19 definiții pentru rahat (excrement)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rahat2 snm [At: POLIZU / Pl: ~uri sn, ~ați sm / E: tc rahat (lokum)] 1 Preparat dulce cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr, amidon și diferite arome și prezentat, de obicei, în formă de cuburi mici Si: (trî) rahatlocum. 2 (Fam; șîs ~ cu apă rece) Lucra lipsit de valoare sau de importanță. 3 (Pfm; im; îs) ~ cu prune (sau, reg, cu perje) Lucru lipsit de valoare. 4 (Pex; fam) Materii fecale Si: căcat (1). 5 (Pfm; irn; îe) A face din ~ bici, să facă plici și să și trosnească A realiza un lucra de calitate cu mijloace puține și ineficiente. 6 (Pfm; irn; îe) A face ~ul praf (sau praștie) A eșua în realizarea unui lucru mult lăudat anterior. 7 (Pfm; îe) A se face de ~ A se face de râs. 8 (Pfm; îe) A îngheța ca un ~ în ploaie A îngheța foarte tare. 9 (Pfm; îs) ~ în ploaie Lucru de nimic. 10 (Pfm; îs) ~ cu moț Lucru mult lăudat, dar în realitate lipsit de importanță. 11 (Pfm; irn; îe) A fi (sau a se crede) un ~ cu ochi A fi o persoana neînsemnată, care însă se crede foarte importantă.

RAHÁT, (1) rahaturi, s. n., (2) rahați, s. m. 1. S. n. Produs de cofetărie cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr, amidon și diferite substanțe aromatice și prezentat de obicei în formă de cuburi mici. ♦ Fig. (Fam.) Lucru fără importanță. 2. (Fam.) Excrement. – Din tc. rahat[lokum].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*rahát1 (excrement) (fam.) s. m., pl. raháți

rahát2 (produs de cofetărie) s. n., (lucruri fără importanță) (fam.) pl. raháturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RAHÁT s. v. excrement, fecale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rahat (vulg.) I. s. n. pl. rahaturi 1. lucru sau persoană de nimic / fără valoare 2. materie fecală II. interj. exprimă nemulțumirea, enervarea

a face rahatul bici / din rahat bici expr. (vulg.) a obține o performanță notabilă într-un domeniu de activitate, cu resurse modeste, în împrejurări defavorabile.

a face rahatul praf expr. (vulg.) a fi complet ineficient.

a fi în rahat până în / la gât expr. (vulg.) a avea necazuri mari.

a mânca rahat expr. 1. a minți. 2. a bârfi, a cleveti.

a mânca rahat cu lingura / cu polonicul expr. a vorbi într-o manieră demagogică.

a scoate (pe cineva / ceva) din rahat expr. a salva (pe cineva / ceva) dintr-o situație critică.

a se face de pomină / de rahat / de râs expr. (vulg.) a se compromite.

a-i îngheța (cuiva) rahatul expr. a se înspăimânta, a se îngrozi.

mâncător de rahat expr. (peior.) 1. om lipsit de caracter; (om) bârfitor, clevetitor. 2. mincinos.

rahat cu mac / cu perje expr. lucru de calitate inferioară (adesea etalat cu o ostentație nejustificată).

rahat cu ochi expr. (vulg., peior.) persoană insignifiantă.

rahat în ploaie / pe băț expr. 1. lucru de calitate inferioară. 2. persoană insignifiantă.

Intrare: rahat (excrement)
rahat (excrement) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rahat
  • rahatul
  • rahatu‑
plural
  • rahați
  • rahații
genitiv-dativ singular
  • rahat
  • rahatului
plural
  • rahați
  • rahaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)