2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rătunde vt [At: ȚICHINDEAL, F. 57/13 / V: ~undi, rot~ / Pzi: rătund, rătung / E: tunde] 1 (Reg) A rotunji. 2 (Apc) A tăia fagurii dintr-un stup pentru a recolta mierea Si: a reteza (8).

RĂTÚND, -Ă adj. v. rotund.

rotund, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 283 / V: (îrg) răt~ / Pl: ~nzi, ~e / E: ml retundus] 1-2 a, av De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc sau a unui cilindru. 3 a (Mat; d. o curbă plană sau d. o suprafață) Cu toate punctele la distanță egală de un punct dat Si: (rar) circular (1). 4 a (D. scris) Cu caractere rotunjite (1) 5 a (D. dealuri, coline etc.) Cu creasta netedă, fără muchii sau colțuri. 6 sm (Fam) Monedă. 7 a (D. ființe, d. corpul sau d. părți ale corpului lor) De formă rotundă (1) Si: durduliu, grăsuț, împlinit, plin. 8 a (D. cifre, sume, cantități) Fără fracțiuni sau subdiviziuni Si: complet (1), întreg, neștirbit, rotunjit (7). 9-10 a, av (Fig; d. mișcări, gesturi) Domol și unduios. 11-12 a, av (D. sunete, cuvinte etc.) Plăcut. 13 av (Înv; în legătură cu verbele „a zice”, „a spune” etc.) În mod deschis Si: direct, fără înconjur. 14 snf Figură sau suprafață în formă de disc sau de cerc. 15 sn (Poetic) Globul pământesc. 16 sf (Bot; reg) Mușcată (Pellargonium odoratissimum) 17 sf (Îc) ~a-puturoasă Mic arbust cu ramuri cărnoase, cu frunze ușor încrețite pe margini și cu flori roșii în diferite nuanțe, plantă ornamentală (Pelargonium zonale) 18 sfp Corcodușă (1) (Prunus cerasifera). 19-20 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape (și melodia pe care se execută).

ROTÚND2, -Ă, rotunzi, -de, adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. Tudor intră în cortul rotund al lui Tomșa. SADOVEANU, O. VII 25. Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe pintre anii trecători. ALECSANDRI, P. A. 112. Codrule, frunză rotundă, De mi-ai da puțină umbră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colțuri; rotat. Iașul se întinde în albia făcută de cîteva dealuri rotunde, dar mai ales între povîrnișul Copoului și valea bătută a șerpuitului Bahlui. CĂLINESCU, I. C. 62. Un deal rotund, îmbrăcat în brazi, se culcă în fața apei. VLAHUȚĂ, O. A. II 168. ♦ (Mat.; despre o curbă plană sau despre o suprafață) Care are toate punctele la aceeași distanță de un punct dat. ♦ Fig. Care se rotește de jur împrejur, circular. Cîrciumarul constată dintr-o privire rotundă că n-a rămas nimeni neplătit. REBREANU, R. I 137. 2. (Despre ființe sau despre unele părți ale trupului lor) Împlinit, grăsuț, dolofan, durduliu. Obraji rotunzi.Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Și-l visez, cînd cu-a mea mînă al tău braț rotund îl pipăi. EMINESCU, O. I 82. 3. (Despre cifre, sume, cantități etc.) Fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg, complet. Totalul va fi dat în număr rotund. ♦ De o valoare importantă. Oricît de ieftină va fi fost căsuța de mahala pe care și-o va cumpăra în curînd, ea va trebui să fie plătită cu o sumă de bani rotundă. CĂLINESCU, I. C. 112. Pl. și: (m.) rotunji (ODOBESCU, S. I 390). – Variantă: (învechit și regional) rătúnd, -ă (KOGĂLNICEANU, S. 5) adj.

rătund a. V. rotund. [Vechiu-lat. RETUNDUS = clasic ROTUNDUS].

rătúnd, -ă adj. (lat. rŏtŭndus, d. rota, roată; it. rotondo și tondo, sard. tundu; lat. pop. rĕtŭndus, pv. redon, vfr. reond, nfr. rond, sp. pg. redondo. Rom. ă poate proveni din ŏ, ca lăcustă, păturniche din locusta, coturnix, nu numaĭ de cît din ĕ din retundus. V. rond). De forma roateĭ saŭ a sfereĭ: cercu, sfera, cilindru, conu îs figurĭ rătunde. Compus din liniĭ curbe: un obraz rătund. Fără fracțiunĭ orĭ subdiviziunĭ: o sumă rătundă. – Forma rotund, cum zic uniĭ, nu e pop., nicĭ fam.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂTÚNDE vb. v. reteza, rotunji.

rotund adj. v. GLOBULAR. SFERIC. SFERIFORM.

ROTUND adj. 1. circular, (livr.) orbicular. (Corpul descrie în spațiu o linie ~.) 2. circular, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spațiu ~.) 3. sferic, (reg.) tărtăneț. (Cap ~.) 4. corpolent, gras, gros, obez, planturos, plin, rotofei, umflat, voluminos, (pop.) trupeș, (reg.) încălat. (O femeie ~.) 5. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.) 6. gras, împlinit, plin, rotunjit. (Brațe ~.) 7. întreg. (O cifră ~.)

Intrare: rătunde
verb (VT627)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rătunde
  • rătundere
  • rătuns
  • rătunsu‑
  • rătunzând
  • rătunzându‑
singular plural
  • rătunde
  • rătundeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rătund
  • rătunz
(să)
  • rătund
  • rătunz
  • rătundeam
  • rătunsei
  • rătunsesem
a II-a (tu)
  • rătunzi
(să)
  • rătunzi
  • rătundeai
  • rătunseși
  • rătunseseși
a III-a (el, ea)
  • rătunde
(să)
  • rătundă
  • rătunză
  • rătundea
  • rătunse
  • rătunsese
plural I (noi)
  • rătundem
(să)
  • rătundem
  • rătundeam
  • rătunserăm
  • rătunseserăm
  • rătunsesem
a II-a (voi)
  • rătundeți
(să)
  • rătundeți
  • rătundeați
  • rătunserăți
  • rătunseserăți
  • rătunseseți
a III-a (ei, ele)
  • rătund
(să)
  • rătundă
  • rătunză
  • rătundeau
  • rătunseră
  • rătunseseră
Intrare: rătund
rătund adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătund
  • rătundul
  • rătundu‑
  • rătundă
  • rătunda
plural
  • rătunzi
  • rătunzii
  • rătunde
  • rătundele
genitiv-dativ singular
  • rătund
  • rătundului
  • rătunde
  • rătundei
plural
  • rătunzi
  • rătunzilor
  • rătunde
  • rătundelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)