2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.) – Din fr. récepteur.

receptor, ~oare [At: PONI, F. 282 / Pl: ~i, ~oare / E: fr récepteur] 1 a (Teh) Care receptează o acțiune mecanică, un curent, o undă sonoră sau luminoasă, un semnal etc. 2 sn Sistem tehnic destinat primirii și, eventual, dirijării energiei de o anumită formă. 3 sn Dispozitiv destinat să primească energie de o anumită formă și să o transforme în forma în care aceasta trebuie folosită. 4 sn (Îs) ~ telegrafic Aparat cu ajutorul căruia se primesc și se înregistrează pe o bandă de hârtie semnalele telegrafice. 5 sn (Îs) ~ radio Radioreceptor (1). 6 sn (Șîs) ~ telefonic Dispozitiv care transformă oscilațiile electromagnetice în oscilații acustice similare mesajului sonor transmis. 7 sn (Pex) Piesă a unui aparat telefonic care cuprinde receptorul (6). 8 sm (Fzl) Organ care transformă energia stimulilor externi în excitație nervoasă.

RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.) – Din fr. récepteur.

RECEPTÓR2, -OÁRE, receptori, -oare, adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.). Post receptor. Roată receptoare.

RECEPTÓR1, receptoare, s. n. Sistem tehnic care primește o anumită formă de energie pentru care este construit și o transformă în alta folosită sub această formă. ◊ Receptor telegrafic = aparat cu ajutorul căruia se primesc și se înregistrează pe o bandă de hîrtie semnalele telegrafice. Receptor (telefonic) = aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice pe care le iradiază pentru a se putea asculta sunetele sau convorbirile telefonice; p. ext. piesă a unui telefon care cuprinde acest aparat (cîteodată împreună cu microfonul). A așezat învingător receptorul pe aparat. CAMIL PETRESCU, U. N. 72. Am scos receptorul telefonului să nu mă ademenească nici o chemare. C. PETRESCU, S. 158. Bologa, în postul de comandă, cu receptorul telefonic la ureche, asculta indicațiile observatorilor. REBREANU, P. S. 82. Receptor acustic = dispozitiv folosit pentru captarea undelor sonore. ♦ Sistem tehnic care primește un anumit material din interiorul sau din afara unui alt sistem tehnic.

RECEPTÓR, -OÁRE adj. Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care primește o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; (p. ext.) piesă care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei excitantului exterior în energie nervoasă. [Cf. fr. récepteur].

RECEPTÓR, -OÁRE I. adj. care receptează (o acțiune mecanică, un curent, o undă etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă. 2. aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. 3. mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare. III. s. m. organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primește sânge de la un donator. (< fr. recepteur)

RECEPTÓR2 ~oáre n. 1) Aparat sau instalație care receptează o energie brută transformând-o în energie utilizabilă. 2) Aparat destinat receptării undelor electromagnetice. 3): ~ telefonic dispozitiv care transformă curentul alternativ receptat în unde sonore, reproducând sunetul inițial. 4) Parte a aparatului telefonic prin care se ascultă și prin care se vorbește. /

RECEPTÓR3 ~i m. fiziol. Formație terminală a nervilor care transmite excitațiile sistemului nervos central. /<fr. récepteur, germ. Rezeptor

RECEPTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care receptează; cu proprietatea de a recepta (o acțiune mecanică, un curent, un mesaj, un semnal etc.). /<fr. récepteur, germ. Rezeptor

*receptór, -oáre adj. și s. (lat. receptor). Care primește. S. n., pl. oare. Aparat telegrafic electric care primește semnalele transmise de manipulator. Aparat care primește o acțiune saŭ o impresiune oare-care: receptoru unuĭ fotograf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

receptór3 (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptór2 (organ) s. m., pl. receptóri

receptór1 adj. m., pl. receptóri; f. sg. și pl. receptoáre

receptór (tehn.) s. n., pl. receptoáre

receptór (fiziol.) s. m., pl. receptóri

receptór adj. m., pl. receptóri; f. sg. și pl. receptoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECEPTÓR s. (FIZ.) pâlnie. (~ul telefonului.)

RECEPTOR s. (FIZ.) pîlnie. (~ telefonului.)

arată toate definițiile

Intrare: receptor (adj.)
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • receptor
  • receptorul
  • receptoru‑
  • receptoare
  • receptoarea
plural
  • receptori
  • receptorii
  • receptoare
  • receptoarele
genitiv-dativ singular
  • receptor
  • receptorului
  • receptoare
  • receptoarei
plural
  • receptori
  • receptorilor
  • receptoare
  • receptoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: receptor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • receptor
  • receptorul
  • receptoru‑
plural
  • receptori
  • receptorii
genitiv-dativ singular
  • receptor
  • receptorului
plural
  • receptori
  • receptorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)