PUȚIN, -Ă, puțini, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil. ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris. ◊ Expr. Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să..., era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. ◊ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de num. nehot.) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ◊ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuși (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Et. nec.

butină sf vz putină

potină sf vz putină

poțin, ~ă a, av vz puțin

putenă sf vz putină

putină sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) pot~^[1], putenă, ~iră / Pl: ~ni, (rar) ~ne / E: ml *putina] 1 Vas de lemn făcut din doage legate cu cercuri, folosit la păstrarea laptelui, a unor brânzeturi, a murăturilor, a peștelui conservat etc. Si: cadă, ciubăr, hârdău. 2 (Pex) Butoi (1). 3 Capacitate a putinei (1) Si: cadă, ciubăr, hârdău. 4 (Îlav) De-a ~na De-a rostogolul. 5 (Pfm; îe) A spăla (sau a șterge, a rade) ~na A fugi, a pleca pe furiș din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute. 6 (Reg) Epitet pentru o femeie leneșă. 7 (Bis; reg) Cristelniță. 8 (Rar) Cadă (2) de baie din lemn. 9 (Reg; pan) Coș în care se pun strugurii culeși. 10 (Mun; Olt) Ciubăr în care se toarnă strugurii din coș. 11 (Mun; Olt) Cadă (1) în care se varsă strugurii spre a fi călcați Si: (pop) călcătoare. 12 (Reg) Tocitoare. 13 (Olt) Coș al teascului. 14 (Reg) Vas în care se argăsesc pieile. corectat(ă)

putiră sf vz putină

puțăn, ~ă a, av vz puțin

puțân, ~ă a, av vz puțin

puțin, ~ă [At: COD. VOR. 8/5 / V: (înv) poțin, puțăn, puțân, puțun / Pl: ~i, ~e / E: ml *putinus (= pittinus)] 1 a (Îoc mult, numeros) Care este în cantitate mică Si: (pop) nițel, nițică. 2 a (Îoc mult, numeros) Care există în sorturi, în locuri etc. reduse ca număr Si: (pop) nițel, nițică. 3 a (Pex) Care are un nivel cantitativ sau valoric scăzut. 4 a Insuficient. 5 a (Îlav) De ~e ori Rareori. 6 a (îlav) În ~e zile (sau, rar, ceasuri) Peste câteva zile sau ceasuri. 7 a (Rar; îla) ~ la minte Prost. 8 a (Rar; îal) Naiv. 9 a (Îvr; îla) ~ la simțire Nesimțitor. 10 s Ceea ce este sau ar trebui să fie în cantitate mică, în măsură mică, în număr redus, în cantitate valorică scăzută etc. 11 a (Înv; d. prețuri; îoc mare, ridicat) Scăzut. 12 av În cantitate, în măsură sau în număr mic. 13 av În cantitate, în măsură sau în număr insuficient. 14 av (Îlav) Mai ~ În afară de. 15 av (Îav) Cel ~ sau pe ~ Exprimă determinarea restrângerii unei stări, manifestări, acțiuni etc. la un stadiu minimal acceptat ca necesar, indicat, potrivit, posibil etc. Si: măcar. 16 av (Îlav) Cât de ~ În foarte mică măsură. 17 av (Îlav) (îcn) Câtuși de ~ Nici în cea mai mică măsură. 18 av (Îlav) (~) câte ~ sau (câte) ~, ~ Pe rând. 19 av (Îlav) Pe ~ Cu un preț scăzut. 20 a (Înv) Care este de dimensiuni, de proporții, de capacitate redusă. 21 a (Îppl) Mărunt. 22 a Care are durată scurtă. 23 a (Îlav) În (sau peste) ~ă vreme ori în (sau peste) ~ timp Curând. 24 av Pentru scurt timp. 25 av (Îlav) Peste (sau, îvr, în) ~ În curând. 26 a (Pex) Care are forță, intensitate, putere scăzută. 27 a De valoare scăzută. 28 av În oarecare măsură. 29 av (Îlav) Cu atât (sau, înv, atâta) mai ~ Într-o măsură și mai mică, determinată de împrejurarea respectivă. 30 av (Îlav) Nu mai ~... Deopotrivă. 31 av (Înv; îcn) Cât pe-aci. corectat(ă)

puțina vt [At: DRLU / Pzi: ~nez / E: puțin] (Înv) A împuțina.

puțun, ~ă a, av vz puțin

PUȚIN, -Ă, puțini, -e, adj., adv. I. Adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil. ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris. ◊ Expr. Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să..., era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. ◊ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de numeral nehotărât) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ◊ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuși (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. ◊ Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Et. nec.

