2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZBÍRE s. f. Acțiunea de a răzbi și rezultatul ei. – V. răzbi.

răzbire sf [At: XENOPOL, I. R. III, 142 / S și: rez~ / Pl: ~ri / E: răzbi] 1 Înfrângere. 2 Răzbatere.

RĂZBÍRE, răzbiri, s. f. Acțiunea de a răzbi și rezultatul ei. – V. răzbi.

RĂZBÍ, răzbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și face drum, a străbate (anevoie), a trece peste piedici; a răzbate. 2. Intranz. A ajunge undeva înlăturând obstacolele. ♦ A izbuti, a reuși. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge până la... ♦ (Despre mirosuri) A se răspândi. 3. Tranz. A învinge, a înfrânge, a răpune. ◊ Expr. A răzbi (pe cineva) cu bătaia = a bate (pe cineva) foarte tare. 4. Tranz. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde, a birui, a copleși. 5. Tranz. și intranz. A termina, a prididi, a isprăvi. – Din sl. razbiti.

RĂZBÍ, răzbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și face drum, a străbate (anevoie), a trece peste piedici; a răzbate. 2. Intranz. A ajunge undeva înlăturând obstacolele. ♦ A izbuti, a reuși. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge până la... ♦ (Despre mirosuri) A se răspândi. 3. Tranz. A învinge, a înfrânge, a răpune. ◊ Expr. A răzbi (pe cineva) cu bătaia = a bate (pe cineva) foarte tare. 4. Tranz. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde, a birui, a copleși. 5. Tranz. și intranz. A termina, a prididi, a isprăvi. – Din sl. razbiti.

răzbi [At: PSALT. HUR. 116v/22 / V: (rar) râz~ / S și: rez~ / Pzi: ~besc / E: vsl развити] 1 vt (Îrg) A zdrobi. 2 vt (Îrg) A lovi. 3 vr (Reg) A se zbate (pentru a se elibera). 4 vt A învinge. 5 vt (Îvr) A nimici. 6 vt A copleși pe cineva (prin număr, forță etc.). 7 vt (Îe) A ~ (pe cineva) cu bătaia (sau în bătaie, în bătăi) A bate rău pe cineva. 8 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în palme A lua pe cineva la palme. 9 vt (D. senzații, sentimente etc.). A pune stăpânire pe cineva. 10 vt (Fig) A uimi. 11 vt (Înv; îe) A ~ (cuiva) ochii (cu ceva) A face pe cineva să se minuneze. 12 vi A-și face drum. 13 vi A pătrunde (dincolo) Si: a pătrunde, a răzbate (7). 14 vt A ieși (cu greu) la iveală. 15 vi (Rar) A apărea în toată înălțimea. 16 vi A ajunge (cu greu) undeva Si: a răzbate (11). 17 vi (D. sunete) A se face auzit (până la...) Si: a străbate, a răzbate (8). 18 vi (D. mirosuri) A ajunge până la... 19-20 vit A reuși. 21 vi (Rar) A dăinui (1). 22-23 vit A face față Si: a prididi. 24 vi (Îe) A o ~ în... A trece la... 25 vi (Îae) A se apuca de...

RĂZBÍ, răzbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și face drum, a pătrunde, a înainta, a trece (dincolo); a răzbate. Sania n-a mai putut răzbi prin troian. C. PETRESCU, A. 282. A faclelor lucire răzbind prin pînza fină Răsfrîng o dureroasă lumină din lumină. EMINESCU, O. I 96. Trei zile-n urmă am răzbit Prin Dunărea umflată. ALECSANDRI, P. A. 206. ◊ Fig. Vom răzbi prin toate, că nu ne trudim degeaba. VORNIC, P. 131. 2. Intranz. A ajunge undeva, a se strecura (pînă la); a răzbate (2). Bătrînului Dămian îi zicea Gălățanul, pentru că răzbea cu dubasul lui, ducînd pește, pînă-n tîrgul cel mare al Dunării. SADOVEANU, O. VIII 235. Nici pasăre măiastră nu poate răzbi pînă unde sîntem noi acum. ISPIRESCU, L. 236. Nu vă lăudați că voi ați răzbit cu sabia în casa noastră. ODOBESCU, S. III 551. ♦ (Despre glas, zgomot etc.) A se face auzit, a ajunge pînă la... Atunci au răzbit la trăsură strigătele tatii. VORNIC, P. 17. De acolo răzbi un muget. PAS, Z. IV 168. ♦ (Despre un miros) A se răspîndi. Spre seară răzbea... mireasma de lămîiță. CAMIL PETRESCU, O. I 598. Semăna-ți-aș numele Prin toate grădinile, Să zboare miroasele La toate frumoasele, Să răzbească și la mine Supărarea să-mi aline. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94. 3. Tranz. A învinge, a răpune, a înfrînge. Gheorghe Dima s-a bătut cu turcul, l-a răzbit și l-a alungat spre Țarigrad. GALAN, Z. R. 39. Ștefan-vodă a apucat sabia și a bătut război cu păgînii în Țara Muntenească. I-a răzbit și s-a întors cu mare dobîndă. SADOVEANU, F. J. 556. ◊ Fig. Păcat să te răzbească junghiul și să te trîntească la pat. C. PETRESCU, A. R. 50. ♦ A sili pe cineva să se dea învins, a-i veni cuiva de hac, a-l da gata. Trăsnea... dacă vede că-l răzbim cu poștele, se mută la altă gazdă. CREANGĂ, A. 102. ◊ Expr. A răzbi (pe cineva) cu bătaia = a bate (pe cineva) rău, a-l bate măr. ♦ (Despre senzații, sentimente etc.) A copleși, a cuprinde, a birui. Groază năprasnic-acum a răzbit speriatele piepturi, Tremură toți. COȘBUC, AE. 35. Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea. CREANGĂ, A. 66. 4. Intranz. A prididi, a termina, a isprăvi. Nu pot răzbi cu treburile pe care le am.

