Definiția cu ID-ul 506780:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rindea (rindele), s. f. – Fățuitor, gealău. – Var. Mold. rîndea. Mr. rendă. Tc. (per.) rende (Șeineanu, II, 301; Lokotsch 1699); cf. alb. rende, bg. rendé, sb. erende. – Der. rindui (var. rîndui), vb. (a fățui cu rindeaua).