rindea sf [At: POLIZU / V: rân~, ren~, (înv) ran~, run~, arân~, ir~, (reg) rindă (Pl: rinde) / Pl: ~de / E: tc rende] 1 Unealtă compusă dintr-unul sau mai multe cuțite fixate cu ajutorul unor pene într-un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea și fasonarea pieselor de lemn prin așchiere Si: fățuitor. 2 (Îlv) A da (sau a trage ceva) la ~ A rindelui. 3 (Îe) A da (pe cineva) la ~ A bate pe cineva. 4 (Îe; d. oameni) A nu fi dat la ~ A fi grosolan. 5 Unealtă folosită la netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. 6 (Reg; prc) Cuțitul rindelei. 7-8 (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape (și melodia pe care se execută).