A RĂZBÍ ~ésc 1. tranz. (despre sentimente, senzații, stări etc.) A cuprinde pe de-a-ntregul; a pătrunde. L-a răzbit oboseala. 2. intranz. 1) A intra (într-un mediu), avansând cu greu; a penetra; a pătrunde; a răzbate. 2) fig. A ajunge, învingând obstacole; a răzbate. /<sl. razbiti

răsbì v. 1. a pătrunde de cea parte: cum ai putut răsbi până aci? 2. fig. a învinge: l’a răsbit frigul, foamea? 3. fam. a omorî în bătăi. [Slav. RAZBITI, a frânge].

răzbésc v. tr. (vsl. razbiti, a disolva, a frînge, d. biti, a bate, ca și izbesc). Înfrîng, înving, răpun (fig.): m’a răzbit frigu și sărăcia. V. intr. Răzbat, străbat: cuĭu a răzbit pin scîndură, eŭ am răzbit pin desiș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzbíre s. f., g.-d. art. răzbírii

răzbíre s. f., g.-d. art. răzbírii; pl. răzbíri

răzbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbésc, imperf. 3 sg. răzbeá; conj. prez. 3 să răzbeáscă

răzbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbésc, imperf. 3 sg. răzbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzbeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZBIRE s. pătrundere, răzbatere, străbatere, străpungere, trecere, (livr.) penetranță, penetrare, penetrație. (~ cuiului prin perete.)

RĂZBÍ vb. 1. v. pătrunde. 2. v. ajunge. 3. v. depăși. 4. v. prididi. 5. a(-l) copleși, a(-l) cuprinde, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl ~ setea.) 6. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrânge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovârși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala.) 7. v. copleși, a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ grijile, necazurile.)

RĂZBÍ vb. v. bate, birui, izbi, izbândi, izbuti, înfrânge, întrece, învinge, lovi, reuși, sfărâma, zdrobi.

răzbi vb. v. BATE. BIRUI. IZBI. IZBÎNDI. IZBUTI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. LOVI. REUȘI. SFĂRÎMA. ZDROBI.

arată toate definițiile

Intrare: răzbire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzbire
  • răzbirea
plural
  • răzbiri
  • răzbirile
genitiv-dativ singular
  • răzbiri
  • răzbirii
plural
  • răzbiri
  • răzbirilor
vocativ singular
plural
Intrare: răzbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzbi
  • răzbire
  • răzbit
  • răzbitu‑
  • răzbind
  • răzbindu‑
singular plural
  • răzbește
  • răzbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzbesc
(să)
  • răzbesc
  • răzbeam
  • răzbii
  • răzbisem
a II-a (tu)
  • răzbești
(să)
  • răzbești
  • răzbeai
  • răzbiși
  • răzbiseși
a III-a (el, ea)
  • răzbește
(să)
  • răzbească
  • răzbea
  • răzbi
  • răzbise
plural I (noi)
  • răzbim
(să)
  • răzbim
  • răzbeam
  • răzbirăm
  • răzbiserăm
  • răzbisem
a II-a (voi)
  • răzbiți
(să)
  • răzbiți
  • răzbeați
  • răzbirăți
  • răzbiserăți
  • răzbiseți
a III-a (ei, ele)
  • răzbesc
(să)
  • răzbească
  • răzbeau
  • răzbi
  • răzbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)