2 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCÁN, răcani, s. m. (Fam.) Recrut (în armată). – Contaminare între rec[r]ut și râtan.

răcan sm [At: BACALBAȘA, ap. TRDG / Pl: ~i / E: ns cf răcut] (Dep) Recrut (1) (în armată).

RĂCÁN, răcani, s. m. (Depr.) Recrut (în armată). – Probabil contaminare între rec[r]ut și râtan.

RĂCÁN, răcani, s. m. Denumire depreciativă dată în trecut unui soldat care se afla la începutul stagiului și era încă nepriceput în ale milităriei. V. recrut.

răcan m. 1. puiu de broască; 2. în graiul milităresc: soldat nou și prost (în opozițiune cu deșcă). [Onomatopee după strigătu-i rac-rac-rac! de unde și răcăliciu, răcățel, racateț].

răcán m. (augm. d. rac, ca broscan orĭ broscoĭ d. broască, maĭ ales că tot d. rac vine și racateț și răcănel. Decĭ, epitetu glumeț de răcan e ca și cel de broscoĭ, adresat copiilor). Fam. Soldat noŭ, recrut. V. deșcă. V. și rîtan.

IRACÁN s. m. v. sărăcan.

ÎRACÁN s. m. v. sărăcan.

SĂRACÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SĂRACÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].

SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].

SIREICÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SIREICÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

îracan sm[1] vz sărăcan modificată

  1. În original sn, dar la trimitere figurează sm. — gall

sărăcan, ~ă smf [At: CREANGĂ, O. 33 / V: sărac~, serac~[1] sn, sireic~ smf, arac~, ărac~, irac~, îrac~ sm / Pl: ~i, ~e / E: sărac + -an, cf săraca-mi de mine] (Pop; uneori cu sens afectiv) 1-3 Om sărac (7, 9, 12). corectat(ă)

  1. În original incorect accentuat: seracan LauraGellner

seracan sm vz sărăcan[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit: vz săracan, care te trimite la cuv. sărăcan, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. Om sărac. N-o lasă taică-său să ia un sărăcan. STANCU, D. 80. ◊ Expr. (Exprimînd compătimire) Sărăcan de mîne = vai de mine. V. îracan. De ce m-ați mai chemat, sărăcan de mine. ȘEZ. XII 39. (Cu pronunțare regională) Și tot eu, săracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, că doară n-ai pe nime pe lumea asta. CONTEMPORANUL, VII 527. Săracan de mine!... Ce-au pățit? ALECSANDRI, T. 349. – Variantă: sireicán, -ă (CREANGĂ, P. 52) s. m. și f.

SIREICÁN, -Ă s. m. și f. v. sărăcan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răcan (recrut) (fam.) s. m., pl. răcani

răcan (recrut) (fam.) s. m., pl. răcani

!sărăcan (pop.) s. m., pl. sărăcani

sărăcan (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcani; f. sărăcană, pl. sărăcane

sărăcán adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sg. sărăcánă, pl. sărăcáne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răcán (răcáni), s. m.1. Brotac. – 2. Recrut. Origine incertă, dar sigur expresivă. După Spitzer, Dacor., IV, 668, de la o rădăcină *rac de origine onomatopeică ca orac în orăcăi. Această explicație se potrivește pentru primul sens; dar al doilea pare că presupune în sursa expresivă un al doilea sens, de „grosolănie, obiect necizelat”, care apare și în unele cuvinte înrudite, dintre cele ce urmează. Der. de la un lat. raccanus, din raccāre „a răcni” (Pușcariu, Dacor., III, 687-9; REW 7019; Candrea), cf. it. raganello „brotac”, sau din rac „cancer” (Scriban) este îndoielnică. Cf. it. rácano „șopîrlă”, racola „broască”, cuvinte tot expresive (Prati, 808). Der. răcănel (var. Bucov. răcăteț, racateț, Trans. racachici), s. m. (brotac): rachet, s. n. (cîntecul broaștei); răchițel, s. m. (Maram., brotac); răcădui, vb. (Mold., a se răsti la cineva), pe care Tiktin și Candrea îl leagă în mod greșit de răgădui; răgălie (var. răgățină, răgățînă), s. f. (îngrămădire de lemne, bușteni etc., tufă noduroasă), var. probabil prin contaminare cu rădăcină (după Tiktin din sl. rogŭ „corn”); radină (var. ratină), s. f. (Olt., tufă), cu același schimb din răgacerădașcă; rătăcană (var. rătăcanie), s. f. (Mold., mărăciniș urît), cu metateză; rătăcănos, adj. (Mold., neregulat); rancote, s. f. pl. (Olt., Trans., rămuriș, crengi), de la aceeași rădăcină expresivă, cu infixul nazal; rascote, s. f. pl. (rămuriș), var. cuvîntului anterior; răscoage, s. f. (răchițică, Epilobium angustifolium). Cf. rătăci.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răcán, răcáni, s.m. (pop.; deprec.) 1. soldat (recrut). 2. pui de broască; linguraș.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

