8 intrări

Articole pe această temă:

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

raia1 sf [At: DDRF / V: ~ie (A și: raie), reia / Pl: ~iele / E: ger Rahe] (Reg) 1 Șipcă de brad întrebuințată la făcutul gardurilor, la fixarea tencuielii pe pereții de lemn ai caselor vechi etc. 2 Prăjină de care se prinde pânza luntrii. 3 Lemn lung și rotund.

raia2 [At: N. COSTIN, LET. II, 48 / V: raie snf / A și: raia / Pl: ~le, (rar) raie sf, ~li sm / E: tc raya] (Înv) 1 sfi Cetate (împreună cu ținutul din jur) de pe teritoriul țărilor românești, ocupată și administrată direct de autoritățile militare turcești. 2 sf Nume dat de către turci Moldovei și Țării Românești, care plăteau tribut Imperiului Otoman, dar nu erau administrate de acesta. 3 sfn (Și csc) Nume dat de către turci locuitorilor din Moldova și Țara Românească, datori să le plătească tribut. 4 sm Creștin supus Imperiului Otoman. 5 sf (Csc) Sărăcime.

RAIÁ, raiale, s. f. (în Evul Mediu) 1. Teritoriu supus de turci, care forma hinterlandul unei cetăți. 2. Denumire dată supușilor creștini din Imperiul Otoman. [Pr.: ra-ia] – Din tc. rāyā.

RAIÁ, raiale, s. f. 1. Teritoriu ocupat și administrat direct de autoritățile militare turcești. 2. Nume dat de către turci locuitorilor din Moldova și Țara Românească, datori să le plătească tribut. [Pr.: -ra-ia] – Din tc. rāyā.

RAIÁ, raiale, s. f. (Turcism) 1. Cetate de pe teritoriul țărilor romînești, ocupată și administrată direct de autoritățile militare turcești, dimpreună cu ținutul dimprejur. Din raia, din Cetatea Turnului, se repezeau turcii pilcuri, călări, după jaf. STANCU, D. 10. Unii dintre cei mai bătrîni povesteau întîmplări de demult, cînd era la Giurgiu raia și năvăleau delii în pradă, de dincolo de Dunăre. SADOVEANU, M. C. 34. Fără să mai vorbim de cel... din raiaua Giurgiului. CAMIL PETRESCU, O. II 272. 2. Nume dat de turci Moldovei și Țării Romînești, care plăteau tribut Porții, dar nu erau administrate de ea. Bătrînul vizir, îngîmfat de izbînzile ce dobîndise la Tunis, în Arabia, Persia, Africa, Georgia și Ungaria, jură și chezășuiește pe capul său că va supune această raia revoltată (= Țara Romînească). BĂLCESCU, O. I 195. ♦ Creștin supus Porții otomane. 3. (Cu sens colectiv) Lume săracă, popor (chiar din țări nesupuse turcilor). P-un șes larg sînt adunate Gințile din Himalaia, Oșteni negri-n coifuri albe, Principi, preoți, sclavi și raia. COȘBUC, P. I 72.

RAIÁ ~le f. ist. Cetate și teritoriu ocupate și administrate de autoritățile militare turcești în țările române. [Art. raiaua] /< turc. raya

raià f. od. 1. creștin supus Porții, și în special poporul din Țara românească și din Moldova, tributar Turcilor: cererile creștinilor raiale OD.; 2. cetate ocupată de Turci, anume în Muntenia (Brăila, Giurgiu, Turnu) și în Moldova (Hotin, Bender, Chilia). [Turc. RAYÀ, lit. turmă].

