2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂNDEÁ s. f. v. rindea.

rândeà f. unealta dulgherului și a tâmplarului spre a netezi lemnul: a da la rândea. [Turc. RENDÈ].

RINDEÁ, rindele, s. f. Unealtă compusă din unul sau mai multe cuțite fixate cu ajutorul unor pene într-un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea și fasonarea pieselor de lemn prin așchiere. ◊ Loc. vb. A da la rindea = a prelucra cu rindeaua; a gelui, a rindelui. ♦ Unealtă folosită la netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. [Var.: (reg.) rândeá s. f.] – Din tc. rende.

rândi vt [At: GL. OLT. / Pzi: ~desc / E: rând] (Reg) A hotărî locul cuvenit cuiva (sau ocupat de cineva) în cadrul unei activități.

rindea sf [At: POLIZU / V: rân~, ren~, (înv) ran~, run~, arân~, ir~, (reg) rindă (Pl: rinde) / Pl: ~de / E: tc rende] 1 Unealtă compusă dintr-unul sau mai multe cuțite fixate cu ajutorul unor pene într-un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea și fasonarea pieselor de lemn prin așchiere Si: fățuitor. 2 (Îlv) A da (sau a trage ceva) la ~ A rindelui. 3 (Îe) A da (pe cineva) la ~ A bate pe cineva. 4 (Îe; d. oameni) A nu fi dat la ~ A fi grosolan. 5 Unealtă folosită la netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. 6 (Reg; prc) Cuțitul rindelei. 7-8 (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape (și melodia pe care se execută).

RINDEÁ, rindele, s. f. Unealtă compusă dintr-unul sau mai multe cuțite fixate cu ajutorul unor pene într-un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea și fasonarea pieselor de lemn prin așchiere. ◊ Loc. vb. A da la rindea = a prelucra cu rindeaua; a gelui, a rindelui. ♦ Unealtă folosită la netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. [Var.: (reg.) rândeá s. f.] – Din tc. rende.

RINDEÁ, rindele, s. f. (Și în forma rîndea) Unealtă compusă dintr-unul sau mai multe cuțite fixate cu pene într-un corp de lemn sau de metal, folosită de tîmplari la prelucrarea lemnului (netezirea fețelor pieselor, fasonarea după diferite profile etc.). E dulgher și vine de la lucru cu ferăstrăul pe umăr, cu o rîndea și o teslă în mînă. PAS, Z. I 17. Din teslă frumos lucrată, Cu rindeaua îndreptată. TEODORESCU, P. P. 529. ◊ Expr. A da la rindea = a prelucra cu rindeaua; a rindelui, a gelui. ♦ Unealtă folosită la netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. – Variantă: rîndeá s. f.

RINDEÁ ~éle f. 1) Unealtă de tâmplărie formată dintr-un corp (de lemn sau de metal) în care este fixat un cuțit (sau mai multe), folosită la prelucrarea prin așchiere a lemnului. ◊ A da la ~ a rindelui; a gelui. 2) Unealtă de lăcătușărie, folosită pentru netezirea pieselor confecționate dintr-un metal sau aliaj moale. [Art. rindeaua] / < turc. rende

rindeá (sud) și rîndeá (Mold. sud) f., pl. ele (turc. pers. rende, rindea, randea, d. pers. rend, a răzui. V. randea). O unealtă de netezit scîndurile și alte forme ale lemnuluĭ împingînd-o cu amîndoŭă mînile și făcînd să se desprindă surcele. A da la rindea, a trage la rindea, a netezi cu rindeaŭa, a rîndui. – În nord gealăŭ. V. cĭoplitor, fățuĭesc, pingea.

1) rînduĭésc v. tr. (d. rînd). Orînduĭesc, dispun, fixez, hotărăsc: așa a rînduit Dumnezeŭ. Diretic, pun în ordine, pun la locu lor: a rîndui lucrurile. Numesc într’o funcțiune: l-a rînduit ispravnic (Vechĭ). – În Serbia rîndesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rindeá s. f., art. rindeáua, g.-d. art. rindélei; pl. rindéle, art. rindélele

rindeá s. f., art. rindeáua, g.-d. art. rindélei; pl. rindéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RINDEÁ s. (TEHN.) (pop.) fățuitor, (înv. și reg.) teșcherea, (reg.) strujniță. (A da o scândură la ~.)

RINDEA s. (TEHN.) (pop.) fățuitor, (înv. și reg.) teșcherea, (reg.) strujniță. (A da o scîndură la ~.)

arată toate definițiile

Intrare: rândi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rândi
  • rândire
  • rândit
  • rânditu‑
  • rândind
  • rândindu‑
singular plural
  • rândește
  • rândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rândesc
(să)
  • rândesc
  • rândeam
  • rândii
  • rândisem
a II-a (tu)
  • rândești
(să)
  • rândești
  • rândeai
  • rândiși
  • rândiseși
a III-a (el, ea)
  • rândește
(să)
  • rândească
  • rândea
  • rândi
  • rândise
plural I (noi)
  • rândim
(să)
  • rândim
  • rândeam
  • rândirăm
  • rândiserăm
  • rândisem
a II-a (voi)
  • rândiți
(să)
  • rândiți
  • rândeați
  • rândirăți
  • rândiserăți
  • rândiseți
a III-a (ei, ele)
  • rândesc
(să)
  • rândească
  • rândeau
  • rândi
  • rândiseră
Intrare: rindea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rindea
  • rindeaua
plural
  • rindele
  • rindelele
genitiv-dativ singular
  • rindele
  • rindelei
plural
  • rindele
  • rindelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rândea
  • rândeaua
plural
  • rândele
  • rândelele
genitiv-dativ singular
  • rândele
  • rândelei
plural
  • rândele
  • rândelelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rindea rândea

  • 1. Unealtă compusă din unul sau mai multe cuțite fixate cu ajutorul unor pene într-un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea și fasonarea pieselor de lemn prin așchiere.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • E dulgher și vine de la lucru cu ferăstrăul pe umăr, cu o rîndea și o teslă în mînă. PAS, Z. I 17.
      surse: DLRLC
    • Din teslă frumos lucrată, Cu rindeaua îndreptată. TEODORESCU, P. P. 529.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune verbală A da la rindea = a prelucra cu rindeaua.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gelui rindelui
    • 1.2. Unealtă folosită la netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: