9 definiții pentru râcâială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RÂCÂIALĂ, râcâieli, s. f. Râcâire, râcâit, râcâitură. [Pr.: -câ-ia-] – Râcâi + suf. -eală.
RÂCÂIALĂ, râcâieli, s. f. Râcâire, râcâit, râcâitură. [Pr.: -câ-ia-] – Râcâi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
râcâială sf [At: DM / Pl: ~ieli / E: râcâit1 + -eală] 1-10 Râcâitură (1-10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rîcîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a rîcîi. Zgomotu produs de această acțiune: aud o rîcîĭală de cîne la ușă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
râcâială (desp. -câ-ia-) s. f., g.-d. art. râcâielii; pl. râcâieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
râcâială (-câ-ia-) s. f., g.-d. art. râcâielii; pl. râcâieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
râcâială s.f. (sil. -câ-ia-), g.-d. art. râcâielii; pl. râcâieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rîcîială
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RÂCÂIALĂ s. 1. v. scurmare. 2. zgâriere, (pop.) zgrepțănare. (~ unui obiect cu unghiile.) 3. zgândărire, (pop.) scociorâre, (reg.) zgâncilire, (Olt.) zgâmăire. (~ unei răni.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RÎCÎIALĂ s. 1. rîcîit, rîcîitură, scormonire, scurmare, scurmătură, (înv., pop. și fam.) scociorîre, scociorît. (~ pămîntului cu ghearele.) 2. zgîriere, (pop.) zgrepțănare. (~ unui obiect cu unghiile.) 3. zgîndărire, (pop.) scociorîre, (reg.) zgîncilire, (Olt.) zgîmăire. (~ unei răni.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: râ-câ-ia-lă
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
râcâială, râcâielisubstantiv feminin
etimologie:
- Râcâi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09