4 intrări

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÚTINĂ, putini, s. f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri și folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi, murături etc. ◊ Expr. A spăla (sau a șterge) putina = a fugi pe furiș, a dispărea din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute. – Lat. *putina.

PÚTINĂ, putini, s. f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri și folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi, murături etc. ◊ Expr. A spăla (sau a șterge) putina = a fugi pe furiș, a dispărea din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute. – Lat. *putina.

PUȚÍN, -Ă, puțini, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil. ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris.Expr. Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să..., era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. ◊ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de num. nehot.) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ◊ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuși (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Et. nec.

PUȚÍN, -Ă, puțini, -e, adj., adv. I. Adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil. ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris.Expr. Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să..., era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. ◊ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de numeral nehotărât) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ◊ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuși (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. ◊ Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Et. nec.

PÚTINĂ, putini, s. f. 1. Butoi de forma unui trunchi de con, în care se pun murături, se păstrează unele brînzeturi etc. Oamenii iau și ei, iubitori, cu chibzuială de sățios, două putini de brînză. CAMIL PETRESCU, U. N. 350. Slănină și făină în pod este deavolna; brînză în putină, asemenea. CREANGĂ, A. 38. Lapte de putină = lapte de oaie închegat după un anumit procedeu și păstrat timp îndelungat în putini. ◊ Expr. A spăla putina = a fugi din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute; a o șterge. în timpul acestei exploziuni, Cavafu și-a luat catrafusele și a spălat putina. V. ROM. august 1953, 67. Și-ntr-o bună zi spălară putina tustrei și-și făcură drum pîn străinătate. ȘEZ. IX 117. ◊ (În metafore și comparații) [Era] om de spirit, șăgalnic, putină de anecdote și povești. GANE, N. III 158. ◊ (Popular) Cadă de baie.

PUȚÍN2, -Ă, puțini, -e, adj. 1. (În opoziție cu mult2) Care este în cantitate mică, nițel, oleacă, un pic. Puțin păr alb la tîmple, puțină chelie în creștet... încolo, nu prea multă schimbare. C. PETRESCU, C. V. 103. Dar ia mai aveți puțină răbdare. CREANGĂ, P. 262. Unde este vorbă multă, acolo e treabă puțină.Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor. Un bou ca toți boii, puțin la simțire... Dobîndi-n cireadă un post însemnat. ALEXANDRESCU, M. 353. ♦ (Substantivat, n. sg.) Cantitate mică, lipsită de importanță, Profităm mai mult de puținul ce-l dobîndim cu anevoință, decît de multul ce-l dobîndim foarte lesne. BOLLIAC, O. 261. Mult a fost, puțin a rămas.Expr. A lipsi (sau a rămîne, a fi) puțin să..., sau puțin de nu... = a fi cît pe ce să..., a fi pe punctul de a... Aici, pe prispa unui rotari, puțin de nu era să rămînem chiori. CREANGĂ, A. 125. Puțin au lipsit să moară de frică. DRĂGHICI, R. 161. Pentru puțin! formulă de răspuns la o mulțumire. 2. Care nu e de ajuns; insuficient. Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi același d. Cațavencu?... – E puțin, onorabile. CARAGIALE, O. I 136. Slobozind însă pre ostași pe la casele lor, [oștile] le mărginise în puțin număr. NEGRUZZI, S. I 143. 3. (În opoziție cu mare) De proporții și dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. A putut trimite cu primejdie mai puțină decît oricînd răvașul său. SADOVEANU, Z. C. 109. Unde-i hornul mare, fumu-i puțin, se spune despre cei lăudăroși. ◊ Expr. (Om) puțin la trup = (om) scund (și subțire), mic, firav. ♦ De mică intensitate. Tîrziu, cînd conteni zloata, vorbi iar, cu mai puțină asprime. SADOVEANU, B. 30. 3. (Despre noțiuni de timp) De durată mică, scurt. Și tinereță cu tinereță găsindu-se, fiecare își agonisește un dram de plăcere în puțina și trecătoarea noastră viață. SADOVEANU, N. P. 102. Ce socoți, Bogdane, zise după puțină tăcere, izbîndi-vom oare? NEGRUZZI, S. I 138. Lutul... în puțină vreme s-au făcut ca un zid prea tare. DRĂGHICI, R. 164. 5. (Cu valoare de numeral nehotărît, mai ales la pl.) în număr mic; cîțiva. Sălbăticiuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. O ceată mai mare de fete Au prins pe flăcăi, mai puțini. Și-aprinsă e lupta-ntre cete, Și toți de zăpadă sînt plini. COȘBUC, P. II 47. La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine, lăsîndu-și pieile zălog? CREANGĂ, P. 121. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste cîteva zile; în cîteva zile. Rănit în războaie, soldatul căzuse, Și-n puține zile chinuit muri. ALEXANDRESCU, M. 139. În puține zile au lărgit peștera. DRĂGHICI, R. 54. ◊ (Substantivat) Unde mai pui că puțini se vor mai întoarce dintre cei prinși dincolo de baraj. CAMIL PETRESCU, U. N. 412. Cîți puțini au mai rămas... s-au împrăștiat care încotro. CARAGIALE, O. III 194. Toate merg cu capu-n jos; unul macină la moară; puțini suie, mulți coboară. CREANGĂ, P. 248.

