râcâire sf [At: DL / Pl: ~ri / E: râcâi¹] 1 Scurmare a pământului cu ghearele sau cu labele Si: râcâit¹ (1), (reg) râcâiș (1). 2 Zgâriere cu unghiile (sau cu ajutorul unor instmmente) Si: râcâit¹ (2), (reg) râcâiș (2). 3 (Fig) Frământare (10). 4 (Reg) Răscolire a focului, a jăraticului pentru a-l înviora Si: râcâit¹ (4), zgândărire, (reg) râcâiș (4). 5 (Reg) Scărpinare. 6 Îndepărtare prin radere a unui înveliș, a unui strat Si: răzuire, râcâit¹ (6), (reg) râcâiș (6).