3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răscoa3 sf vz răscol2

răscoa2 sf vz răscol1

răscoa1 sf [At: M. COSTIN, O. 144 / V: ros~ / S și: res~ / Pl: ~le / E: pvb răscula] 1 Acțiune spontană și neorganizată a maselor împotriva asupririi, a exploatării Si: răsculare (2), răzmeriță (2), răzvrătire (1), revoltă (1), (rar) răzvrăț (1), rebeliște, (îvp) răzvală (2), (înv) rocoș, rocoșire, rocoșitură, zurba, (îvr) rocoșeală, rocoșit1. 2 (Fig) Protest. 3 (Fig) Revoltă sufletească Si: indignare. 4 Zarvă. 5 Dezordine (1). 6 (Îlv) A da ~ A răscoli (19). 7 Tumult. 8 (Fig) Tulburare sufletească datorată dezlănțuirii unor sentimente, pasiuni etc. 9 (Reg) Vânt puternic, care nu aduce ploaie.

răscoli [At: M. COSTIN, O. 56 / V: (reg) ros~, roscori / S și: res~ / Pzi: ~lesc, răscol / E: vsl расколити] 1 vt (Cu complementul „stână” sau „oile”) A desface toamna stâna, legând sau despărțind oile după proprietarii lor Si: răvăși (1). 2 vt (Trs) A alege oile în strungă, primăvara, pentru măsurarea laptelui. 3 vr (Reg; d. proprietarii de oi) A se împrăștia. 4 vt A mișca puternic Si: a agita (1), a mișca, a stârni (1). 5 vt A tulbura (ape, valuri). 6 vt (Fig) A provoca agitație. 7 vt A provoca agitație Si: a agita (6), a ațâța (4), a întărâta. 8 vt (Adesea cu complementul „inima”, „sângele”, „nervii” etc.) A provoca frământări sufletești. 9 vt A enerva (5). 10 vt (C. i. sentimente, pasiuni etc.) A înteți. 11 vt A provoca suferințe fizice, senzații neplăcute Si: a chinui (1). 12-13 vtr (Înv) A (se) revolta (1-2). 14 vt (C. i. animale sau păsări) A zburătăci. 15-16 vtr A (se) mișca din locul în care se află Si: a porni. 17 vt A face dezordine căutând pe cineva sau ceva Si: a răvăși (7). 18 vt A scotoci. 19 vt (Îe) A ~ cerul și pământul A face tot posibilul pentru a găsi un lucru pierdut. 20 vt A răsfoi1 (1) (cărți, ziare etc.). 21 vi (Fig) A străbate un loc pentru a găsi pe cineva. 22 vt A scormoni jăraticul, pentru a înviora focul. 23 vt (Fig; cu privire la sentimente, stări sufletești, amintiri etc.) A zgândări. 24 vt A scurma (pământul etc.). 25 vt (Pex) A ara4. 26 vt (Reg; cu complementul „iarba”, „fânul” etc.) A împrăștia pentru a se usca mai bine.

răscula [At: BĂLCESCU, M. V. 80 / Pzi: răscol / E: răs- + scula] 1-2 vtr A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri etc. 3-4 vtr A porni sau a face să pornească lupta contra asupritorilor Si: a (se) răzvrăti (4-5), (înv) a (se) răscoli, a (se) răzmiriți (13-14). 5 vt (D. idei, sentimente) A stârni (14). 6-7 vtr (Fig) A (se) indigna. 8 vt A pune în mișcare Si: a alarma (1).

RĂSCOÁLĂ, răscoale, s. f. 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a țărănimii oprimate; revoltă, răzmeriță. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitație. – Din răscula. Cf. sl. rasckola „schismă, despărțire”.

RĂSCOÁLĂ, răscoale, s. f. 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a țărănimii oprimate; revoltă, răzmeriță. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitație. – Din răscula. Cf. sl. rasckola „schismă, despărțire”.

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Pref. răs- + scula.

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Răs- + scula.

RĂSCOÁLĂ, răscoale, s. f. 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a maselor oprimate; revoltă, rebeliune, răzmeriță. A citit mama, în gazete, într-o primăvară c-au început răscoalele-n Moldova. PAS, Z. I 192. Întreg spectacolul părea de înmormîntare, trist, dar în el mijea un început de răscoală. O răscoală măruntă, neînsemnată, în care nimeni n-a ridicat brațul. SAHIA, N. 92. [Leșii] nu mai vreu s-asculte de poroncile hatmanilor și cu toții sînt gata de răscoală. ALECSANDRI, T. II 34. ♦ Fig. Mișcare de împotrivire, protest. Veacul al XVI-lea, zis al renașterei, nu-i alta decît... răscoala spiritului popoarelor în contra pedantismului. RUSSO, S. 39. 2. Zarvă, agitație. Pînă la ziuă, a fost în casă un zgomot și o răscoală sălbatică. GALACTION, O. I 307. Se făcu o tulburare și o răscoală între dînșii, de nu-i putea da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 375. ◊ Expr. (Poetic) A da răscoală = a provoca dezordine, a răvăși. Azi, Curtea Veche e ruină goală... Doar vîntul nopții-n ierburi dă răscoală. IOSIF, P. 24.

