opțiuni
  • info
10 definiții pentru râcâitură

Explicative DEX

RÂCÂITURĂ, râcâituri, s. f. Râcâire. [Pr.: -câ-i-] – Râcâi + suf. -tură.

RÂCÂITURĂ, râcâituri, s. f. Râcâire. [Pr.: -câ-i-] – Râcâi + suf. -tură.

râcâitură sf [At: DELAVRANCEA, S. 156/ P: ~câ-i~ / V: (reg) ~căi~ / Pl: ~ri / E: râcâi1 + -tură] 1-6 Râcâire (1-6). 7 Resturi de la râcâire (1-2). 8-13 Zgomot produs prin râcâire (1-6).

râcăitură sf vz râcâitură

RÎCÎITURĂ, rîcîituri, s. f. Rîcîire; zgomotul produs prin rîcîit. O rîcîitură de chibrit se auzi, și scînteia... umplu odaia c-o lumină gălbuie. DELAVRANCEA, S. 156.

rîcîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu rîcîiriĭ, urme de unghiĭ care aŭ rîcîit: niște rîcîiturĭ se vedeaŭ pe ușă.

Ortografice DOOM

râcâitură (desp. -câ-i-) s. f., g.-d. art. râcâiturii; pl. râcâituri

râcâitură (-câ-i-) s. f., g.-d. art. râcâiturii; pl. râcâituri

râcâitură s. f. (sil. -câ-i-), g.-d. art. râcâiturii; pl. râcâituri

Sinonime

RÂCÂITURĂ s. v. scurmare.

RÎCÎITURĂ s. rîcîală, rîcîit, scormonire, scurmare, scurmătură, (înv., pop. și fam.) scociorîre, scociorît. (~ pămîntului cu ghearele.)

Intrare: râcâitură
râcâitură substantiv feminin
  • silabație: râ-câ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râcâitură
  • râcâitura
plural
  • râcâituri
  • râcâiturile
genitiv-dativ singular
  • râcâituri
  • râcâiturii
plural
  • râcâituri
  • râcâiturilor
vocativ singular —
plural —
râcăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râcâitură, râcâiturisubstantiv feminin

  • 1. Zgomotul produs prin râcâit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: râcâire scurmare
    • format_quote O rîcîitură de chibrit se auzi, și scînteia... umplu odaia c-o lumină gălbuie. DELAVRANCEA, S. 156. DLRLC
etimologie:
  • Râcâi + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.