11 definiții pentru răzbubui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbubuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Pref. răz- + bubui.

răzbubui vi [At: ODOBESCU, S. III 90 / S și: răs~ / Pzi: 3 răzbubuie / E: răz- + bubui] (D. surse de zgomote; pex d. locul în care se fac auzite zgomotele) 1 A bubui (2) tare. 2 A răsuna (3).

RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui.

RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunet, trăsnet) A bubui tare, a detuna. Tunetul răzbubui departe. SANDU-ALDEA, D. N. 233. Răzbubuind din nor în nor, Un trăsnet se descarcă. IOSIF, PATR. 17. ◊ (Despre alte surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac ele auzite) Răzbubuie culmile, muntele geme. IOSIF, T. 60. [Furtuna] răzbubuie pin brazii ce șuieră ca șerpii. ODOBESCU, S. III 90. ◊ Tranz. fact. Zeus, Plin de mînie, răzbubuie muntele Arima. MURNU, I. 45.

A RĂZBUBUÍ răzbúbuie intranz. pop. (despre zgomote și despre locurile unde se propagă) A bubui cu putere; a răsuna foarte puternic; a vui tare; a detuna. /răz- + a bubui

răzbúbuĭ v. intr. Lit. Bubuĭ tare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzbubuí (a ~) vb., ind. prez. 3 răzbúbuie, imperf. 3 sg. răzbubuiá; conj. prez. 3 să răzbúbuie

răzbubuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. răzbúbuie, imperf. 3 sg. răzbubuiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZBUBUÍ vb. v. bubui, detuna, dudui, trăsni, tuna, vui.

răzbubui vb. v. BUBUI. DETUNA. DUDUI. TRĂSNI. TUNA. VUI.

Intrare: răzbubui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzbubui
  • răzbubuire
  • răzbubuit
  • răzbubuitu‑
  • răzbubuind
  • răzbubuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • răzbubuie
(să)
  • răzbubuie
  • răzbubuia
  • răzbubui
  • răzbubuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • răzbubuie
(să)
  • răzbubuie
  • răzbubuiau
  • răzbubui
  • răzbubuiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)