RĂSCOLÍ, răscolesc și răscól, vb. IV. Tranz. I. 1. A răvăși pentru a căuta pe cineva sau ceva; a scotoci. Ce ți-a venit să-mi răscolești dosarele, să-mi zăpăcești hîrtiile? BARANGA, I. 162. În zadar răscoli tot portul. BART, E. 247. Ia să mi te scoli, Crînguri să-mi răscoli. De l-ăi nimeri Și de l-ăi găsi... La tăiat să-l duci. TEODORESCU, P. P. 464. ◊ Fig. Scepticul acesta... Ce taine ale naturii răscolise? Nimica și totuși vorbește cu dispreț de știință. IONESCU-RION, C. 74. ◊ Intranz. Făt-Frumos, după ce răscoli trei zile și trei nopți, găsi în sfîrșit... armele și hainele tătîne-său. ISPIRESCU, L. 3. Și-n asemenea cărți el răscolea c-un feli de patimă. EMINESCU, N. 80. ♦ (Cu complementul «jăratic», «foc») A mișca, a scormoni pentru a înviora. Intrară în pădure și răscolind cu niște pari un jăratec... îngropară într-însul toți mieii. FILIMON, C. 126. ◊ Fig. Florile vor răscoli din nou inima și nervii tatei. SAHIA, N. 25. Titu Herdelea nu înțelese și totuși nu mai stărui. Simțea că a răscolit o rană. REBREANU, R. I 81. Și așa, răscolind trecutul, simții că mă îneacă lacrămile binefăcătoare. DELAVRANCEA, O. II 126. De ce răscolești tu toată durerea? EMINESCU, O. IV 106. ♦ (Cu complementul «loc», «pămînt») A scurma, a rîcîi, p. ext. a ara. Se opri în dreptul locurilor răscolite de Marin Oproiu, în fața tractorului care venea. MIHALE, O. 197. Schijele răscoliră pămîntul într-o fumărie amestecată cu țărînă și praf. SADOVEANU, O. VI 22. În urma noastră rămîneau... scobiturile piciorului de lemn, care răscolea pămîntul umed ca o cîrtiță. SAHIA, N. 61. ♦ A pune în mișcare, a face să plece din locul unde se află, împingînd în lături sau ridicînd în sus. Poștalionul aleargă răscolind colbul, tras de patru perechi de cai. CĂLINESCU, E. 64. Valurile... tulburi, răscolite de un vînt ușor, saltă cînd la dreapta cînd la stînga pluta pe care stă moș Anghel. DUNĂREANU, CH. 83. ◊ (Poetic) Iarba se ridica înaltă, la dreapta și la stînga potecilor, pînă la gîtul calului, și vîntul serii răscolea întinderea verde. SADOVEANU, O. I 161. 2. A agita, a tulbura, a face să se revolte. Născut pentru luptă și dominare, răscolea lumea pe unde trecea și nu-și îmblînzea privirea decît pentru cei din jurul lui. C. PETRESCU, Î. I 11. ♦ Refl. A se deplasa, a se isca (în tumult). Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din munți și văi, de peste mări, Din larg cuprins de multe zări, Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit! COȘBUC, P. I 55. Ba se răscolesc și cînii De prin curți și sar la ei. id. ib. 227. II. A desface toamna stîna, alegînd sau despărțind oile după proprietarii lor. (Refl. pas.) Laptele acru de oi începe a se face pe la finele lui august, după ce s-au răscolit (deosebit) oile. ȘEZ. VII 76.