PUTINĂ, putini, s. f. 1. Butoi de forma unui trunchi de con, în care se pun murături, se păstrează unele brînzeturi etc. Oamenii iau și ei, iubitori, cu chibzuială de sățios, două putini de brînză. CAMIL PETRESCU, U. N. 350. Slănină și făină în pod este deavolna; brînză în putină, asemenea. CREANGĂ, A. 38. Lapte de putină = lapte de oaie închegat după un anumit procedeu și păstrat timp îndelungat în putini. ◊ Expr. A spăla putina = a fugi din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute; a o șterge. În timpul acestei exploziuni, Cavafu și-a luat catrafusele și a spălat putina. V. ROM. august 1953, 67. Și-ntr-o bună zi spălară putina tustrei și-și făcură drum pîn străinătate. ȘEZ. IX 117. ◊ (În metafore și comparații) [Era] om de spirit, șăgalnic, putină de anecdote și povești. GANE, N. III 158. ◊ (Popular) Cadă de baie.

PUȚIN², -Ă, puțini, -e, adj. 1. (În opoziție cu mult²) Care este în cantitate mică, nițel, oleacă, un pic. Puțin păr alb la tîmple, puțină chelie în creștet... Încolo, nu prea multă schimbare. C. PETRESCU, C. V. 103. Dar ia mai aveți puțină răbdare. CREANGĂ, P. 262. Unde este vorbă multă, acolo e treabă puțină. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor. Un bou ca toți boii, puțin la simțire... Dobîndi-n cireadă un post însemnat. ALEXANDRESCU, M. 353. ♦ (Substantivat, n. sg.) Cantitate mică, lipsită de importanță. Profităm mai mult de puținul ce-l dobîndim cu anevoință, decît de multul ce-l dobîndim foarte lesne. BOLLIAC, O. 261. Mult a fost, puțin a rămas. ◊ Expr. A lipsi (sau a rămîne, a fi) puțin să... sau puțin de nu... = a fi cît pe ce să..., a fi pe punctul de a... Aici, pe prispa unui rotari, puțin de nu era să rămînem chiori. CREANGĂ, A. 125. Puțin au lipsit să moară de frică. DRĂGHICI, R. 161. Pentru puțin! formulă de răspuns la o mulțumire. 2. Care nu e de ajuns; insuficient. Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi același d. Cațavencu?... – E puțin, onorabile. CARAGIALE, O. I 136. Slobozind însă pre ostași pe la casele lor, [oștile] le mărginise în puțin număr. NEGRUZZI, S. I 143. 3. (În opoziție cu mare) De proporții și dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. A putut trimite cu primejdie mai puțină decît oricînd răvașul său. SADOVEANU, Z. C. 109. Unde-i hornul mare, fumu-i puțin, se spune despre cei lăudăroși. ◊ Expr. (Om) puțin la trup = (om) scund (și subțire), mic, firav. ♦ De mică intensitate. Tîrziu, cînd conteni zloata, vorbi iar, cu mai puțină asprime. SADOVEANU, B. 30. 4. (Despre noțiuni de timp) De durată mică, scurt. Și tinereță cu tinereță găsindu-se, fiecare își agonisește un dram de plăcere în puțina și trecătoarea noastră viață. SADOVEANU, N. P. 102. Ce socoți, Bogdane, zise după puțină tăcere, izbîndi-vom oare? NEGRUZZI, S. I 138. Lutul... în puțină vreme s-au făcut ca un zid prea tare. DRĂGHICI, R. 164. 5. (Cu valoare de numeral nehotărît, mai ales la pl.) în număr mic; cîțiva. Sălbăticiuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. O ceată mai mare de fete Au prins pe flăcăi, mai puțini. Și-aprinsă e lupta-ntre cete, Și toți de zăpadă sînt plini. COȘBUC, P. II 47. La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine, lăsîndu-și pieile zălog? CREANGĂ, P. 121. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste cîteva zile; în cîteva zile. Rănit în războaie, soldatul căzuse, Și-n puține zile chinuit muri. ALEXANDRESCU, M. 139. În puține zile au lărgit peștera. DRĂGHICI, R. 54. ◊ (Substantivat) Unde mai pui că puțini se vor mai întoarce dintre cei prinși dincolo de baraj. CAMIL PETRESCU, U. N. 412. Cîți puțini au mai rămas... s-au împrăștiat care încotro. CARAGIALE, O. III 194. Toate merg cu capu-n jos; unul macină la moară; puțini suie, mulți coboară. CREANGĂ, P. 248.

