ripidă, ripide s. f. Obiect de cult de metal de forma unei palete sau evantai, purtând chipul unui înger, cu care diaconul ferește sfintele daruri ca să nu cadă ceva în ele în timpul liturghiei; serafim. Ripidele mai mari, cu mânere lungi, se folosesc și azi la slujbele arhierești, fiind purtate de diaconi sau ipodiaconi. Făcute în formă de aripi, simbolizează pe heruvimii care stau în chip nevăzut în timpul sfintei Liturghii, ocrotind Sfintele Daruri. [Var.: repidă, răpidă s. f.] – Din gr. ripidion, sl. rapida.