15 definiții pentru cititor cetitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cititor, ~oare [At: CORESI, EV. 167/12 / V: (pop) cetitór, (înv) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: citi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care citește Vz lector, (îvr) citeț (1-2). 3 smf (Îs) ~ în stele Astrolog. 4 sn (Îs) ~ de cartele Dispozitiv periferic ce permite introducerea informației de pe o cartelă (perforată) într-un sistem de prelucrare automată a datelor. 5 sm (Îs) ~ de contor Persoană care citește și înregistrează consumul de electricitate, gaze, apă (și încasează sumele datorate pentru consumul acestor utilități).

CITITÓR, -OÁRE, cititori, -oare, s. m. și f. 1. (Adesea adjectival) Persoană care citește. 2. (În sintagma) Cititor în stele = astrolog. 3. (Inform.; în sintagma) Cititor de cartele = periferic al unui calculator care permite operația de citire; lector. [Var.: (pop.) cetitór, -oare s. m. și f.] – Citi + suf. -tor.

CITITÓR, -OÁRE, cititori, -oare, s. m. și f. 1. (Adesea adjectival) Persoană care citește. 2. (În sintagma) Cititor în stele = astrolog. 3. (Inform.; în sintagma) Cititor de cartele = dispozitiv periferic care permite introducerea informației după o cartelă perforată într-un sistem de prelucrare automată a datelor; lector. [Var.: (pop.) cetitór, -oare s. m. și f.] – Citi + suf. -tor.[1]

  1. Cu sensul 3. (din informatică) substantivul este neutru, calchiat după fr. lecteur și engl. reader. Alexutsu

CITITÓR, -OÁRE, cititori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care citește. Au avut loc o serie de întilniri între scriitori și cititorii operelor lor. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 290, 3/1. ◊ (Adjectival) Publicul cititor. 2. (Adesea determinat prin «de stele», «în stele» sau «de zodii») Astrolog. Chemă un cititor de stele, să-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda. ISPIRESCU, L. 394. Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese: Feți-frumoși cu păr de aur, zmei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. EMINESCU, O. I 85. 3. Funcționar al unei întreprinderi de electricitate care citește indicațiile de la contoarele electrice ale abonaților. – Variantă: cetitór, -oáre (NEGRUZZI, S. I 43) s. m. și f.

CITITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care citește. Rubrica ~orilor.~ în (sau de) stele (~ de zodii) persoană care practică astrologia; astrolog; zodier. /a citi + suf. ~tor

CITITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care citește. Public ~. /a citi + suf. ~tor

cititor m. cel ce citește; cititor de stele, astrolog: chemă un cititor de stele să-i spuie ce-i pricina de-i merg lucrurile anapoda ISP. (v. filozof).

cetitor, ~oare smf vz cititor

CETITÓR, -OÁRE, s. m. și f. v. cititor.

CETITÓR, -OÁRE, s. m. și f. v. cititor.

CETITÓR, -OÁRE, s. m. și f. v. cititor.

cititór-încasatór s. m. Lucrător care citește contorul și încasează factura ◊ „Într-una din serile trecute, G. M., cititor-încasator la exploatarea energo-energetică Botoșani, se întorcea de la serviciu spre casă.” Sc. 19 XII 72 p. 2. ◊ L.C. era [...] cititor-încasator la Întreprinderea de rețele electrice Maramureș.” Sc. 19 III 74 p. 2 (din cititor + încasator)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cititór s. m., pl. cititóri

cititór s. m., pl. cititóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CITITÓR s. (rar) lector, (înv.) citeț. (~ al unei cărți.)

CITITOR s. (rar) lector, (înv.) citeț. (~ al unei cărți.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cititor, -oare, cititori, -oare s. m., s. f. bețiv.

Intrare: cititor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cititor
  • cititorul
  • cititoru‑
plural
  • cititori
  • cititorii
genitiv-dativ singular
  • cititor
  • cititorului
plural
  • cititori
  • cititorilor
vocativ singular
  • cititorule
plural
  • cititorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetitor
  • cetitorul
  • cetitoru‑
plural
  • cetitori
  • cetitorii
genitiv-dativ singular
  • cetitor
  • cetitorului
plural
  • cetitori
  • cetitorilor
vocativ singular
  • cetitorule
plural
  • cetitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cititor, -oare cititoare cititor cetitoare cetitor

  • 1. adesea (și) adjectival Persoană care citește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: citeț (s.m.) lector 2 exemple
    exemple
    • Au avut loc o serie de întîlniri între scriitori și cititorii operelor lor. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 290, 3/1.
      surse: DLRLC
    • Publicul cititor.
      surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Cititor în stele (sau de zodii) = astrolog, -ă
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Chemă un cititor de stele, să-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda. ISPIRESCU, L. 394.
      surse: DLRLC
    • Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese: Feți-frumoși cu păr de aur, zmei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. EMINESCU, O. I 85.
      surse: DLRLC
  • 3. Funcționar al unei întreprinderi de electricitate care citește indicațiile de la contoarele electrice ale abonaților.
    surse: DLRLC
  • 4. informatică (în) sintagmă Cititor de cartele = periferic al unui calculator care permite operația de citire.
    surse: DEX '09 sinonime: lector

etimologie:

  • Citi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09