RIPIDĂ, ripide, s. f. (în Biserica ortodoxă) Obiect de metal sau de lemn, în formă de paletă, împodobit cu imaginea unui serafim sau cu scene biblice și folosit în cursul unor ceremonii. – Din sl. ripida.

rapid, ~ă [At: CALENDARIU (1794), 29/17 / A și: rapid / Pl: ~izi, ~e / E: fr rapide, lat rapidus, -a, -um] 1-2 a, av (Care acționează) cu repeziciune Si: repede (1-2). 3-4 av (Care se produce) cu repeziciune Si: repede (11). 5 sf Sector al unui râu în care apa are o viteză mare Si: repeguș (1), repeziș (4), repez (3), repezină, (îvp) repejune (4). 6 sn Canal cu pantă mai mare decât panta critică ce racordează două tronsoane ale unui curs de apă situate la înălțimi diferite. 7 sn (Glg) Cataractă. 8-9 sn, a (Șîs tren ~) (Tren) care circulă cu viteză mare și nu se oprește decât în stațiile importante.

răpidă sf vz ripidă

răpigă sf vz ripidă

repidă sf vz ripidă

ripídă s.f. (bis.) 1 Obiect liturgic alcătuit dintr-un disc sau dintr-un romb de metal ori de lemn, montat pe un mîner, împodobit cu chipul unui înger, cu scene biblice etc., care este mișcat de preot deasupra cuminecăturii, simbolizînd serafimii bătînd din aripi în jurul lui Hristos. Șapte băieți... poartă ripidele și sfeșnicile în fața altarului (EMIN.). ♦ Acoperămînt liturgic pentru potir. 2 Obiect alcătuit dintr-un căpăcel conic, fixat la capătul unei bare de metal sau de lemn, folosit pentru stingerea lumînărilor. • pl. -e, -ii. și (înv.) repídă s.f./<slav. ρнпнда; cf. gr. ῥιπίς, -ίδος.

RIPIDĂ, ripide, s. f. (În Biserica creștină) Obiect de metal sau de lemn, în formă de paletă, împodobit cu imaginea unui serafim și folosit în cursul unor ceremonii. – Din sl. ripida.

RAPID, -Ă, rapizi, -de, adj. Care se mișcă, se desfășoară, se execută cu repeziciune. În rapida-i ascensiune s-a bucurat de realizările-i artistice. SADOVEANU, E. 84. A fost o schimbare rapidă, ca topirea zăpezii albe pe cîmp. CAMIL PETRESCU, U. N. 95. ◊ Tren rapid (și substantivat, n.) = tren care circulă cu viteză mare și nu se oprește decît în stațiile importante. Rapidul spinteca șesul cu recolta slabă și tărcată de porumburi. C. PETRESCU, A. 404. Ne zbatem, ca o planetă de provincie, ca într-un tîrg în care nu curge apă, nu arde lumină și unde nu opresc trenurile rapide. SEBASTIAN, T. 319. ◊ (Adverbial) Automobilele soseau rapid, încetinindu-și mersul. C. PETRESCU, C. V. 58. Reclama inteligentă desface rapid orice fel de marfă. SAHIA, N. 109.

RIPIDĂ, ripide și ripidii, s. f. (În biserica creștină) Obiect liturgic de metal sau de lemn de diferite forme, folosit în altar pentru apărarea de muște a sfintelor daruri sau la procesiuni. Șapte băieți... poartă ripidele și sfeșnicele în fața altarului. EMINESCU, N. 142. Ripidii... pentru procesiunile religioase. ODOBESCU, S. I 452.

RAPID, -Ă adj. care se petrece într-un timp scurt; care se mișcă, care are loc repede. ♦ foarte înclinat, pieptiș. ◊ tren ~ (și s.n.) = tren de mare viteză, care oprește numai în stațiile foarte importante. // s.f. canal care racordează două tronsoane ale unui curs de apă situate la înălțimi diferite. ♦ parte a unui curs de apă cu pantă foarte accentuată. ♦ povîrniș, suprafață puternic înclinată, abruptă; repeziș. [< fr. rapide].

