Q, q, s. m. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Sunet notat cu această literă. [Pr.: kü. – Pl. și: (1, n.) q-uri]

Q s. m. invar. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, (consoană) folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. [Pr.: chiu]

Q m. a 17-a literă a alfabetului; figurează numai în vorbe străine.

q m. A șapte-spre-zecea literă a alfabetuluĭ, numită cu din cauză că e urmată totdeauna de ŭ plus a, e, i, o saŭ ŭ. Uniĭ o numesc chĭu, după fr., ceĭa ce e greșit. Romaniĭ pronunțaŭ qua, que, qui, quo, quu ca cŭa, cŭe, cŭi, cŭo, cŭu, ca Italieniĭ azĭ. Pronunțarea kva, kve, kvi, kvo, kvu e germană și slavă (Vezĭ rom. cvartal, cvit). Limba rom. veche l-a prefăcut în ca, ce, ci, cu (ca’n scamă, cerere, ci, *co = că. Exemplu cu cu din quu nu e). Limba rom. noŭă l-a prefăcut în ca saŭ cŭa, che saŭ cŭe, chi, co, cu (calitate, ecŭațiune, chestiune, elocŭent, achizițiune, cotidian. Exemplu cu cu din quu nu e). De oare ce Slaviĭ ortodocșĭ aŭ litera Ч derivată din q latin și de oare ce numaĭ la Românĭ q s’a prefăcut ca sunet în ce, ci, s’ar putea că aci să fie o influență a foneticiĭ româneștĭ. Litera q e proprie alfabetuluĭ latin și e de origine dorică. Greciĭ îl numeaŭ koppa și-l aveaŭ de la Fenicienĭ, de la care aŭ luat cele maĭ multe litere. Sunetu luĭ era ca și k, și la urmă a rămas numaĭ ca cifră (90). Romaniĭ confundaŭ des litera q cu c (k), de care nu diferea pin sunet. De ex., scriaŭ ocvoltod îld. oculto (în decretu senatuluĭ contra bacanaliilor). Alte-orĭ îl scriaŭ fără u: qintus îld. quintus. Dialectu oscic îl prefăcea regular în p, ca: petur, lat. quatuor și rom. patru.

q [cit. kü]^[1] s. m. / s. n., pl. m. q / n. q-uri corectat(ă)

!q [cit.: kü] s. m. / s. n., pl. q / q-uri

Q, q s. m. invar. [cit. kü / chĭu]

Q, q s. m. invar. [cit. kü/chiu]

Q s. m. invar. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (oclusivă palatală surdă sau oclusivă velară surdă); se folosește în cuvinte străine, în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor raționale. 3. (ELT.) Simbol pentru puterea reactivă.

Q s.m. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea unor nume proprii și a neologismelor cu caracter internațional care păstrează ortografia originară; sunetul corespunzător acestei litere (consoană ocluzivă palatală surdă sau ocluzivă velară surdă și, uneori, rotunjită). Cf. PONTBRIANT, D., ENC. ROM., ȘĂINEANU, CADE, SCRIBAN, D., DER, V. BREBAN, D. G., DEX², D. ENC., DOOM². A treia tranșă va începe din data de 20 a fiecărei luni, pentru pensionarii cu literele M, N, O, Q, P. RL 2006, nr. 5 002. Volumul al VIII-lea al lucrării include aproximativ 10 000 de persoane... ale căror nume încep cu literele P și Q. ib. nr. 5 019, cf. NDU, DEXI. 2. (Fiz.) Simbol pentru căldură. Cf. LTR², MDA, DEXI. 3. (Fiz.) Simbol pentru cantitatea de lumină. Cf. LTR², MDA, DEXI. 4. Simbol pentru sarcina electrică. Cf. LTR², MDA, DEXI. 5. (În sintagmele) Aliaj q = tip de aliaj pe bază de nichel, similar cu aliajele de fier, nichel și crom. Cf. LTR², MDA, DEXI. (Nav.) Cod q = cod internațional pentru indicațiile de serviciu în radiotelegrafie compus din semnale scurte, de 2-3 litere, care cuprind totdeauna litera „q”. Cf. LTR², MDA, DEXI. (Med.) Febră q = boală infecțioasă la om și la animale, care se manifestă prin febră, cefalee, astenie și localizări pulmonare. Cf. ABC SĂN. 6. (Mat.) Simbol pentru mulțimea numerelor raționale. D. ENC., NDU, DEXI. 7. (Electrotehnică) Simbol pentru puterea reactivă. D. ENC. 8. (În sintagma) Coenzima Q = numele unei părți de enzimă nonproteică, folosită în tratarea unor boli. □ Coenzima Q10 sub formă de capsule. – Pronunțat: cü (DOOM²) și chiu (DEX², DEXI). – PI.: q și (n.) q-uri.