PUTINĂ ~i f. Vas în formă de trunchi de con, făcut din doage plate cercuite, în care se țin, mai ales, brânzeturile și murăturile. ◊ A spăla (sau a șterge) ~a a pleca, a fugi (din fața unui pericol sau a unei împrejurări nefavorabile). [G.-D. putinei] /<lat. putina

PUȚIN² ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu mult) Care este în cantitate sau în număr mic; care nu este îndeajuns; insuficient. ~i cercetători. ~ă umezeală. ◊ ~ la minte cam prost; prostuț. ~ la simțire nesimțitor. 2) (în opoziție cu mare) Care este de dimensiuni, proporții sau volum redus. ~ pământ. 3) (despre timp) Care este de scurtă durată. /<lat. putinus

putină f. 1. vas mai ales de lemn în care se ține lapte, apă, varză; 2. vas de scăldat: a spăla putina, a o lua la sănătoasa (idiotism moldovenesc). [Ceh. PUTA, PUTENKA].

puțin a. și adv. în mică cantitate: puțină apă, bea puțin; cel puțin, măcar. [Lat. *PUTINUS, mic, din PUTUS, copil (cf. it. piccino, mic, mărunt și copil mic)]. ║ n. număr mic.

împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz.

pútină f., pl. ĭ (vgr. pytine și bytine, damigeană învălită în împletitură de nuĭele, de unde și ngr. vutina, damigeană; mlat. bútina, vgerm. putinna, butinna, ceh. puta, putenka, ung. putton, puttony. D. rom. vine rut. putera, pol. slovac putyra. V. bute). Butoĭ cu doage drepte (nu curbe) care servește la ținut apă, la pus murăturĭ ș. a. În putinele se transportă brînză, ĭaurt de putină ș. a.). Fig. Iron. A spăla putina, a o șterge, a o șchelma, a o șpardi, a te face nevăzut. Vest. Cadă de scăldat: baĭe de abur și de putină.

puțín, -ă adj. (cp. cu lat. *putinus orĭ *paucînus, d. paucus, puțin). În mică cantitate, nițel, o leacă, nu mult: puținĭ oamenĭ, banĭ; puțină apă, lume. Adv. A vorbit, a mîncat, a ploŭat puțin. S. n. fără pl. Cantitate mică: maĭ bun e puținu sigur de cît multu nesigur. Cel puțin, măcar, minimum, în tot cazu: eraŭ cel puțin zece (în Munt. și pe puțin: era pe puțin o mie). Om puțin la minte, prost. Puțin la trup, scund, mic. Pe (saŭ cu) puțin, pe (saŭ cu) puținĭ banĭ orĭ pe puține foloase: a vinde, a te mulțumi pe (saŭ cu) puțin. – În nord puțun.

puținéz, V. împuținez.

putină s. f., g.-d. art. putinii; pl. putini

puțin³ pr. m., pl. puțini; f. puțină, pl. puține (și cu valoare neutră); g.-d. pl. m. și f. puținora (Și votul ~ contează!)

puțin¹ adj. pr. m., pl. puțini; f. puțină, pl. puține, g.-d. pl. m. și f. (numai antepus) puținor (votul puținor/a puțini deputați/deputate)

putină s. f., g.-d. art. putinii; pl. putini

!puțin¹ adj. pr. m., pl. puțini; f. puțină, pl. puține; g.-d. pl. m. și f. (numai antepus) puținor

*puțini pr. m., f. puține; g.-d. m. și f. puținora

putină s. f., g.-d. art. putinii; pl. putini

puțin adj. m., pl. puțini; f. sg. puțină, pl. puține

puținul adj.

PUTINĂ s. (pop.) bărbânță, (Transilv.) ghiob, pârlău, (prin Transilv.) șiroadă, (Transilv., Maram. și Mold.) toc. (O ~ cu brânză.)

PUTINĂ s. v. cristelniță.

