2 definiții pentru râcăire
Explicative DEX
rîcăĭésc v. intr. (vsl. rykati. V. răcnesc). Vechĭ. Mugesc (leu). – Și răcăĭesc (Cor.).
Regionalisme / arhaisme
râcăi, râcăiesc, vb. IV (înv.) 1. a răcni, a urla. 2. a se opinti.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: râcăire
râcăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||