REÎNNOI, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba, a înnoi (1). A reînnoi parcul de mașini. A reînnoi personalul. ◊ Refl. pas. Se golesc și se reînnoiesc mereu halbele. BART, S. M. 13. 2. Tranz. (Cu privire la acte) A face din nou, a prelungi valabilitatea; a înnoi (3). A reînnoi contractul. 3. Refl. (Despre o acțiune) A se produce din nou, a se repeta. În zilele noastre, Moldova privi reînnoindu-se o altă încercare polonă, soră geamănă cu acea din timpii lui Ion-vodă. HASDEU, I. V. 23. ◊ Fig. E primăvară dulce... Viața-și rennoiește izvoarele-i eterne. IOSIF, PATR. 90. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A stîrni din nou, a răscoli. Venirea lui i-a reînnoit suferința. – Scris și: rennoi.