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Refl. 1. (Despre colectivități) A se ridica împotriva unei asupriri, a unei împilări; a porni la luptă contra asupritorilor; a se răzvrăti. V. revolta. Pieile-roșii se răscoală și vor să scape de stăpînirea englezilor, pentru că-i exploatează. SAHIA, U.R.S.S. 127. Boierii ridică fruntea, părăsesc pe noul domn și se înțeleg în taină cu Tomșa ca să se răscoale cu toții în contra lui. ALECSANDRI, T. II 52. ◊ Fig. Răsculatu-s-a Universul contra globului din aer? EMINESCU, O. IV 134. ♦ Tranz. A stîrni, a ațîța la luptă (contra asupririi). [Oamenii] gîndesc că odată și odată o să se nască alt Tudoraltfel o să-l cheme poate -... să răscoale satele, gata de răscoală din pricina împilărilor. STANCU, D. 9. [Lume] răscoală-ți copiii viteji ca titanii! NECULUȚĂ, Ț. D. 40. El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. EMINESCU, O. I 51. ♦ Tranz. Fig. A indigna, a revolta. Să întoarcem mai bine ochii de la această cruntă priveliște care răscoală inima. BĂLCESCU, O. II 157. 2. (Neobișnuit) A se ridica. Mișcările mînelor... cari aci se răsculau în sus, aci se trînteau cu zgomot pe masa verde. DELAVRANCEA, S. 131.

RĂSCOÁLĂ ~e f. 1) Mișcare violentă de protest (a țăranilor) împotriva asupritorilor; rebeliune; revoltă. 2) fig. Manifestare energică împotriva unui fapt; protest. /v. a (se) răscula

A SE RĂSCULÁ mă răscól intranz. A face răscoală; a se răzvrăti; a se revolta. /răs- + a se scula

A RĂSCULÁ răscól tranz. A face să se răscoale. /răs- + a scula

răscoală f. revoltă. [Slav. RASKOLA, desbinare].

răscolì v. a căuta răsturnând toate: a răscoli toată casa. [Lit. a face răscoală cercetând].

răsculà v. a (se) revolta. [Slav. RASKOLITI, a desbina].

răscoală (oa dift.) f., pl. e (vsl. raskola, despărțire, schizmă, raskolŭ, răscoală; bg. sîrb. rus. raskol). Revoltă, rebeliune, răzmiriță.

3) răscól, a -sculá v. tr. (ră- și scol, nu d. vsl. raskoliti, de unde vine răscolesc. De alt-fel, și conjugarea luĭ, cu o, oa, u, întocmaĭ ca scol, arată latinitatea luĭ). Revolt, fac să se revolte: demagogiĭ aŭ răsculat satele la 1907. V. refl. Mă revolt. mă rîdic cu armele. V. buntuluĭesc, burzuluĭesc, rocoșesc.

arată toate definițiile

Intrare: răscoală
răscoală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscoa
  • răscoala
plural
  • răscoale
  • răscoalele
genitiv-dativ singular
  • răscoale
  • răscoalei
plural
  • răscoale
  • răscoalelor
vocativ singular
plural
Intrare: răscoli (1 -col)
răscoli (1 -col) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT337)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscoli
  • răscolire
  • răscolit
  • răscolitu‑
  • răscolind
  • răscolindu‑
singular plural
  • răscoa
  • răscoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscol
(să)
  • răscol
  • răscoleam
  • răscolii
  • răscolisem
a II-a (tu)
  • răscoli
(să)
  • răscoli
  • răscoleai
  • răscoliși
  • răscoliseși
a III-a (el, ea)
  • răscoa
(să)
  • răscoale
  • răscolea
  • răscoli
  • răscolise
plural I (noi)
  • răscolim
(să)
  • răscolim
  • răscoleam
  • răscolirăm
  • răscoliserăm
  • răscolisem
a II-a (voi)
  • răscoliți
(să)
  • răscoliți
  • răscoleați
  • răscolirăți
  • răscoliserăți
  • răscoliseți
a III-a (ei, ele)
  • răscoa
(să)
  • răscoale
  • răscoleau
  • răscoli
  • răscoliseră
Intrare: răscula
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscula
  • răsculare
  • răsculat
  • răsculatu‑
  • răsculând
  • răsculându‑
singular plural
  • răscoa
  • răsculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscol
(să)
  • răscol
  • răsculam
  • răsculai
  • răsculasem
a II-a (tu)
  • răscoli
(să)
  • răscoli
  • răsculai
  • răsculași
  • răsculaseși
a III-a (el, ea)
  • răscoa
(să)
  • răscoale
  • răscula
  • răsculă
  • răsculase
plural I (noi)
  • răsculăm
(să)
  • răsculăm
  • răsculam
  • răscularăm
  • răsculaserăm
  • răsculasem
a II-a (voi)
  • răsculați
(să)
  • răsculați
  • răsculați
  • răscularăți
  • răsculaserăți
  • răsculaseți
a III-a (ei, ele)
  • răscoa
(să)
  • răscoale
  • răsculau
  • răscula
  • răsculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)