PUȚIN adj., adv. 1. adj. insuficient. (Oaste ~ ă; bani ~ i.) 2. adj. (înv.) scurt. (A scris în ~ cuvinte totul.) 3. adv. v. prost. 4. adj. v. câtva. 5. adv. nițel, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareșice. (Stai ~!) 6. adv. v. câtva. 7. adj. scurt. (În ~ vreme voi fi la tine.) 8. adv. v. rar. 9. adv. v. ușor. 10. adv. v. întrucâtva. 11. adv. v. cam. 12. adj. v. redus. 13. adj. v. slab.

PUȚINA vb. v. descrește, diminua, împuțina, micșora, reduce, scădea.

putină s. v. CRISTELNIȚĂ.

PUTINĂ s. (pop.) bărbînță, (Transilv.) ghiob, pîrlău, (prin Transilv.) șiroadă, (Transilv., Maram. și Mold.) toc. (O ~ cu brînză.)

PUȚIN adj., adv. 1. adj. insuficient. (Oaste ~; bani ~.) 2. adj. (înv.) scurt. (A scris în ~ cuvinte totul.) 3. adv. insuficient, prost, rău. (O muncă ~ plătită.) 4. adj. cîtva, nițel, oarecare. (~ vreme a stat în casă.) 5. adv. nițel, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareșice. (Stai ~!) 6. adv. cîtva, nițel, (pop.) oleacă. (A așteptat ~ în stradă.) 7. adj. scurt. (În ~ vreme voi fi la tine.) 8. adv. rar, rareori. (Venea ~ pe la noi.) 9. adv. ușor. (Cu glasul ~ tremurat.) 10. adv. întrucîtva, nițel, oarecum. (Se simte ~ obosit.) 11. adv. cam, nițel. (E ~ bolnav.) 12. adj. insuficient, mic, redus, slab. (Are posibilități ~ de realizare.)

puțina vb. v. DESCREȘTE. DIMINUA. ÎMPUȚINA. MICȘORA. REDUCE. SCĂDEA.

Puțin ≠ mult

putină (putini), s. f. – Bute, poloboc. – Mr., megl. butin, megl. putină. Origine obscură. Pare să trimită la gr. πυτίνη „damigeană” (Philippide, Principii, 147; Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 431), dar proveniența nu este clară; după Candrea, prin intermediul unui lat. *putĭna; după Tiktin, prin v. germ. butinna, cf. germ. Butte; după Diculescu, Elementele, 450, direct din gr. Pascu 55 (și Pascu, Beiträge, 35), preferă să pornească de la un lat. *buttina, de la buttis, cf. butnar. Der. din sl. (Cihac, II, 301) nu este probabilă, și cu atît mai puțin dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 320). Der. putinei, s. n. (vas de lemn pentru a bate laptele), probabil sing. s-ar refăcut după pl., în locul dim. *putinel (după Diculescu, Elementele, 460, dintr-un gr. πυτινηίον). Din rom. provine sb. putunja, ceh. putina, rut. putyno, putna, putena, pol. putnia, putyra, mag. putina, putton (Miklosich, Wander., 18, 22; Candrea, Elemente, 401).

puțin (puțină), adj. – Insuficient, redus. – Mr. p(u)țîn, psîn, megl. puțǫn, istr. puțin. Origine obscură. Provine fără îndoială din rădăcina expresivă *piț-, cf. puță, dar der. nu este clară. Cf. lat. med. pusinnu, pittinus „mic”, și toate cuvintele romanice care exprimă această idee și care în general sînt puțin clare. Pentru comparativul mai puțin, cf. sard. prus pagu < plus paucum. În general se încearcă să se explice acest cuvînt în două feluri: pornind de la paucus, prin intermediul unui der. *paucinum (Cipariu, Gram., II, 347; Pascu, I, 150), sau pornind de la putus, prin intermediul lui *putinus (Meyer, IF, VI, 122; Candrea, Rom., XXXI, 314; Pușcariu 1418; Loewe 57; REW 6550). Der. puțintel (f. puțintea, puțintică), adj. (nițel), probabil formă disimilată a lui *puțincel (Pușcariu, Dacor., I, 326); puținătate (var. puținime, puțintime), s. f. (cantitate mică); împuțina, vb. (a reduce, a micșora).

putină, putini, s.f. – Vas de lemn folosit la păstrarea laptelui, a brânzeturilor, a murăturilor. – Lat. *putina (Candrea, DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. putina (Bakos, 1982; Miklosich, Candrea, cf. DER), pol. putyra (Scriban, Miklosich, Candrea, cf. DER), ucr. putyni, putna, putena (Miklosich, Candrea, cf. DER).

putină, -ni, s.f. – Vas de lemn folosit la păstrarea laptelui, a brânzeturilor, a murăturilor. – Lat. *putina; Cuv. rom. preluat în magh. (putina) (Bakos 1982).