răcan, răcani s. m. 1. (mil., peior.) recrut. 2. (deț.) deținut nou venit în penitenciar.

Intrare: răcan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcan
  • răcanul
  • răcanu‑
plural
  • răcani
  • răcanii
genitiv-dativ singular
  • răcan
  • răcanului
plural
  • răcani
  • răcanilor
vocativ singular
  • răcanule
  • răcane
plural
  • răcanilor
Intrare: sărăcan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăcan
  • sărăcanul
  • sărăcanu‑
plural
  • sărăcani
  • sărăcanii
genitiv-dativ singular
  • sărăcan
  • sărăcanului
plural
  • sărăcani
  • sărăcanilor
vocativ singular
  • sărăcanule
  • sărăcane
plural
  • sărăcanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săracan
  • săracanul
  • săracanu‑
plural
  • săracani
  • săracanii
genitiv-dativ singular
  • săracan
  • săracanului
plural
  • săracani
  • săracanilor
vocativ singular
  • săracanule
  • săracane
plural
  • săracanilor
îrăcan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îracande
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aracan
  • aracanul
  • aracanu‑
plural
  • aracani
  • aracanii
genitiv-dativ singular
  • aracan
  • aracanului
plural
  • aracani
  • aracanilor
vocativ singular
  • aracanule
  • aracane
plural
  • aracanilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iracan
  • iracanul
  • iracanu‑
plural
  • iracani
  • iracanii
genitiv-dativ singular
  • iracan
  • iracanului
plural
  • iracani
  • iracanilor
vocativ singular
  • iracanule
  • iracane
plural
  • iracanilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îracan
  • ‑racan
  • îracanul
  • îracanu‑
  • ‑racanul
  • ‑racanu‑
plural
  • îracani
  • ‑racani
  • îracanii
  • ‑racanii
genitiv-dativ singular
  • îracan
  • ‑racan
  • îracanului
  • ‑racanului
plural
  • îracani
  • ‑racani
  • îracanilor
  • ‑racanilor
vocativ singular
  • îracanule
  • ‑racanule
  • îracane
  • ‑racane
plural
  • îracanilor
  • ‑racanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sireican
  • sireicanul
  • sireicanu‑
plural
  • sireicani
  • sireicanii
genitiv-dativ singular
  • sireican
  • sireicanului
plural
  • sireicani
  • sireicanilor
vocativ singular
  • sireicanule
  • sireicane
plural
  • sireicanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răcan, răcanisubstantiv masculin

etimologie:

sărăca, sărăcanesubstantiv feminin
sărăcan, sărăcanisubstantiv masculin

popular
  • 1. Om sărac. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • format_quote N-o lasă taică-său să ia un sărăcan. STANCU, D. 80. DLRLC
    • chat_bubble (Exprimând compătimire) Sărăcan (sau arăcan) de mine (și de mine)! = vai de mine (și de mine)! nenorocitul de mine! DLRLC NODEX
      • format_quote De ce m-ați mai chemat, sărăcan de mine. ȘEZ. XII 39. DLRLC
      • format_quote Și tot eu, săracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, că doară n-ai pe nime pe lumea asta. CONTEMPORANUL, VII 527. DLRLC
      • format_quote Săracan de mine!... Ce-au pățit? ALECSANDRI, T. 349. DLRLC
  • 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Sărac. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • sărac + sufix -an. DEX '09
  • cf. săraca-mi [de mine]. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.