4 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECEPTOR, -OARE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.) – Din fr. récepteur.

receptor, ~oare [At: PONI, F. 282 / Pl: ~i, ~oare / E: fr récepteur] 1 a (Teh) Care receptează o acțiune mecanică, un curent, o undă sonoră sau luminoasă, un semnal etc. 2 sn Sistem tehnic destinat primirii și, eventual, dirijării energiei de o anumită formă. 3 sn Dispozitiv destinat să primească energie de o anumită formă și să o transforme în forma în care aceasta trebuie folosită. 4 sn (Îs) ~ telegrafic Aparat cu ajutorul căruia se primesc și se înregistrează pe o bandă de hârtie semnalele telegrafice. 5 sn (Îs) ~ radio Radioreceptor (1). 6 sn (Șîs) ~ telefonic Dispozitiv care transformă oscilațiile electromagnetice în oscilații acustice similare mesajului sonor transmis. 7 sn (Pex) Piesă a unui aparat telefonic care cuprinde receptorul (6). 8 sm (Fzl) Organ care transformă energia stimulilor externi în excitație nervoasă.

RECEPTOR, -OARE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.) – Din fr. récepteur.

RECEPTOR2, -OARE, receptori, -oare, adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.). Post receptor. Roată receptoare.

RECEPTOR1, receptoare, s. n. Sistem tehnic care primește o anumită formă de energie pentru care este construit și o transformă în alta folosită sub această formă. ◊ Receptor telegrafic = aparat cu ajutorul căruia se primesc și se înregistrează pe o bandă de hîrtie semnalele telegrafice. Receptor (telefonic) = aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice pe care le iradiază pentru a se putea asculta sunetele sau convorbirile telefonice; p. ext. piesă a unui telefon care cuprinde acest aparat (cîteodată împreună cu microfonul). A așezat învingător receptorul pe aparat. CAMIL PETRESCU, U. N. 72. Am scos receptorul telefonului să nu mă ademenească nici o chemare. C. PETRESCU, S. 158. Bologa, în postul de comandă, cu receptorul telefonic la ureche, asculta indicațiile observatorilor. REBREANU, P. S. 82. Receptor acustic = dispozitiv folosit pentru captarea undelor sonore. ♦ Sistem tehnic care primește un anumit material din interiorul sau din afara unui alt sistem tehnic.

RECEPTOR, -OARE adj. Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care primește o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; (p. ext.) piesă care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei excitantului exterior în energie nervoasă. [Cf. fr. récepteur].

RECEPTOR, -OARE I. adj. care receptează (o acțiune mecanică, un curent, o undă etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă. 2. aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. 3. mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare. III. s. m. organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primește sânge de la un donator. (< fr. recepteur)

RECEPTOR3 ~i m. fiziol. Formație terminală a nervilor care transmite excitațiile sistemului nervos central. /<fr. récepteur, germ. Rezeptor

RECEPTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care receptează; cu proprietatea de a recepta (o acțiune mecanică, un curent, un mesaj, un semnal etc.). /<fr. récepteur, germ. Rezeptor

RECEPTOR2 ~oare n. 1) Aparat sau instalație care receptează o energie brută transformând-o în energie utilizabilă. 2) Aparat destinat receptării undelor electromagnetice. 3): ~ telefonic dispozitiv care transformă curentul alternativ receptat în unde sonore, reproducând sunetul inițial. 4) Parte a aparatului telefonic prin care se ascultă și prin care se vorbește. /

*receptór, -oáre adj. și s. (lat. receptor). Care primește. S. n., pl. oare. Aparat telegrafic electric care primește semnalele transmise de manipulator. Aparat care primește o acțiune saŭ o impresiune oare-care: receptoru unuĭ fotograf.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

receptor2 (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoare

receptor1 adj. m., s. m., pl. receptori; adj. f., s. f. sg. și pl. receptoare

receptor3 (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoare

receptor1 adj. m., pl. receptori; f. sg. și pl. receptoare

receptor2 (organ) s. m., pl. receptori

receptor (fiziol.) s. m., pl. receptori

receptor (tehn.) s. n., pl. receptoare

receptor adj. m., pl. receptori; f. sg. și pl. receptoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECEPTOR s. (FIZ.) pâlnie. (~ul telefonului.)

