2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.

RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.

RECLÁMĂ, reclame, s. f. Placardă, afiș, anunț în presă etc., care se folosește pentru a atrage atenția publicului asupra unui produs industrial, a unei cărți, a unui spectacol etc. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stîlpi anume ori pe calcane de case singuratice. REBREANU, R. I 13. «La noi e ocupat tot locul: Avem pe zi o deraiere, cinci sinucideri, șase drame Și alte multe catastrofe, iar restul plin tot de reclame, Unde mai vrei să aflu spațiu să te plasez pe dumneata!». ANGHEL-IOSIF, C. M. II 10. ♦ Răspîndire de informații elogioase (despre cineva sau ceva) cu scopul de a-i crea renume sau popularitate; (concretizat) publicație, articol prin care se face aceasta. Cu toată reclama, conferințele au trebuit să înceteze, pentru cuvîntul foarte puternic că nu mai veneau auditori. VLAHUȚĂ, O. A. 219.

RECLÁMĂ s.f. Articol mic înserat într-o publicație prin care se recomandă publicului un produs industrial, o carte, un spectacol etc. ♦ Recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ♦ Totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. [< fr. réclame, cf. germ. Reklame].

RECLÁMĂ s. f. 1. recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ◊ totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. 2. articol mic inserat într-o publicație pentru reclamă (1). (< fr. réclame)

RECLÁMĂ ~e f. 1) Publicitate realizată pe diverse căi (anunțuri, în publicații, la radio, televiziune etc.) în scopul de a suscita interesul publicului față de ceva. 2) Mijloc (articol dintr-o publicație, afiș, prospect, placardă, panou etc.) cu ajutorul căruia se face această publicitate. 3) Prezentare elogioasă și exagerată a meritelor unei persoane cu scopul de a-i crea popularitate. [G.-D. reclamei] /<fr. réclame, germ. Reklame

reclamă f. articolaș într’un ziar spre a lăuda și recomanda o carte, un obiect de comerț, etc.

*reclámă f., pl. e (fr. réclame, d. réclamer, a reclama, după engl. to reclaim, care în Statele Unite are înț. de „a atrage atențiunea”). Anunț tipărit într’un ziar saŭ afipt pe vre-un zid p. a recomanda cumpărătorilor un articul comercial, o carte, un candidat la alegerĭ ș. a.: reclama e sufletu comercĭuluĭ, negustoru trebuĭe să facă reclamă mărfiĭ.

LĂCRĂMÁ2 vb. I v. reclama.

LĂCRĂMÁ2 vb. I v. reclama.

RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

RECLAMÁ, reclám, vb. I. 1. Tranz. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. Ce reclami de la prevenit? CARAGIALE, M. 304. Am să-i reclam pur și simplu banii ce s-a angajat a-mi numera din partea lui Hepytes. ALECSANDRI, S. 167. Astăzi nu e destul ca o nație să-și aibă un loc pe harta lumii sau să-și reclame acest loc și libertatea sa în numele suvenirelor istorice... trebuie însă ca ea să poată dovedi folosul ce a adus și poate aduce lumii. BĂLCESCU, O. II 11. ♦ Intranz. (Învechit) A protesta. Același respect nu va opri glasul țării de a se ridica către dvs. și de a reclama contra votului dat de Comisiunea Centrală. KOGĂLNICEANU, S. A. 133. 2. Tranz. Fig. A face necesar, a necesita, a cere. Numai versurile de mai multe silabe o reclamă, dar, precum am spus-o, paza cezurei este lăsată... la bunul gust al poetului. MACEDONSKI, O. IV 41. Ți-oi trimite în locu-i un «proverb» și un «episod interesant» extras din romanul Dridri – care nu va reclama mult spațiu în foaie. ALECSANDRI, S. 44. Nici o chestiune în hotărîrea ei nu reclamă mai mult patriotism, înțelepciune, dreptate și abnegație totodată decît marea reformă ce sîntem chemați de a face. KOGĂLNICEANU, S. A. 113. 3. Tranz. A face o reclamație împotriva cuiva, a denunța pe cineva, a se plînge contra cuiva (în fața justiției sau a altei autorități); a pîrî. A reclama pe cineva la tribunal.Intranz. (Învechit, construit cu prep. «asupra») Sînt sigur că sînții toți asupră-ți au reclamat. ALEXANDRESCU, M. 238. Un sărman poet odată-a reclamat Asupra unui om prostuț dar prea bogat. DONICI, F. 81. 4. Refl. (Franțuzism rar) A se da drept, a se prezenta. Cei cari se reclamau de la mișcarea lui Heliade, precum și cei cari se reclamau de la cea a lui Asachi. MACEDONSKI, O. IV 119.

