2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reînnoit, ~ă a [At: HASDEU, I. V, 150 / Pl: ~iți, ~e / E: reînnoi] 1 Care a fost făcut din nou. 2 (Fig) Schimbat. 3 (Fig) Primenit.

REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou, refăcut; (fig.) schimbat, reîmprospătat, primenit. Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze. MACEDONSKI, O. I 62.

REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

reînnoi [At: 7DDRF / V: renn~ / Pzi: ~esc / E: re1- + înnoi] 1 vt A schimba din nou Si: a înnoi. 2-3 vtr (Fig) A (se) transforma. 4-5 vtr (Fig) A (se) regenera (6-7). 6 vt A schimba, înlocuind un obiect cu altul de același fel. 7 vt (Fig) A readuce în actualitate. 8 vt (C. i. un act, un document etc.) A preschimba. 9 vt (C. i. un act, un document etc.) A prelungi valabilitatea. 10 vt (C. i. o acțiune) A produce din nou. 11 vt A restabili. 12 vt A relua. 13 vt (C. i. o suferință, o durere etc.) A face să reapară.

REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Re1 + înnoi.

REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba, a înnoi (1). A reînnoi parcul de mașini. A reînnoi personalul.Refl. pas. Se golesc și se reînnoiesc mereu halbele. BART, S. M. 13. 2. Tranz. (Cu privire la acte) A face din nou, a prelungi valabilitatea; a înnoi (3). A reînnoi contractul. 3. Refl. (Despre o acțiune) A se produce din nou, a se repeta. În zilele noastre, Moldova privi reînnoindu-se o altă încercare polonă, soră geamănă cu acea din timpii lui Ion-vodă. HASDEU, I. V. 23. ◊ Fig. E primăvară dulce... Viața-și rennoiește izvoarele-i eterne. IOSIF, PATR. 90. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A stîrni din nou, a răscoli. Venirea lui i-a reînnoit suferința. – Scris și: rennoi.

A SE REÎNNOÍ se ~iéște intranz. (despre acțiuni) A avea loc din nou. /re- + a se înnoi

A REÎNNOÍ ~iésc tranz. A face să devină iarăși nou; a renova. ~ o prietenie. /re- + a înnoi

reînnoì v. 1. a înnoi iar: a-și reînnoi mobilierul; 2. a face din nou: a reînnoi un contract; 3. a da o nouă vigoare, a publica din nou: a reînnoi un edict; 4. fig. a da o nouă viață, a reînsufleți: tiparul a reînnoit fața lumii modeme.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoi (ind. prez. 3 sg. reînnoiește)

reînnoesc, -oiască 3 conj., -oiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎNNOÍT adj. 1. v. preschimbat. 2. împrospătat, înnoit, regenerat. (Natura ~.)

REÎNNOIT adj. 1. preschimbat. (Permis ~.) 2. împrospătat, înnoit, regenerat. (Natura ~.)

REÎNNOÍ vb. 1. v. preschimba. 2. (înv.) a preînnoi. (A ~ un contract.) 3. v. împrospăta. 4. a repeta, (înv.) a preînnoi. (Și-a ~ propunerea.)

REÎNNOI vb. 1. a preschimba. (Și-a ~ permisul.) 2. (înv.) a preînnoi. (A ~ un contract.) 3. a (se) împrospăta. (A ~ apa din cană.) 4. a repeta, (înv.) a preînnoi. (Și-a ~ propunerea.)

Intrare: reînnoit
reînnoit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reînnoit
  • reînnoitul
  • reînnoitu‑
  • reînnoi
  • reînnoita
plural
  • reînnoiți
  • reînnoiții
  • reînnoite
  • reînnoitele
genitiv-dativ singular
  • reînnoit
  • reînnoitului
  • reînnoite
  • reînnoitei
plural
  • reînnoiți
  • reînnoiților
  • reînnoite
  • reînnoitelor
vocativ singular
plural
rennoit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rennoit
  • rennoitul
  • rennoi
  • rennoita
plural
  • rennoiți
  • rennoiții
  • rennoite
  • rennoitele
genitiv-dativ singular
  • rennoit
  • rennoitului
  • rennoite
  • rennoitei
plural
  • rennoiți
  • rennoiților
  • rennoite
  • rennoitelor
vocativ singular
plural
Intrare: reînnoi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînnoi
  • reînnoire
  • reînnoit
  • reînnoitu‑
  • reînnoind
  • reînnoindu‑
singular plural
  • reînnoiește
  • reînnoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reînnoiesc
(să)
  • reînnoiesc
  • reînnoiam
  • reînnoii
  • reînnoisem
a II-a (tu)
  • reînnoiești
(să)
  • reînnoiești
  • reînnoiai
  • reînnoiși
  • reînnoiseși
a III-a (el, ea)
  • reînnoiește
(să)
  • reînnoiască
  • reînnoia
  • reînnoi
  • reînnoise
plural I (noi)
  • reînnoim
(să)
  • reînnoim
  • reînnoiam
  • reînnoirăm
  • reînnoiserăm
  • reînnoisem
a II-a (voi)
  • reînnoiți
(să)
  • reînnoiți
  • reînnoiați
  • reînnoirăți
  • reînnoiserăți
  • reînnoiseți
a III-a (ei, ele)
  • reînnoiesc
(să)
  • reînnoiască
  • reînnoiau
  • reînnoi
  • reînnoiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rennoi
  • rennoire
  • rennoit
  • rennoitu‑
  • rennoind
  • rennoindu‑
singular plural
  • rennoiește
  • rennoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rennoiesc
(să)
  • rennoiesc
  • rennoiam
  • rennoii
  • rennoisem
a II-a (tu)
  • rennoiești
(să)
  • rennoiești
  • rennoiai
  • rennoiși
  • rennoiseși
a III-a (el, ea)
  • rennoiește
(să)
  • rennoiască
  • rennoia
  • rennoi
  • rennoise
plural I (noi)
  • rennoim
(să)
  • rennoim
  • rennoiam
  • rennoirăm
  • rennoiserăm
  • rennoisem
a II-a (voi)
  • rennoiți
(să)
  • rennoiți
  • rennoiați
  • rennoirăți
  • rennoiserăți
  • rennoiseți
a III-a (ei, ele)
  • rennoiesc
(să)
  • rennoiască
  • rennoiau
  • rennoi
  • rennoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

reînnoit rennoit

etimologie:

  • vezi reînnoi
    surse: DEX '98 DEX '09

reînnoi rennoi

etimologie:

  • Prefix re- + înnoi.
    surse: DEX '09