17 definiții pentru răzlog lozgloji


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZLÓG, răzlogi, s. m. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, utilizată la facerea gardurilor. – Din sl. razlogŭ.

răzlog1 sm [At: BELDIMAN, E. 75/31 / V: lozgloji, razloji smp, răsloaje, ~oa (S și: răzloagă / Pl: răzloage) sf, ~oc, ~oj sn, ~lug / S și: răsl~ / Pl: ~ogi / E: vsl раслогъ] (Reg) 1 Bucată lungă de lemn sau despicătură din trunchiul unui copac întrebuințată la îngrădituri. 2 Scândură groasă Si: dulap2. 3 (Trs; lpl) Scânduri lungi de 1 m, scobite pentru a intra una în alta și care se pun pe podul casei. 4 (Trs; lpl) Șindrile care nu se îmbucă. 5 (Mun) Stănog. 6 Împletitură făcută din nuiele sau din scoarță de tei, întrebuințată în loc de funie. 7 Strungă.

răzlog2 sn [At: (a. 1761) IORGA, S. D. X, 392 / V: ~oj, ~op / Pl: ~uri / E: srb razlog] 1 (Înv) Sfat. 2 (Reg) Datină (2).

RĂZLÓG, răzlogi, s. m. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, întrebuințată la facerea gardurilor. – Din sl. razlogŭ.

RĂZLÓG, răzlogi, s. m. (Mold.; mai ales la pl.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, leaț necioplit, întrebuințate la facerea gardurilor. Căsuțe albe șindrilite și împrejmuite cu răzlogi. SADOVEANU, la CADE. O casă mică, cu înfățișare destul de curată pe din afară... împrejmuită cu un gard de răzlogi. HOGAȘ, M. N. 76. Irinuca avea o cocioabă veche de bîrne... îngrădită cu răzlogi de brad. CREANGĂ, A. 26.

RĂZLÓG ~gi m. reg. Despicătură lungă din trunchiul unui copac, folosită pentru garduri. /<sl. razlogu

răzlóg m. (cuv. slav înrudit cu rus. razlóg, povîrniș, razlóžitĭ, a descompune, a despărți, că răzlogu e un stanog, un lucru care desparte; rut. rozlógŭ, întins, rărit. De aci și ung. részlog, scîndură. V. pîrlog). Olt. Scîndură groasă, dulap: scîndurĭ groase (răzlojĭ) așezate unele lîngă altele; perețiĭ (bordeĭuluĭ) căptușițĭ ĭarăș cu răzlojĭ (BSG. 1922, 129). Mold. Prăjină groasă, maĭ ales de brad, curățată de rămurele, dar necĭoplită, pusă orizontal la îngrăditurĭ primitive (poate fi și despicată în doŭă): o cocĭoabă îngrădită cu răzlogĭ de brad (Cr.); bucĭumu se face din răzlogĭ de molid uscațĭ maĭ multe verĭ (Șez. 32, 32). Stanog. – La Beld. 2653: De răzloțĭ îngrăditură. Răresc răzloțiĭ atîta în cît pușca încăpea. V. sulhar.

răslog m. Mold. scândură lungă de brad: cocioabă îngrădită cu răslogi de brad CR. [Ung. RÉSZLOG, scândură despicată].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzlóg (reg.) s. m., pl. răzlógi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZLÓG s. (reg.) corlată, zăvor. (~ la un gard.)

RĂZLOG s. (reg.) corlată, zăvor. (~ la un gard.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răzlóg2, răzlóguri, s.n. (înv.) sfat, consiliu.

răzlóg, răzlogi, s.m. – (reg.) Prăjină groasă (de obicei de brad), necioplită, folosită la îngrădituri sau căptușirea pereților colibelor: „Și cum nu era culcat, a văzut cum o mână mare, mare de tot se bagă printre răzlogi” (Bilțiu, 1999: 238; Ieud). – Din sl. razlogǔ „întins, rărit” (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: răzlog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzlog
  • răzlogul
  • răzlogu‑
plural
  • răzlogi
  • răzlogii
genitiv-dativ singular
  • răzlog
  • răzlogului
plural
  • răzlogi
  • răzlogilor
vocativ singular
plural
lozgloji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)