2 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂNÍ, rănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) face o rană, a (se) vătăma. ♦ Tranz. Fig. A produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește; a jigni, a ofensa. – Din sl. raniti.

RĂNÍ, rănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) face o rană, a (se) vătăma. ♦ Tranz. Fig. A produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește; a jigni, a ofensa. – Din sl. raniti.

răni1 [At: PSALT. HUR. 8r/12 / V: (reg) râni / Pzi: ~nesc / E: vsl ранити] 1-2 vtr A(-și) produce o rană fizică Si: (reg) a (se) rănăli, a (se) rănui. 3 vt (Îvr) A stârpi. 4 vt (Fig; și determinat prin „inimă”, „suflet”) A provoca o durere sufletească. 5 vt (Fig) A jigni. 6 vt (Fig) A impresiona. 7 vt A provoca sentimente puternice (de dragoste). 8 vt (Înv) A pângări.

RĂNÍ2, rănesc, vb. IV. Tranz. 1. A produce, a face cuiva o rană. Izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Magdul că se încrunta Voinicește se lupta, Iar dușmanii-l năvălea Și de moarte mi-l rănea. ALECSANDRI, P. P. 377. ◊ Fig. Ciubotele lui răneau liniștea. DUNĂREANU, CH. 196. ◊ Refl. pas. Fig. Palamon și Gratie s-au rănit de frumusețea ei. GALACTION, O. I 213. 2. Fig. A îndurera sufletește; a jigni. Ai vorbit despre obiectivitate, vezi tu, asta m-a rănit. DEMETRIUS, C. 22. Nu vreau să ating pe nimeni, iar pe voi personal știți că vă iubesc și nu pot să vă rănesc fără cuvînt. D. ZAMFIRESCU, R. 27. Nu m-ai înțelege cînd ți-aș spune că Sigismund m-a rănit. DELAVRANCEA, O. II 92.

A RĂNÍ ~ésc tranz. 1) A vătama printr-o rană; a leza; a traumatiza. 2) fig. A îndurera printr-o traumă psihică; a traumatiza. /<sl. raniti

rănì v. a curăța: fata rănește fântâna și o îngrijește bine CR. [Bulg. RINĬ, a strânge, a ridica (cu lopata)].

rănì v. 1. a face o rană; 2. a sfâșia: lumine de torțe rănesc întunecimea ca pete de jeratic EM.; 3. fig. a vătăma: se răniră cu toții de dragostea ei POP.

RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația. A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin sufletesc. – Din sl. rana.

RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația. A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin sufletesc. – Din sl. rana.

ra1 sf [At: PSALT. HUR. 62r/5 / Pl: răni, (înv) ~ne, (reg) rănuri / E: slv рана] 1 Ruptură internă sau exterioară a țesuturilor corpului unei ființe vii sub acțiunea unui agent distrugător Si: leziune, plagă, (înv) rănitură, (reg) ojdă2. 2 (Îe) Bun de pus (sau de legat) la ~ Se spune despre un om foarte bun. 3 (Îe) A pune (sau a turna) sare (sau oțet etc.) pe ~ A întărâta pe cineva. 4 (Îe) A pune degetul pe ~ A arăta în mod lămurit adevărata cauză a unei situații neplăcute. 5 (Îe) A prinde vulpea la ~ Se zice despre cei care fac mofturi. 6 (Îs) ~na-trânjilor Pelagră. 7 Semn care rămâne după vindecarea unei plăgi Si: cicatrice. 8 (Îvr) Rănire. 9 (Fig) Suferință morală. 10 (Înv) Lovitură. 11 (Înv; îf rane) Bătaie (1). 12 Tortură. 13 (Înv; fig) Lovitură morală. 14 (Înv; fig) Încercare sufletească.

RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură (locală) a țesuturilor corpului, cauzată de o tăietură, de o lovitură sau de o infecție; leziune, plagă. De cădeai rănit în luptă, îți legam o rană udă. EFTIMIU, Î. 105. Cînd îi curățam rana din umăr... ofta adînc. MIRONESCU, S. A. 118. ◊ (În contexte figurate) Orice cuvînt de mîngîiere era acuma pentru dînsul un balsam pe o rană proaspătă. REBREANU, R. I 281. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărîta pe cineva; a pune paie pe foc. A pune degetul pe rană = a descoperi și a da pe față cu curaj cauza adevărată a unei stări de lucruri supărătoare. O dată ce s-a pus degetul pe rana deschisă, furtuna s-a dezlănțuit. BART, E. 285. ♦ Cicatrice, semn care rămîne după vindecarea unei plăgi. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin. Pentr-un sărac ce simte, nu e rană sufletească Mai grozavă decît mila rea și disprețuitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 77. Să vii a-ți lăsa mîngîiată rana sufletului lîngă nevastă și copii. CARAGIALE, O. VII 28. Că nu-i rană de cuțit, Ci e rană de iubit. HODOȘ, P. P. 36. – Pl. și: (învechit) rane (GANE, N. III 81, ALECSANDRI, P. A. 98, NEGRUZZI, S. I 152).

RÎNÍ, rînesc, vb. IV. Tranz. A curăța un loc (în special un grajd) de stratul de murdărie depus. Trebuia să rînească grajdul, curtea și locul de dinaintea cîrciumii. SLAVICI, O. I 116. Fata rînește fîntîna și o grijește foarte bine. CREANGĂ, P. 287. ◊ (Complementul indică stratul îndepărtat; atestat în forma răni) Să rămîi aci, să rănești balegă. C. PETRESCU, Î. II 178. ◊ Intranz. Trebuie să se ducă la moară să macine. Pe urmă să rînească în grajduri. PREDA, Î. 178. – Variantă: răní vb. IV.

RÁNĂ răni f. 1) Vătămare locală a unui țesut organic, provocată de o traumă; plagă; leziune. ◊ Bun de pus la ~ se spune despre o persoană bună la inimă. A pune degetul pe ~ a arăta care este situația adevărată, fără ocolișuri și menajamente. 2) fig. Suferință morală. [G.-D. rănii] /<sl. rana

rană f. 1. ruptură în părțile moi ale corpului; 2. fig. suferință, durere: rănile inimei. [Slav. RANA].

ránă f., pl. rănĭ (vechĭ) rane (vsl. bg. sîrb. rus. rána, rană). Leziune produsă în carne pintr’o lovitură c’un glonț orĭ c’o armă ascuțită: o rană din bătălie. Fig. Suferință morală, întristare adîncă: ranele vrăjmășieĭ (Cant. Ist. ĭer. 382).

rănésc v. tr. (vsl. raniti). Fac o rană: cu vîrfu săbiiĭ l-a rănit la mînă. Fig. Jignesc adînc: vorba asta l-a rănit. – În nord rînésc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănésc, imperf. 3 sg. răneá; conj. prez. 3 să răneáscă

răní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănésc, imperf. 3 sg. răneá; conj. prez. 3 sg. și pl. răneáscă

ránă s. f., g.-d. art. rắnii; pl. răni

arată toate definițiile

Intrare: răni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răni
  • rănire
  • rănit
  • rănitu‑
  • rănind
  • rănindu‑
singular plural
  • rănește
  • răniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rănesc
(să)
  • rănesc
  • răneam
  • rănii
  • rănisem
a II-a (tu)
  • rănești
(să)
  • rănești
  • răneai
  • răniși
  • răniseși
a III-a (el, ea)
  • rănește
(să)
  • rănească
  • rănea
  • răni
  • rănise
plural I (noi)
  • rănim
(să)
  • rănim
  • răneam
  • rănirăm
  • răniserăm
  • rănisem
a II-a (voi)
  • răniți
(să)
  • răniți
  • răneați
  • rănirăți
  • răniserăți
  • răniseți
a III-a (ei, ele)
  • rănesc
(să)
  • rănească
  • răneau
  • răni
  • răniseră
Intrare: rană
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ra
  • rana
plural
  • răni
  • rănile
genitiv-dativ singular
  • răni
  • rănii
plural
  • răni
  • rănilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)