RECLAMÁ vb. I. tr. 1. A cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. ♦ A necesita, a impune. 2. A pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. [P.i. reclám. / < fr. réclamer, cf. lat. reclamare].

RECLAMÁ vb. tr. 1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. 2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune. 3. a pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. (< fr. réclamer, germ. Reklame)

afíș-reclámă s. n. Afiș cu rol de reclamă ◊ „Privind afișele-reclamă pentru filmul «Albă ca zăpada și cei șapte saltimbanci» [...] ești tentat să crezi că o vei vedea pe Caterina Valente.” Cont. 2 IX 66 p. 5; v. și Sc. 16 XI 64 p. 4 (din afiș + reclamă)

om-reclámă s. m. Om care poartă reclame atât pe spate, cât și pe piept ◊ „Om-sandviș. Strada aleargă înaintea omului-sandviș. Cu priviri obosite, el privește vitrinele înghețate [...] Omul-reclamă se grăbește.” Gaz. lit. 16 II 61 p. 5 //din om + reclamă//

A RECLAMÁ reclám tranz. 1) A pretinde ceva, pe baza prevederilor legii; a cere; a revendica. 2) A învinui printr-o reclamație. 3) (despre acțiuni) A face să fie necesar; a necesita; a merita; a cere; a comporta; a pretinde. /<fr. réclamer, lat. reclamare

reclamà v. 1. a cere cu stăruință ca ceva cuvenit: a reclama prețul muncii; 2. a avea trebuință de: sănătatea reclamă cruțare; 3. a protesta: a reclama încontra unei nedreptăți.

*reclám, a v. tr. (lat. reclamare, a striga. V. re-chem, a-clam). Cer cu insistență, revindic: a reclama un drept, o datorie neplătită, o vită pripășită. Cer, am nevoĭe de, exig: grădina reclamă multă îngrijire. Denunț, pîrăsc, mă plîng contra: l-aŭ reclamat la poliție. V. intr. Mă plîng, protestez: toțĭ aŭ reclamat contra luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reclámă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclámei; pl. recláme

reclámă s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. reclámei; pl. recláme

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

arată toate definițiile

Intrare: reclamă
  • silabație: -cla-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recla
  • reclama
plural
  • reclame
  • reclamele
genitiv-dativ singular
  • reclame
  • reclamei
plural
  • reclame
  • reclamelor
vocativ singular
plural
Intrare: reclama
  • silabație: -cla-
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reclama
  • reclamare
  • reclamat
  • reclamatu‑
  • reclamând
  • reclamându‑
singular plural
  • recla
  • reclamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reclam
(să)
  • reclam
  • reclamam
  • reclamai
  • reclamasem
a II-a (tu)
  • reclami
(să)
  • reclami
  • reclamai
  • reclamași
  • reclamaseși
a III-a (el, ea)
  • recla
(să)
  • reclame
  • reclama
  • reclamă
  • reclamase
plural I (noi)
  • reclamăm
(să)
  • reclamăm
  • reclamam
  • reclamarăm
  • reclamaserăm
  • reclamasem
a II-a (voi)
  • reclamați
(să)
  • reclamați
  • reclamați
  • reclamarăți
  • reclamaserăți
  • reclamaseți
a III-a (ei, ele)
  • recla
(să)
  • reclame
  • reclamau
  • reclama
  • reclamaseră
lăcrăma (reclama) verb grupa I conjugarea I
verb (VT18)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăcrăma
  • lăcrămare
  • lăcrămat
  • lăcrămatu‑
  • lăcrămând
  • lăcrămându‑
singular plural
  • lăcra
  • lăcrămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăcram
(să)
  • lăcram
  • lăcrămam
  • lăcrămai
  • lăcrămasem
a II-a (tu)
  • lăcrami
(să)
  • lăcrami
  • lăcrămai
  • lăcrămași
  • lăcrămaseși
a III-a (el, ea)
  • lăcra
(să)
  • lăcrame
  • lăcrăma
  • lăcrămă
  • lăcrămase
plural I (noi)
  • lăcrămăm
(să)
  • lăcrămăm
  • lăcrămam
  • lăcrămarăm
  • lăcrămaserăm
  • lăcrămasem
a II-a (voi)
  • lăcrămați
(să)
  • lăcrămați
  • lăcrămați
  • lăcrămarăți
  • lăcrămaserăți
  • lăcrămaseți
a III-a (ei, ele)
  • lăcra
(să)
  • lăcrame
  • lăcrămau
  • lăcrăma
  • lăcrămaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)