-chem, a-clam). Cer cu insistență, revindic: a reclama un drept, o datorie neplătită, o vită pripășită. Cer, am nevoĭe de, exig: grădina reclamă multă îngrijire. Denunț, pîrăsc, mă plîng contra: l-aŭ reclamat la poliție. V. intr. Mă plîng, protestez: toțĭ aŭ reclamat contra luĭ.

*reclámă f., pl. e (fr. réclame, d. réclamer, a reclama, după engl. to reclaim, care în Statele Unite are înț. de „a atrage atențiunea”). Anunț tipărit într’un ziar saŭ afipt pe vre-un zid p. a recomanda cumpărătorilor un articul comercial, o carte, un candidat la alegerĭ ș. a.: reclama e sufletu comercĭuluĭ, negustoru trebuĭe să facă reclamă mărfiĭ.

reclama (a ~) (desp. -cla-) vb., ind. prez. 1 sg. reclam, 3 reclamă; conj. prez. 1 sg. să reclam, 3 să reclame

reclama (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclamă

reclama vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. reclam, 3 sg. și pl. reclamă

reclamă (desp. re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamei; pl. reclame

reclamă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamei; pl. reclame

reclamă s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. reclamei; pl. reclame

reclam, -mat prt.

RECLAMA vb. 1. v. cere. 2. a se plânge. (Cui să ~?) 3. v. denunța. 4. v. necesita. 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligența ~ reflecția.)

RECLAMA vb. 1. a cere, a pretinde, a revendica, (înv. și reg.) a striga, (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a se plînge. (Cui să ~?) 3. a denunța, a pîrî, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităților.) 4. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligența ~ reflecția.)