IN OMNIBUS ALIQUID, IN TOTO NIHIL (lat.) din toate câte puțin, în total nimic – Cunoștințe fragmentare și superficiale nu pot da o cultură solidă.

MULTA PAUCIS (lat.) mult în puține (cuvinte) – Îndemn la concizie. V. și Multum in parvo.

MULTI ENIM SUNT VOCATI, PAUCI VERO ELECTI (lat.) mulți chemați, puțini aleși – Matei, 20, 16; 22, 14. Cuvinte care se referă la viața viitoare; se aplică și în viața prezentă într-o serie de situații.

MULTUM IN PARVO (lat.) mult în puțin – Recomandare pentru concizie, pentru concentrarea ideilor.

PARTIR, C’EST MOURIR UN PEU (fr.) a pleca înseamnă a muri puțin – E. Haraucourt (poet francez) „Rondel de l’adieu”.

PAUCA, SED BONA (lat.) puține, dar bune – Nu cantitatea ci calitatea contează. V. și Non multa, sed multum.

PAUCI QUOS AEQUUS AMAVIT IUPITER (lat.) puțini (sunt) cei pe care i-a iubit dreptul Iupiter – Vergiliu, „Eneida”, VI, 129-130. Referire la rarii muritori care, ocrotiți de Iupiter, au ieșit din Infern. Cu alte cuvinte, puțini sunt cei favorizați de soartă.

Aveți puțintică răbdare!, replică foarte cunoscută din O scrisoare pierdută. Trahanache o repetă mereu, ca un laitmotiv. Aceste trei cuvinte au ajuns o expresie foarte populară prin care încercăm să domolim zelul, curiozitatea sau enervarea cuiva. Dar, bineînțeles, la modul ironic, și nu pe un ton grav și serios, cum făcea eroul lui Caragiale. LIT.

Multa paucis (lat. „Mult în puține cuvinte”) – Expresia se potrivește chiar limbii latine care, prin conciziunea și claritatea ei, are darul de a exprima mult în puține vorbe. De aceea se și recurge atît de des la maximele latinești care spun... maximum în minimum de cuvinte. Multa paucis se întrebuințează ca o laudă, ca un certificat de merit pentru scriitorii conciși, pentru oratorii cumpătați. Mai servește și ca avertisment la adresa celor ce lungesc vorba în mod inutil. Expresia poate fi și inversată, pentru cei care au păcatul să debiteze o sumedenie de vorbe spre a exprima puține lucruri sau idei – și atunci se spune: pauca multis.

Mulți chemați, puțini aleși – cuvinte din evanghelia lui Matei (c. XX, v. 16 și c. XXII, v. 14). Se referă la viața de apoi și la paradisul rezervat unui număr foarte mic dintre cei ce candidează la el. Poporul a preluat expresia, dar găsind că aplicarea ei la „viața de dincolo de mormînt” e prea tardivă și foarte ipotetică, s-a grăbit să-i lepede straiul religios și s-o aplice în viața cea de toate zilele, unde uneori se înghesuie mulți la un concurs, la o numire, la o alegere, la o distincție etc., dar nu sînt găsiți merituoși și vrednici decît foarte puțini. Alteori, numeroși sînt cei ce se prezintă la o lucrare, la o expediție, la o campanie pe care o socotesc ușoară, dar cînd se ivesc dificultățile, atunci rămîn numai cei cu adevărat de ispravă. Iarăși: mulți chemați, puțini aleși... Se întrebuințează mai rar și versiunea latină: mulți sunt vocati, pauci vero electi. BIB.

Pauci quos aequus amavit Iupiter. (lat. „Acei puțini pe care i-a iubit dreptul Iupiter”) Eneida (VI, v. 129-130) – Vergiliu îi califică astfel pe acei rari muritori care au putut ieși din Infern. Aceste cuvinte se aplică oamenilor înzestrați, „plăcuți zeilor” cum spuneau cei vechi, sau cărora le surîde norocul. LIT.

a spăla putina expr. a fugi; a pleca precipitat / în goană / pe furiș.

a șterge putina expr. a pleca pe neobservate.