3 intrări
10 definiții

Explicative DEX

RÂCÂIRE, râcâiri, s. f. Acțiunea de a râcâi și rezultatul ei; râcâială, râcâit, râcâitură. – V. râcâi.

RÂCÂIRE, râcâiri, s. f. Acțiunea de a râcâi și rezultatul ei; râcâială, râcâit, râcâitură. – V. râcâi.

râcâire sf [At: DL / Pl: ~ri / E: râcâi1] 1 Scurmare a pământului cu ghearele sau cu labele Si: râcâit1 (1), (reg) râcâiș (1). 2 Zgâriere cu unghiile (sau cu ajutorul unor instmmente) Si: râcâit1 (2), (reg) râcâiș (2). 3 (Fig) Frământare (10). 4 (Reg) Răscolire a focului, a jăraticului pentru a-l înviora Si: râcâit1 (4), zgândărire, (reg) râcâiș (4). 5 (Reg) Scărpinare. 6 Îndepărtare prin radere a unui înveliș, a unui strat Si: răzuire, râcâit1 (6), (reg) râcâiș (6).

RÎCÎIRE s. f. Acțiunea de a rîcîi și rezultatul ei.

răcăì v. 1. a săpa țărâna cu unghiile, cu labele: găina la gunoiu răcăe; 2. fig. a roade: îl tot răcăe la inimă PANN. [Origină necunoscută].

răcăĭésc, V. rîcăĭesc.

rîcăĭésc v. intr. (vsl. rykati. V. răcnesc). Vechĭ. Mugesc (leu). – Și răcăĭesc (Cor.).

Ortografice DOOM

râcâire s. f., g.-d. art. râcâirii; pl. râcâiri

râcâire s. f., g.-d. art. râcâirii; pl. râcâiri

râcâire s. f., g.-d. art. râcâirii; pl. râcâiri

Arhaisme și regionalisme

râcăi, râcăiesc, vb. IV (înv.) 1. a răcni, a urla. 2. a se opinti.

Intrare: răcăire
răcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcăire
  • răcăirea
plural
  • răcăiri
  • răcăirile
genitiv-dativ singular
  • răcăiri
  • răcăirii
plural
  • răcăiri
  • răcăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: râcăire
râcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râcăire
  • râcăirea
plural
  • râcăiri
  • râcăirile
genitiv-dativ singular
  • râcăiri
  • râcăirii
plural
  • râcăiri
  • râcăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: râcâire
râcâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râcâire
  • râcâirea
plural
  • râcâiri
  • râcâirile
genitiv-dativ singular
  • râcâiri
  • râcâirii
plural
  • râcâiri
  • râcâirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râcâire, râcâirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi râcâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.