3 intrări
28 de definiții
din care- explicative DEX (17)
- ortografice DOOM (9)
- enciclopedice (2)
Explicative DEX
Q, q, s. m. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Sunet notat cu această literă. [Pr.: kü. – Pl. și: (1, n.) q-uri]
Q s. m. invar. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, (consoană) folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. [Pr.: chiu]
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
Q m. a 17-a literă a alfabetului; figurează numai în vorbe străine.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
q m. A șapte-spre-zecea literă a alfabetuluĭ, numită cu din cauză că e urmată totdeauna de ŭ plus a, e, i, o saŭ ŭ. Uniĭ o numesc chĭu, după fr., ceĭa ce e greșit. Romaniĭ pronunțaŭ qua, que, qui, quo, quu ca cŭa, cŭe, cŭi, cŭo, cŭu, ca Italieniĭ azĭ. Pronunțarea kva, kve, kvi, kvo, kvu e germană și slavă (Vezĭ rom. cvartal, cvit). Limba rom. veche l-a prefăcut în ca, ce, ci, cu (ca’n scamă, cerere, ci, *co = că. Exemplu cu cu din quu nu e). Limba rom. noŭă l-a prefăcut în ca saŭ cŭa, che saŭ cŭe, chi, co, cu (calitate, ecŭațiune, chestiune, elocŭent, achizițiune, cotidian. Exemplu cu cu din quu nu e). De oare ce Slaviĭ ortodocșĭ aŭ litera Ч derivată din q latin și de oare ce numaĭ la Românĭ q s’a prefăcut ca sunet în ce, ci, s’ar putea că aci să fie o influență a foneticiĭ româneștĭ. Litera q e proprie alfabetuluĭ latin și e de origine dorică. Greciĭ îl numeaŭ koppa și-l aveaŭ de la Fenicienĭ, de la care aŭ luat cele maĭ multe litere. Sunetu luĭ era ca și k, și la urmă a rămas numaĭ ca cifră (90). Romaniĭ confundaŭ des litera q cu c (k), de care nu diferea pin sunet. De ex., scriaŭ ocvoltod îld. oculto (în decretu senatuluĭ contra bacanaliilor). Alte-orĭ îl scriaŭ fără u: qintus îld. quintus. Dialectu oscic îl prefăcea regular în p, ca: petur, lat. quatuor și rom. patru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHINTAL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chintal sn [At: COSTINESCU / V: cuin~ / Pl: ~e și ~uri / E: fr quintal] Unitate de greutate de 100 kg.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cvintal sn vz chintal
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* CHINTAL (pl. -ale) sn. Măsură de greutate pentru cereale (= 100 de Kgr.) [fr. quintal].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CHINTAL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHINTAL, chintale, s. n. Măsură de greutate egală cu o sută de kilograme, întrebuințată mai ales la măsurarea cantităților mari de cereale. – Variantă: (învechit) cvintal (scris și quintal) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CVINTAL s. n. v. chintal.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHINTAL, chintale, s. n. Măsură de greutate egală cu o sută de kilograme. – Fr. quintal.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CHINTAL s.n. Unitate de măsură egală cu 100 kg (folosită mai ales pentru cereale). [Var. cvintal s.n. / < fr. quintal, cf. ar. quintar].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CVINTAL s.n. v. chintal.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHINTAL s. n. unitate de măsură a masei, de 100 kg (pentru cereale). (< fr. quintal)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CHINTAL ~e n. Unitate de măsură a greutății (egală cu o sută de kilograme) folosită pentru cântărirea, mai ales, a cerealelor. /<fr. quintal
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*chintál n., pl. e (fr. quintal, it. quintale. V. cantar). Greutate de o sută de litre. Chintal metric, o sută de chilograme.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
q [cit. kü][1] s. m. / s. n., pl. m. q / n. q-uri corectat(ă)
- Literă recunoscută din 1982 ca făcând parte din alfabetul limbii române, dar încă percepută ca literă străină, în opoziție cu c, deoarece nu se folosește în cuvinte din fondul vechi. Valoarea ei prototipică este [k], [k'], în funcție de context. Scrisă în general +u (+ vocală), combinație pentru care nu există o regulă de pronunțare, care diferă în funcție de originea cuvintelor; de aceea, pronunțarea este indicată în dicționar. Pentru condițiile de utilizare și valorile literei q v. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere. — Anonim
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!q [cit.: kü] s. m. / s. n., pl. q / q-uri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Q, q s. m. invar. [cit. kü / chĭu]
- sursa: DOOM (1982)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Q, q s. m. invar. [cit. kü/chiu]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chintal s. n., pl. chintale; simb. q [cit. kü]
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chintal s. n., pl. chintale; simb. q
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chintal s. n., pl. chintale; simb. q
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chintal, pl. chintale
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
chintal.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Enciclopedice
Q s. m. invar. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (oclusivă palatală surdă sau oclusivă velară surdă); se folosește în cuvinte străine, în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor raționale. 3. (ELT.) Simbol pentru puterea reactivă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Q-METRU (< fr.) s. n. (TELEC.) Instrument pentru măsurarea factorului de calitate (egal cu raportul dintre impedanță și rezistență) al bobinelor sau al circuitelor de înaltă frecvență.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: chiu, kü
substantiv neutru (N24--) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DLRLC | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DLRLC | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: chiu, kü
substantiv neutru (N24--) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
q, q-urisubstantiv masculin invariabil, substantiv neutru
- 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. DEX '09 DE
- 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă palatală surdă sau oclusivă velară surdă). DEX '09 DE
- 3. (Sub forma Q) Simbol pentru mulțimea numerelor raționale. DE
- 4. (Sub forma Q) Simbol pentru puterea reactivă. DE
chintal, chintalesubstantiv neutru
- 1. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- comentariu q DOOM 2
etimologie:
- quintal DEX '09 DEX '98 DLRM DN
q-metrusubstantiv neutru
- 1. Instrument pentru măsurarea factorului de calitate (egal cu raportul dintre impedanță și rezistență) al bobinelor sau al circuitelor de înaltă frecvență. DE