RECEPTOR, -OARE I. adj. care receptează (o acțiune mecanică, un curent, o undă etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă. 2. aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. 3. mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare. III. s. m. organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primește sânge de la un donator. (< fr. recepteur)

*receptór, -oáre adj. și s. (lat. receptor). Care primește. S. n., pl. oare. Aparat telegrafic electric care primește semnalele transmise de manipulator. Aparat care primește o acțiune saŭ o impresiune oare-care: receptoru unuĭ fotograf.

receptor¹ adj. m., s. m., pl. receptori; adj. f., s. f. sg. și pl. receptoare

receptor² (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoare

RECEPTOR s. m. (cf. fr. récepteur): cel care primește mesajul (cuvinte, propoziții și fraze), cel care ascultă, interlocutorul (v. și interlocutor, locutor).