11 definiții pentru rafinament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAFINAMÉNT, rafinamente, s. n. 1. Finețe, delicatețe, subtilitate a gustului sau a simțirii. 2. Viclenie, perfidie, șiretenie. – Din fr. raffinement.

RAFINAMÉNT, rafinamente, s. n. 1. Finețe, delicatețe, subtilitate a gustului sau a simțirii. 2. Viclenie, perfidie, șiretenie. – Din fr. raffinement.

RAFINAMÉNT, rafinamente, s. n. 1. Finețe, subtilitate a gustului sau a simțirii; rafinare (2). 2. (Peiorativ) Viclenie, perfidie.

RAFINAMÉNT s.n. 1. Finețe, subtilitate excesivă. 2. (Peior.) Perfidie. [Pl. -te, -turi. / < fr. raffinement].

RAFINAMÉNT s. n. 1. finețe, delicatețe, subtilitate. 2. viclenie, perfidie. (< fr. raffinement)

RAFINAMÉNT ~e n. 1) Finețe a gustului; delicatețe. 2) depr. Lipsă de loialitate; perfidie; viclenie. /<fr. raffinement


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rafinamént s. n., pl. rafinaménte

rafinamént s. n., pl. rafinaménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RAFINAMÉNT s. 1. v. bun-gust. 2. v. distincție. 3. v. finețe.

RAFINAMENT s. 1. distincție, eleganță, bun-gust, (livr. și fam.) șic. (~ în ținută.) 2. distincție, eleganță, finețe, subtilitate. (~ în comportări.) 3. finețe, rafinare, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.)

Rafinament ≠ vulgaritate


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RAFINAMENT. Subst. Rafinament, finețe, delicatețe, gingășie, subtilitate, sensibilitate, simțibilitate (rar), simțiciune (înv.), subțirime (fig.); gust (fig.), bun gust; simț estetic. Distincție, eleganță, noblețe. Receptivitate, emotivitate, sentimentalitate, sentimentalism, simțimintalism (înv.); impresionabilitate. Educație, cultură. Estetism; snobism. Artist. Estet; snob. Adj. Rafinat, lin, sensibil, sensibilizat, delicat, gingaș, subtil, subțire (fig.); cu (mult) gust. Receptiv, emotiv, simțitor, impresionabil. Cult, educat. Distins, nobil, ales, elegant, strălucitor. Snob. Vb. A avea gust, a da dovadă de bun gust, a avea simțul frumosului. A fi fin (delicat). A educa (a cultiva, a dezvolta) simțul estetic, a forma gustul cuiva, a (se) rafina (fig.), a se sensibiliza. A fi rafinat. Adv. Cu rafinament; cu finețe; cu gust. V. educație, frumusețe, sensibilitate.

Intrare: rafinament
rafinament1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rafinament
  • rafinamentul
  • rafinamentu‑
plural
  • rafinamente
  • rafinamentele
genitiv-dativ singular
  • rafinament
  • rafinamentului
plural
  • rafinamente
  • rafinamentelor
vocativ singular
plural
rafinament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rafinament
  • rafinamentul
  • rafinamentu‑
plural
  • rafinamenturi
  • rafinamenturile
genitiv-dativ singular
  • rafinament
  • rafinamentului
plural
  • rafinamenturi
  • rafinamenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)