RECEPTOR s. (FIZ.) pîlnie. (~ telefonului.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RECEPTOR s. m. (cf. fr. récepteur): cel care primește mesajul (cuvinte, propoziții și fraze), cel care ascultă, interlocutorul (v. și interlocutor, locutor).

RECEPTOR RADIO parte componentă a unei instalații de emisie-recepție care captează semnalele radio, transformă și extrage informațiile transmise pentru a putea fi redate în formă acustică sau vizuală. Receptorul radio selecționează semnalul atât din multitudinea de semnale și zgomote din antenă, transformă tensiunea modulată din înaltă în joasă frecvență (video) și amplifică semnalul primit până la nivelul funcționării normale a aparatului final. Receptoarele radio profesionale sunt destinate rezolvării unor probleme tehnice speciale (radiocomunicație, radiolocație, radionavigație etc.)Receptorul radio are următoarele caracteristici principale: gama de unde, variază de la unde miriametrice și kilometrice la unde milimetrice și optice și de la receptoare radio cu mai multe game de unde (radiocomunicații) la receptoare radio cu frecvențe fixe (radiolocație) și caracterul modulației (în amplitudine, în frecvență, în fază).

Intrare: receptor (adj.)
receptor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • receptor
  • receptorul
  • receptoru‑
  • receptoare
  • receptoarea
plural
  • receptori
  • receptorii
  • receptoare
  • receptoarele
genitiv-dativ singular
  • receptor
  • receptorului
  • receptoare
  • receptoarei
plural
  • receptori
  • receptorilor
  • receptoare
  • receptoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: receptor (fiziol.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • receptor
  • receptorul
  • receptoru‑
plural
  • receptori
  • receptorii
genitiv-dativ singular
  • receptor
  • receptorului
plural
  • receptori
  • receptorilor
vocativ singular
  • receptorule
plural
  • receptorilor
Intrare: receptor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • receptor
  • receptorul
  • receptoru‑
plural
  • receptori
  • receptorii
genitiv-dativ singular
  • receptor
  • receptorului
plural
  • receptori
  • receptorilor
vocativ singular
  • receptorule
plural
  • receptorilor
Intrare: receptor (tehn.)
receptor3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • receptor
  • receptorul
  • receptoru‑
plural
  • receptoare
  • receptoarele
genitiv-dativ singular
  • receptor
  • receptorului
plural
  • receptoare
  • receptoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

receptor, receptoareadjectiv

  • 1. tehnică Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Post receptor. Roată receptoare. DLRLC
etimologie:

receptor, receptorisubstantiv masculin

  • 1. fiziologie Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

receptor, receptorisubstantiv masculin
receptoare, receptoaresubstantiv feminin

  • 1. lingvistică Persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific. MDN '00
  • 2. Cel care primește sânge de la un donator. MDN '00
etimologie:

receptor, receptoaresubstantiv neutru

  • 1. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: emițător
  • 2. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 2.1.1. prin extensiune Piesă a unui telefon care cuprinde acest aparat (câteodată împreună cu microfonul). DLRLC DN
        sinonime: pâlnie
        • format_quote A așezat învingător receptorul pe aparat. CAMIL PETRESCU, U. N. 72. DLRLC
        • format_quote Am scos receptorul telefonului să nu mă ademenească nici o chemare. C. PETRESCU, S. 158. DLRLC
        • format_quote Bologa, în postul de comandă, cu receptorul telefonic la ureche, asculta indicațiile observatorilor. REBREANU, P. S. 82. DLRLC
    • 2.2. Receptor radio = radioreceptor. DEX '09 DEX '98
      sinonime: radioreceptor
    • 2.3. Receptor telegrafic = aparat cu ajutorul căruia se primesc și se înregistrează pe o bandă de hârtie semnalele telegrafice. DLRLC
    • 2.4. Receptor acustic = dispozitiv folosit pentru captarea undelor sonore. DLRLC
  • 3. Mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.