1) raĭá f., pl. ĭele și (vechĭ) ĭale, turc. raia, d. ar. re’aĭa, pl. d. ra’ĭet, turmă, supus; ngr. raĭás, alb. raĭè, bg. sîrb. raĭa). Supus otoman (musulman orĭ creștin) agricultor orĭ negustor, care nu putea să fie funcționar saŭ militar. Poporu țărilor româneștĭ, supus haracĭuluĭ. Om din popor, în opoz. cu boĭer. Cetate (serhat) cu regiunea eĭ în care Turciĭ aveaŭ voĭe să facă geamiĭ și care eraŭ comandate de nazirĭ, cadiĭ și voĭevozĭ. – Raĭelele eraŭ puncte strategice și centre comerciale. În Țara Românească eraŭ: Brăila (cu Odaĭa Viziruluĭ), Gĭurgĭu (Vlașca) și Turnu Măgurele (Teleormanu); în Moldova: Cetatea Albă, Ismailu, Chilia, Carlalu și Timarova (Reniĭ), Tighina, Soroca și Hotinu; pe malu drept al Dunăriĭ: Cladova (Fet-Islam), Vidinu, Nicopole, Șiștovu, Ruscĭucu, Turtucaĭa, Silistra și Hîrșova; în Banat: Orșova (Rușava). – Ca adj. raelicesc (1822).

2) raĭá f., pl. ele (germ. rahe, pol. reja, rus. reĭ, ráĭna, prăjină, antenă). Mold. Siret. Prăjină mare de brad, ghĭonder. Antenă, prăjina de care atîrnă pînza luntriĭ. – Dim. răĭeluță1. V. sirean.[1]

  1. 1. În original, posibilă greșeală de tipar: răĭețuță. LauraGellner

i [At: PSALT. 232 / V: (reg) ~a / Pzi: ~esc / E: rău] 1 vr (Îrg) A se înrăi. 2 vr A se înfuria. 3 vi (Reg) A slăbi. 4 vi (Reg) A tânji.

râia vir [At: (a. 1652) TDRG / Pzi: ~iez / E: râie] 1-2 A (se) îmbolnăvi de râie (1) Si: (îvr) a (se) râioșa.

râie sf [At: HERODOT (1645) , 236 / P: râ-ie / V: (îvr) răie / Pl: râi / E: ml aranea „păianjen”] 1 (Pop) Boală de piele la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin apariția unor bubițe (localizate mai ales între degete) care produc mâncărime Si: scabie. 2 (Îs) ~ căprească (sau, înv, sălbatică) Formă mai gravă de râie (1), frecventă mai ales la animale (în special la capre). 3 (Îe) Se ține ca ~ia de om Se zice despre cineva de care nu mai poți să scapi. 4 (Reg; îe) A(-i) face (cuiva) ~ pe inimă A fi invidios pentru ceva. 5 (Reg; îae) A necăji. 6 (Fig) Termen depreciativ pentru oameni și animale rele, care provoacă multe necazuri Si: pacoste, năpastă. 7 (Bot; îc) ~ia-broaștei (sau ~-broștească, ~-de-apă) Mătasea-broaștei (Peplis portula). 8 (Bot; șîc) ~ia-pământului, ~-rusească Busuioc-sălbatic (Galinsoga parviflora). 9-10 (Bot; îc) ~-trifoiului Torței (Cuscuta epytimum, cuscuta europaea). 11 Gălbează (3) (Cuscuta trifolii). 12 (Îc) ~ia neagră a cartofului Boală a cartofului provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor excrescențe moi, negre-brune, pe părțile subterane ale plantei.

RẤIE s. f. 1. (Pop.) Boală de piele la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin leziuni ale pielii (localizate mai ales între degete) care produc mâncărime; scabie. ◊ Expr. Se ține ca râia de om, se zice despre cineva de care nu mai poți să scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni și animale rele, care provoacă multe necazuri; pacoste, năpastă. 3. (În sintagma) Râia neagră a cartofului = boală a cartofului provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor excrescențe moi, negre-brune, pe părțile subterane ale plantei. [Pr.: râ-ie] – Lat. aranea.

RẤIE s. f. 1. (Pop.) Boală de piele la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin apariția unor bubulițe (localizate mai ales între degete) care produc mâncărime; scabie. ◊ Expr. Se ține ca râia de om, se zice despre cineva de care nu mai poți să scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni și animale rele, care provoacă multe necazuri; pacoste, năpastă. 3. (În sintagma) Râia neagră a cartofului = boală a cartofului provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor excrescențe moi, negre-brune, pe părțile subterane ale plantei. [Pr.: râ-ie] – Lat. aranea.