PUȚÍN1 adv. (În opoziție cu mult1) I. (Cu valoare modală) 1. În mică măsură. Drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate. CREANGĂ, P. 184. Prea midt un înger mi-ai părut Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. EMINESCU, O. 185. ◊ Loc. adv. Cel (sau pe) puțin = a) în orice caz, măcar, barem. Originea familiei lui e ardelenească, cel puțin după mamă. SADOVEANU, E. 92. Socotiră cu mintea lor că tîlharii trebuie să fie cel puțin doi. ISPIRESCU, L. 373. El pierdea împreună cu punga și viața, sau cel puțin sănătatea. NEGRUZZI, S. I 16; b) minimum. Coșul [sobelor] va trebui să fie înconjurat de... pe puțin 15 cm zidărie. La TDRG. Cîtuși (sau cît) de puțin = nici în cea mai mică măsură; de loc. Cîtuși de puțin nu i se cade acest nume. CARAGIALE, O. III 221. Nu putem a-i agiuta cît de puțin. DRĂGHICI, R. 162. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Credem că și d-voastră, nu mai puțin decît noi, sînteți în neastîmpăr. GHICA, A. 747. Nu mai puțin și maica sa, pe altă parte, cu ochii plini de lacrămi ii zicea... DRĂGHICI, R. 5. Pe (sau cu) puțin = ieftin, cu bani puțini. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Puțin mai înaintea lui mergeau din întîmplare, pe o cărare lăturalnică, dumnezeu și cu sfîntul Petre. CREANGĂ, P. 297. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decît... (Puțin) cîte puțin sau (cîte) puțin, puțin = nu tot deodată, pe rînd, încetul cu încetul, încet-încet. Puțin cîte puțin a băut toată sticla.Deci, udîndu-le gura cu puțină zamă de carne caldă, au început cîte puțin a-și deșchide ochii. DRĂGHICI, R. 27. Mult-puțin = cît o fi, oricît. Din vederea tuturor cîți au scris pînă acum mult-puțin asupra istoriei literaturii noastre scăpă următorul pasagiu... HASDEU I, V. 255. ◊ (Formînd comparativul de inferioritate) Ceea ce este însă și mai puțin ușor chiar pentru cei care știu bine limba din care traduc. este de a scrie totdeodată și frumos romînește. ODOBESCU, S. II 367. 2. În oarecare măsură; cît de cît. Am să mă primenesc și să mă curăț puțin. REBREANU, R. I 21. Dar mai pe urmă, îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27. Vărsatul a stricat-o puțin. NEGRUZZI, S. I 59. ◊ Loc. adv. Mai mult sau mai puțin = în oarecare măsură, întrucîtva. ♦ Cam. Miron Iuga surise puțin ironic de explicațiile fiului său. REBREANU, R. I 261. Sînt bolnav puțin. BĂLCESCU, la GHICA, A. 510. 3. (Sintagma «cel mai puțin» intră în construirea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. II. (Cu valoare temporală) 1. Timp de scurtă durată, cîteva clipe, cîtva timp. Cățelul... se tută puțin în urma dulăului, apoi se întoarce în buruieni. REBREANU, I. 11. Stăi puțin cu carul, c-am să-ți spun ceva. CREANGĂ, P. 40. El stă puțin pe gînduri. ALECSANDRI, P. III 198. ◊ Expr. Peste puțin = în curînd, în scurt timp. Făt-Frumos le spuse curat că el este însurat și că are de gînd să se întoarcă la nevastă peste puțin. ISPIRESCU, E. 105. De puțin = de scurt timp. Pentru puțin = pentru scurtă vreme. 2. Pentru scurt timp, pentru cîteva clipe. Ionuț, vin’ puțin înăuntru. DAVIDOGLU, M. 12. Aristide Platamonu trimise servitoarea să cheme puțin pe fata logofătului, pe Gherghina. REBREANU, R. I 199.

