RAHAT, (1) rahaturi, s. n., (2) rahați, s. m. 1. S. n. Produs de cofetărie cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr, amidon și diferite substanțe aromatice și prezentat de obicei în formă de cuburi mici. ♦ Fig. (Fam.) Lucru fără importanță. 2. (Fam.) Excrement. – Din tc. rahat[lokum].

rahat¹ sn [At: BELDIMAN, E. 134/19 / V: reh~ / Pl: ? / E: tc rahat] (Înv) 1 Confort (1). 2 Huzur.

rahat² snm [At: POLIZU / Pl: ~uri sn, ~ați sm / E: tc rahat (lokum)] 1 Preparat dulce cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr, amidon și diferite arome și prezentat, de obicei, în formă de cuburi mici Si: (trî) rahatlocum. 2 (Fam; șîs ~ cu apă rece) Lucru lipsit de valoare sau de importanță. 3 (Pfm; irn; îs) ~ cu prune (sau, reg, cu perje) Lucru lipsit de valoare. 4 (Pex; fam) Materii fecale Si: căcat (1). 5 (Pfm; irn; îe) A face din ~ bici, să facă plici și să și trosnească A realiza un lucru de calitate cu mijloace puține și ineficiente. 6 (Pfm; irn; îe) A face ~ul praf (sau praștie) A eșua în realizarea unui lucru mult lăudat anterior. 7 (Pfm; îe) A se face de ~ A se face de râs. 8 (Pfm; îe) A îngheța ca un ~ în ploaie A îngheța foarte tare. 9 (Pfm; îs) ~ în ploaie Lucru de nimic. 10 (Pfm; îs) ~ cu moț Lucru mult lăudat, dar în realitate lipsit de importanță. 11 (Pfm; irn; îe) A fi (sau a se crede) un ~ cu ochi A fi o persoană neînsemnată, care însă se crede foarte importantă.

RAHAT, rahaturi, s. n. Produs de cofetărie cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr, amidon și diferite substanțe aromatice și prezentat de obicei în formă de cuburi mici. ♦ Fig. (Fam.) Lucru fără importanță – Din tc. rahat[lokum].

RAHAT, rahaturi, s. n. Preparat dulce cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr, amidon și diferite arome și prezentat în formă de mici cuburi. Mă duse în camera cu merinde unde ședeau grămădite pe polițe cutii cu rahat, șiraguri de smochine. GANE, N. II 175. ♦ (Familiar, uneori întărit prin «cu apă rece») Lucru fără importanță, fără valoare.

RAHAT ~uri n. 1) Produs de cofetărie preparat dintr-o pastă gelatinoasă îndulcită și aromatizată. 2) fam. Lucru sau fapt lipsit de valoare. /<turc. rahat

rahat n. pastă din zahăr, făină, migdale și must de poame, cu fisticuri și vanilie: rahat de Belavista, de Syra. [Scurtat din rahatlocum].

rahát n., pl. urĭ (turc. rahat, d. ar. rahat, liniște, comoditate, confort; ngr. raháti, bg. sîrb. rahat). Vechĭ. Huzur, liniște, repaus: ședea cu tot rahatu, trăĭa bine și în rahat. Azĭ (prescurtat din turc. rahat-lokúm, d. a. raháti-hulkum, deliciile gîtlejuluĭ). Un fel de pastă translúcidă gălbuĭe făcută din sirop de zahăr amestecat cu puțină făină orĭ scrobeală, la care se poate adăuga vanilie și fisticĭ orĭ nucĭ și care se întărește pin coacere, și pe urmă se taĭe în bucățele lungărețe (paralelipipedice) și se mănîncă. (Se poate colora și în roș cu sirop de trandafirĭ). Bucățică de rahat: doŭă rahaturĭ. – Rahat renumit e cel din insula grecească Syra și cel de Bella Vista (o foastă cofetărie din Galațĭ). – Rar și locúm saŭ lucúm, pl. urĭ.

rahăt s [At: DLR / Pl: ? / E: nct] (Reg) Răstimp (1).

rehat sn vz rahat¹

!rahat³ (produs de cofetărie) s. n.

rahat¹ (excrement) (pop.) s. m., pl. rahați

rahat² (lucru fără importanță) (fam.) s. n., pl. rahaturi

rahat² (produs de cofetărie) s. n., (lucruri fără importanță) (fam.) pl. rahaturi

*rahat¹ (excrement) (fam.) s. m., pl. rahați

rahat s. n., (lucruri fără importanță) pl. rahaturi

RAHAT s. v. excrement, fecale.

RAHAT s. (turcism înv.) rahatlocum. (Mănâncă ~ și bea apă rece.)

RAHAT s. (turcism înv.) rahatlocum. (Mănîncă ~ și bea apă rece.)

rahat s. v. EXCREMENT. FECALE.

RAHĂT s. v. durată, interval, întindere, perioadă, răstimp, timp.

rahăt s. v. DURATĂ. INTERVAL. ÎNTINDERE. PERIOADĂ. RĂSTIMP. TIMP.

rahat (rahaturi), s. n. – 1. (Înv.) Confort, huzur, tihnă, îndestulare. – 2. Preparat dulce oriental pe bază de sirop de zahăr amestecat cu puțină făină. – 3. (Vulgar) Murdărie, fecale. – Mr. rihate „tihnă”. Tc. (arab.) rahat (Roesler 601; Șeineanu, II, 299; Lokotsch 1684; Ronzevalle 98), cf. ngr. ραχάτι, bg., sb. rahat. Cu sensul 2, în locul tc. rahat-lokum; sensul 3 este m. – Der. rahagiu, s. m. (vînzător de rahat); rahagerie, s. f. (cofetărie).

rahat (vulg.) I. s. n. pl. rahaturi 1. lucru sau persoană de nimic / fără valoare 2. materie fecală II. interj. exprimă nemulțumirea, enervarea

a face rahatul bici / din rahat bici expr. (vulg.) a obține o performanță notabilă într-un domeniu de activitate, cu resurse modeste, în împrejurări defavorabile.

a face rahatul praf expr. (vulg.) a fi complet ineficient.

a fi în rahat până în / la gât expr. (vulg.) a avea necazuri mari.

a mânca rahat expr. 1. a minți. 2. a bârfi, a cleveti.

a mânca rahat cu lingura / cu polonicul expr. a vorbi într-o manieră demagogică.

a scoate (pe cineva / ceva) din rahat expr. a salva (pe cineva / ceva) dintr-o situație critică.

a se face de pomină / de rahat / de râs expr. (vulg.) a se compromite.

a-i îngheța (cuiva) rahatul expr. a se înspăimânta, a se îngrozi.

mare brânză / rahat expr. (iron.) fleac, lucru lipsit de importanță.

mâncător de rahat expr. (peior.) 1. om lipsit de caracter; (om) bârfitor, clevetitor. 2. mincinos.

rahat cu mac / cu perje expr. lucru de calitate inferioară (adesea etalat cu o ostentație nejustificată).

rahat cu ochi expr. (vulg., peior.) persoană insignifiantă.

rahat în ploaie / pe băț expr. 1. lucru de calitate inferioară. 2. persoană insignifiantă.