RAPID, -Ă I. adj. (și adv.) care se petrece, se execută cu repeziciune; repede. ◊ foarte înclinat, pieptiș. ♦ tren ~ (și s. n.) = tren de mare viteză, care oprește numai în stațiile foarte importante. II. s. n. 1. canal cu pantă accentuată care racordează două înălțimi diferite. ◊ sector al unui curs de apă cu pantă foarte accentuată. 2. suprafață puternic înclinată, abruptă; povârniș. 3. (geol.) cataractă. (< fr. rapide, lat. rapidus)

RAPID ~dă (~zi, ~de) și adverbial Care se efectuează repede; realizat într-un timp scurt. ◊ (Tren) ~ tren care circulă cu viteză mare și oprește numai la stații importante. /<fr. rapide, lat. rapidus

ripidă f. obiectul cu care diaconul apără sfintele daruri: ripide de argint poleite cu aur. [Slav. RIPIDA, apărătoare].

*rápid, -ă adj. (lat. rápidus). Răpede: tren rapid. Adv. A plecat rapid.

ripídă f., pl. e și zĭ (ngr. și vgr. ripis, -ídos, evantaliŭ; vsl. ripida). Evantaliŭ rătund de stins candelele la biserică.

rapid³ s. n., pl. rapide

rapid¹ adj. m., pl. rapizi; f. rapidă, pl. rapide

+rapid² adv.

ripidă s. f., g.-d. art. ripidei; pl. ripide

rapid¹ adj. m., pl. rapizi; f. rapidă, pl. rapide

ripidă s. f., g.-d. art. ripidei; pl. ripide

rapid adj. m., pl. rapizi; f. sg. rapidă, pl. rapide

ripidă s. f., g.-d. art. ripidei; pl. ripide

ripidă (ripide), s. f. – Paravan sau apărătoare, obiect de cult cu care se protejează preotul. Mgr. ῥιπίδιον, în parte prin intermediul sl. ripida (Miklosich, Fremdw., 123; Vasmer, Gr., 128).

repidă s. f. v. ripidă.

ripidă, ripide s. f. Obiect de cult de metal de forma unei palete sau evantai, purtând chipul unui înger, cu care diaconul ferește sfintele daruri ca să nu cadă ceva în ele în timpul liturghiei; serafim. Ripidele mai mari, cu mânere lungi, se folosesc și azi la slujbele arhierești, fiind purtate de diaconi sau ipodiaconi. Făcute în formă de aripi, simbolizează pe heruvimii care stau în chip nevăzut în timpul sfintei Liturghii, ocrotind Sfintele Daruri. [Var.: repidă, răpidă s. f.] – Din gr. ripidion, sl. rapida.

RIPÍDĂ (< sl.) s. f. Obiect din recuzita mesei altarului dintr-o biserică ortodoxă, de metal sau de lemn, de forma unei palete sau evantai, decorat cu reliefuri pe ambele părți (scene biblice, donatori etc.), folosit în cursul unor ceremonii religioase. R. mari, cu mânere mai lungi, în formă de aripi simbolizează heruvimii (serafimii).

RAPID adj., adv. 1. adj. v. accelerat. 2. adj. fulgerător, iute. (Cu o mișcare ~...) 3. adj. v. iute. 4. adv. v. iute. 5. adv. v. imediat. 6. adv. v. curând. 7. adj., adv. v. des. 8. adj., adv. v. prompt. 9. adj. fugitiv.

RIPIDĂ s. (BIS.) (reg.) serafim.

RAPID adj., adv. 1. adj. accelerat, grăbit, iuțit, zorit. (Ritm ~ de deplasare.) 2. adj. fulgerător, iute. (Cu o mișcare ~.) 3. adj. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, repede, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 4. adv. grabnic, iute, repede, tare. (Alerga cînd mai ~, cînd mai încet.) 5. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi!) 6. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecît, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 7. adj., adv. des, grăbit, iute. (Respirație ~; respiră ~.) 8. adj., adv. grabnic, imediat, neîntîrziat, operativ, prompt. (O intervenție ~; a intervenit ~.) 9. adj. fugitiv, sumar, superficial. (La o cercetare cît de ~...)

RIPIDĂ s. (BIS.) (reg.) serafim.

Rapid ≠ încet, lent