RÎ́IE s. f. (Popular) 1. Boală de piele transmisibilă la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin apariția unor bubulițe (localizate mai ales între degete) care produc mîncărime; scabie. Cu nasul și cu ochii plini de rîie... nu mai erau cîini, ci niște strigoi. GALACTION, O. I 310. Avea două capre pline de rîie. CREANGĂ, O. A. 286. ◊ Rîie căprească v. căpresc.Expr. Se ține ca rîia de om, se zice despre cineva de care nu mai poți scăpa. 2. Fig. Termen depreciativ pentru oameni și animale; pacoste, năpastă, plagă (socială). V. lepră. Moșia asta... a fost a bătrînilor noștri, pînă ce s-a încuibat între noi o rîie boierească. SADOVEANU, N. F. 24. [Capra] se smucea în toate părțile, încît îi era acum lehamite de dînsa. – De-aș ajunge mai degrabă în tîrg, zise Prepeleac, să scap de rîia asta. CREANGĂ, P. 42. N-am făcut bine că... am scăpat țara de o așa rîie? NEGRUZZI, S. I 153.

RÂIE f. pop. 1) Boală contagioasă a pielii (la om și la unele animale) cauzată de un parazit, care se manifestă prin apariția unor bubulițe și prin mâncărime puternică; scabie. ◊ A se ține ca râia (de om) se spune despre cineva, de care nu poți scăpa ușor. 2) Situație complicată și neplăcută; belea. 3) depr. Ființă care pricinuiește cuiva neplăceri; pacoste. [G.-D. râiei] /<lat. aranea

râie f. boală contagioasă a pielii, caracterizată prin o mare spuzeală și mâncărime mai ales între degete. [Macedo-rom. arânia = lat. ARANEA, pecingine (lit. păiajen)].

rî́ĭe f. (d. aránea, painjin, rîĭe, de unde s’a făcut arîñe, cum zic Macedo-Româniĭ, apoĭ *rîñe, rîĭe, ca remaneat, rămîĭe; it. rogna, pv. pg. ronha, fr. rogne, sp. roña, din latinu *aronea. V. moșoroĭ). O boală de pele cauzată de un parazit arahnid (ácarus saŭ sarcóptes scabiéi). – Pin spălăturĭ cu săpun negru și ungere cu alifie de pucĭoasă și maĭ ales cu soluțiunea luĭ Vleminx (pucĭoasă și var), se vindecă în cîteva ore.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

raiá s. f., art. raiáua, g.-d. art. raiálei; pl. raiále, art. raiálele

arată toate definițiile

Intrare: raia (raiale)
raia (raiale) substantiv feminin
  • silabație: -ia
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raia
  • raiaua
plural
  • raiale
  • raialele
genitiv-dativ singular
  • raiale
  • raialei
plural
  • raiale
  • raialelor
vocativ singular
plural
Intrare: raia (raiele)
raia (raiele) substantiv feminin
substantiv feminin (F155)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raia
  • raiaua
plural
  • raiele
  • raielele
genitiv-dativ singular
  • raiele
  • raielei
plural
  • raiele
  • raielelor
vocativ singular
plural
Intrare: răi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • răiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răiesc
(să)
  • răiesc
  • răiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • răiești
(să)
  • răiești
  • răiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • răiește
(să)
  • răiască
  • răia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • răiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • răiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • răiesc
(să)
  • răiască
  • răiau
  • i
  • iseră
Intrare: răia
răia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: râia
râia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: râia-broaștei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râia-broaștei
plural
genitiv-dativ singular
  • râiei-broaștei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: râia-munților
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râia-munților
plural
genitiv-dativ singular
  • râiei-munților
plural
vocativ singular
plural
Intrare: râie
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râie
  • râia
plural
genitiv-dativ singular
  • râie
  • râiei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râie
  • râia
plural
genitiv-dativ singular
  • râi
  • râii
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)