PÚTINĂ ~i f. Vas în formă de trunchi de con, făcut din doage plate cercuite, în care se țin, mai ales, brânzeturile și murăturile. ◊ A spăla (sau a șterge) ~a a pleca, a fugi (din fața unui pericol sau a unei împrejurări nefavorabile). [G.-D. putinei] /<lat. putina

PUȚÍN2 (~i, ~e) 1) (în opoziție cu mult) Care este în cantitate sau în număr mic; care nu este îndeajuns; insuficient. ~i cercetători. ~ă umezeală.~ la minte cam prost; prostuț. ~ la simțire nesimțitor. 2) (în opoziție cu mare) Care este de dimensiuni, proporții sau volum redus. ~ pământ. 3) (despre timp) Care este de scurtă durată. /<lat. putinus

PUȚÍN1 adv. 1) (în opoziție cu mult) În cantitate, în măsură mică. A nins ~. A uda ~ florile.Cel ~ minimum. Câtuși (sau cât) de ~ în măsură cât de mică; măcar un pic. Nu mai ~ tot atât; în aceeași măsură. Mai ~ în cantitate, în măsură mai mică. ~ câte ~ a) câte un pic; b) fără grabă; încet. Mult, ~ cât va fi; oricât. Mai mult sau mai ~ v. MULT. Pentru ~ răspuns politicos la mulțumirea cuiva pentru ceva. 2) Un timp scurt. A dormi ~. /<lat. putinus

putină f. 1. vas mai ales de lemn în care se ține lapte, apă, varză; 2. vas de scăldat: a spăla putina, a o lua la sănătoasa (idiotism moldovenesc). [Ceh. PUTA, PUTENKA].

puțin a. și adv. în mică cantitate: puțină apă, bea puțin; cel puțin, măcar. [Lat. *PUTINUS, mic, din PUTUS, copil (cf. it. piccino, mic, mărunt și copil mic)]. ║ n. număr mic.

împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz.

pútină f., pl. ĭ (vgr. pytine și bytine, damigeană învălită în împletitură de nuĭele, de unde și ngr. vutina, damigeană; mlat. bútina, vgerm. putinna, butinna, ceh. puta, putenka, ung. putton, puttony. D. rom. vine rut. putera, pol. slovac putyra. V. bute). Butoĭ cu doage drepte (nu curbe) care servește la ținut apă, la pus murăturĭ ș. a. În putinele se transportă brînză, ĭaurt de putină ș. a.). Fig. Iron. A spăla putina, a o șterge, a o șchelma, a o șpardi, a te face nevăzut. Vest. Cadă de scăldat: baĭe de abur și de putină.

puțín, -ă adj. (cp. cu lat. *putinus orĭ *paucînus, d. paucus, puțin). În mică cantitate, nițel, o leacă, nu mult: puținĭ oamenĭ, banĭ; puțină apă, lume. Adv. A vorbit, a mîncat, a ploŭat puțin. S. n. fără pl. Cantitate mică: maĭ bun e puținu sigur de cît multu nesigur. Cel puțin, măcar, minimum, în tot cazu: eraŭ cel puțin zece (în Munt. și pe puțin: era pe puțin o mie). Om puțin la minte, prost. Puțin la trup, scund, mic. Pe (saŭ cu) puțin, pe (saŭ cu) puținĭ banĭ orĭ pe puține foloase: a vinde, a te mulțumi pe (saŭ cu) puțin. – În nord puțun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mult-puțín s. n., art. mult-puțínul

pútină s. f., g.-d. art. pútinii; pl. pútini

puțín3 s. n. (din puținul meu)

puțín2 adv. (muncește puțin)

!puțín1 adj. pr. m., pl. puțíni; f. puțínă, pl. puțíne; g.-d. pl. m. și f. (numai antepus) puțínor

arată toate definițiile

Intrare: putină
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putină
  • putina
plural
  • putini
  • putinile
genitiv-dativ singular
  • putini
  • putinii
plural
  • putini
  • putinilor
vocativ singular
plural
Intrare: puțin
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P90)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • puțin
  • puți
plural
  • puțini
  • puține
genitiv-dativ singular
plural
  • puținora
  • puținor
  • puținora
  • puținor
Intrare: puțina
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puțina
  • puținare
  • puținat
  • puținatu‑
  • puținând
  • puținându‑
singular plural
  • puținea
  • puținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puținez
(să)
  • puținez
  • puținam
  • puținai
  • puținasem
a II-a (tu)
  • puținezi
(să)
  • puținezi
  • puținai
  • puținași
  • puținaseși
a III-a (el, ea)
  • puținea
(să)
  • puțineze
  • puțina
  • puțină
  • puținase
plural I (noi)
  • puținăm
(să)
  • puținăm
  • puținam
  • puținarăm
  • puținaserăm
  • puținasem
a II-a (voi)
  • puținați
(să)
  • puținați
  • puținați
  • puținarăți
  • puținaserăți
  • puținaseți
a III-a (ei, ele)
  • puținea
(să)
  • puțineze
  • puținau
  • puțina
  • puținaseră
Intrare: puținul
puținul
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P91)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • puținul
  • puțina
plural
  • puținii
  • puținele
genitiv-dativ singular
  • puținului
  • puținei
plural
  • puținilor
  • puținelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)