RAMOLIT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ramolisment. – V. ramoli.

ramolit, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, O. II, 105 / Pl: ~iți, ~e / E: ramoli] 1-2 (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor și integritatea facultăților intelectuale din cauza bătrâneții Si: decrepit, rablagit (2), (reg) mârced.

RAMOLIT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrâneții). – V. ramoli.

RAMOLIT, -Ă, ramoliți, -te, adj. Care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrîneții). Puțin cam ramolit, puțin cam șiret, dar știind ce vrea. CAMIL PETRESCU, O. I 290. Știi dumneata unde e strada Pacienții? – Asta e, măiculiță. – Ei, aș!... Teribil e de ramolită. CARAGIALE, O. II 276. ◊ (Substantivat) Ar fi dovedit că babalîcul e un ramolit, că nu mai înțelege nimic. AGÎRBICEANU, S. P. 245.

RAMOLIT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a pierdut vioiciunea, agerimea minții (din cauza bătrîneții). [< ramoli].

ramolit a. și m. cel cu inteligența slăbită de o paralizie a creierului (= fr. ramolli).

*ramolít, -ă adj. (fr. ramolli). Cu mintea slăbită, tîmpit: ramolit de beție. V. izmenit, xanamorisit, decrepit, sfrijit.

RAMOLI, ramolesc, vb. IV. Refl. A-și pierde, în urma procesului de îmbătrânire, acuitatea, integritatea facultăților intelectuale și fizice. – Din fr. ramollir.

ramoli vr [At: BRĂESCU, O. A. I, 8 / Pzi: ~lesc / E: fr ramollir] A-și pierde (din cauza bătrâneții) vioiciunea mișcărilor și integritatea facultăților intelectuale Si: a se rablagi (2).

RAMOLI, ramolesc, vb. IV. Refl. A-și pierde (din cauza bătrâneții) acuitatea, integritatea facultăților intelectuale și fizice. – Din fr. ramollir.

RAMOLI, ramolesc, vb. IV. Refl. A-și pierde (din cauza bătrîneții) vioiciunea minții, facultățile intelectuale și fizice.

RAMOLI vb. IV. refl. A-și pierde vioiciunea, agerimea minții; a slăbi din punct de vedere fizic și intelectual (din cauza bătrîneții). [< fr. ramollir].

RAMOLI vb. refl. a-și pierde (din cauza bătrâneții) vioiciunea mișcărilor, agerimea minții. (< fr. ramollir)

A SE RAMOLI mă ~esc intranz. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică și/sau intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se rablagi; a se hârbui; a se rebeji. /<fr. ramollir

*ramolésc v. tr. (fr. ramollir, d. mou, molle, moale). Slăbesc (moleșesc) inteligența: beția te ramolește. V. refl. Bețivu se ramolește curînd. V. zaharisesc.

ramolit adj. m., s. m., pl. ramoliți; adj. f., s. f. ramolită, pl. ramolite

*ramolit adj. m., s. m., pl. ramoliți; adj. f., s. f. ramolită, pl. ramolite

ramoli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ramolesc, 3 sg. se ramolește, imperf. 1 sg. mă ramoleam; conj. prez. 1 sg. să mă ramolesc, 3 să se ramolească; imper. 2 sg. afirm. ramolește-te; ger. ramolindu-mă

!ramoli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ramolește, imperf. 3 sg. se ramolea; conj. prez. 3 să se ramolească

ramoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ramolesc, imperf. 3 sg. ramolea; conj. prez. 3 sg. și pl. ramolească

ramoli (ramolesc, ramolit), vb. refl. – A se rablagi. Fr. se ramollir. – der. ramoleală, s. f. (rablagire); ramolisment, s. n., din fr. ramollissement.

RAMOLIT adj., s. 1. adj. v. senil. 2. s. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)

RAMOLIT adj., s. 1. adj. (MED.) senil, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrîn ~.) 2. s. babalîc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns un ~.)

RAMOLI vb. (MED.) (livr.) a se seniliza, (înv.) a se matofi, (fam. fig.) a se hodorogi, a se rablagi, a se zaharisi, (impr.) a se scleroza.

RAMOLI vb. (MED.) (livr.) a se seniliza, (înv.) a se matofi, (fam. fig.) a se hodorogi, a se rablagi, a se zaharisi, (impr.) a se scleroza.

A (se) ramoli ≠ a (se) fortifica