pup³ sm [At: UDRESCU, GL. / PL: ~i / E: drr pupa] (Pfm; în limbajul copiilor) Sărut.

pup² sm [At: KLEIN, D. 408 / Pl: ~i, (rar, sn) ~uri / E: srb pupa, ucr пуп] 1 (Reg) Boboc de floare. 2 Mugur. 3 (Fig; Trs) Copil mic. 4 (Reg; îs) ~ul făinii Lamura fainii. 5 (Reg) Altoi (3). 6 (Olt; Ban) Pată mică. 7 (Trs; Ban; mpl) Motiv ornamental, desen în forma unor cerculețe folosit la cusăturile și la țesăturile țărănești. 8 (Reg) Motiv ornamental făcut pe colaci.

pup⁴ [At: SLAVICI, N. I, 22 / Pl: (1,3-4,12-25) ~i, (1,3-6,11) ~uri / E: mg pup] 1 smn (Med; reg) Cocoașă (1). 2 av (Ban; Trs; îe) A sta (sau a se pune) ~ A sta chircit. 3 smn (Pan) Aglomerări în formă de pup⁴ (1) de obiecte. 4 smn (Trs; pan) Stog de fân, grâu, coceni etc. așezați pentru iarnă. 5 sn (Trs; îs) Fasole ~uri Specie de fasole care crește fără araci, ca niște mici tufe. 6 sn (Trs) Grămadă mică de gunoi. 7 av (Trs; îe) A sări tot ~uri A face sărituri scurte și dese, de bucurie. 8 s (Reg) Vârf de deal. 9 s (Trs) Calotă la pălărie. 10 s (Reg) Moț¹. 11 sn (Ban; Trs) Coc². 12 sm (Ban; Trs) Un fel de colac. 13 sm (Spc) Pupăză. 14 sm (Ban; Trs) Gogoașă. 15 sm (Trs; Mar) Turtă de mălai, coaptă în cenușă. 16 sm (Reg) Turtă de mure uscate. 17 sm (Reg) Franzelă. 18 sm (Reg) Pâine mică. 19 sm (Reg) Bucată de aluat care se scurge din pâinea crăpată și se coace mai târziu, căpătând o coajă rumenă Si: (reg) cursură. 20 sm (Reg) Bucată de prescură. 21 sm (Trs) Prună care se usucă în pom. 22 sm (Bot; reg) Zbârciog (Morchella esculenta). 23 smp (Bot; reg) Zbârciogi-grași (Gyromitra esculenta). 24 smp (Bot) Bobonei (Gomphrena globosa). 25 smp (Bot) Maghiran (Origanum majorana sau Majorana hortensis).

pup¹ i vz pu

PUP, pupi, s. m. (Transilv., Ban.) 1. Mugur, boboc de floare; tufă pe jumătate îngropată în pămînt. Că-i prea gingaș dezmierdat, Tot la sîn a fost dedat; Între pupi de trandafiri, Lîngă buze dulci, subțiri. BIBICESCU, P. P. 28. Dar în casă? Floare-aleasă; După ușă, Pup de rujă. HODOȘ, P. P. 61. Mi-ai fost pup de trandafir, Acum ești creangă de știr! id. ib. 122. 2. Moviliță, grămăjoară de pămînt, de gunoi etc. ◊ Expr. A ședea pup = a sta ghemuit. Toată ziua aceea popa și preuteasa... au petrecut vremea șezînd pup între straturi. SLAVICI, O. I 64.

PUP², pupuri, s. n. (Reg.) 1. (În expr.) A ședea (sau a sta, a se pune) pup = a sta ghemuit pe vine. 2. Gheb, cocoașă. 3. Pîine mică, mălai copt în cenușă; turtă, boț. – Magh. pup „gheb”.

PUP ~i m. (în limbajul copiilor) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune. /v. a pupa

pup m. Buc. 1. boboc de floare; 2. Bot. sbârciog. [Rus. PUPŬ].

1) pup m. (sîrb. pupă, „mugur”, pupak, „boboc”, înrudit cu rom. boboc, cocă ș. a.). Ban. Trans. Boboc de floare. Mold. Zbîrcĭog.

2) pup, a -á v. tr. (lat. *pŭppare, d. pŭppa, fetiță, păpușă, gurguĭu țîțeĭ; fr. poupard, prunc, vfr. poupe, țîță. V. pupil și pleoapă). Fam. Sărut. Nu maĭ pupĭ (banĭ, chilipiru ș. a.), n’aĭ să maĭ capețĭ (banĭ ș. a.). V. țuc, pap 2.

pu i [At: CREANGĂ, A. 52 / V: pup / E: fo] (Rep) Cuvânt care imită strigătul pupezei.

pupa [At: PRAV. GOV. 60^v/13 / Pzi: pup / E: lat *puppare] 1-2 vtrr (Pfm) A (se) săruta. 3 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) în bot A se da bine pe lângă cineva. 4 vrr (Pfm; îe) A se ~ în bot (sau, rar, în gură) cu cineva A fi în relații extrem de strânse cu cineva. 5 vt (În imprecații; îe) A-l ~ (pe cineva) (mă-sa) rece A vedea pe cineva mort. 6-7 vtrr (Îe) A ~ luleaua neamțului (sau a se ~ cu clondirul) A se îmbăta. 8 vt (Îe) A-l ~ (pe cineva) cucul armenesc A se scula târziu, după ce a lenevit în pat. 9 sm (Rar; îc) ~pă-vânt Om neserios, fără căpătâi. 10 sm (Rar; îc) ~ă-lapte Om blond. 11 vt (Fam; îcn) A ajunge să obțină ceva râvnit sau care i se cuvine. 12 vt (Rar) A vrea ceva.

PUPA, pup, vb. I. Tranz. (Familiar) 1. A săruta. Dacă Vasile... prindea o fată, o pupa hoțește pe obrajii rumeniți de ger, pe gura roșie și caldă care aburea. CAMIL PETRESCU, O. I 39. Tu mă urăști! Mi-o spune chiar Gurița, frumușica! Întinde-mi-o s-o pup măcar, Și nu-ți mai cer nimica! IOSIF, T. 116. Onufrei al meu, iubite, Vin la neica să te pup. COȘBUC, P. I 331. ◊ Expr. A pupa (pe cineva) în bot = a linguși (pe cineva). Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămînd. CARAGIALE, O. I 107. ◊ Refl. reciproc. Bucuros, răspunse celalalt, și îndată s-au îmbrățișat și s-au pupat. SBIERA, P. 22. ◊ Expr. A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a fi în intimitate cu cineva. Sînt mîncați ei de cercetările și de isprăvile procurorilor, care iau mită și se pupă-n bot cu tîlharul de director. VLAHUȚĂ, O. A. I 154. Bagă sama, căpitane! Noi nu te-am ales pe tine, Ca să te pupi cu boierii și să ne dai de rușine. HASDEU, R. V. 68. 2. (Mai ales în construcții negative) A ajunge la ceva dorit, rîvnit, a căpăta ceva ca o favoare. Nu mai pupă el bani de la mine!

PU interj. (se folosește repetat pentru a reda strigătul pupezei. /Onomat.

A PUPA pup tranz. fam. 1) A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință); a săruta. ◊ ~ în bot (pe cineva) a se linguși (pe lângă cineva). 2) (precedat de negația nu) A nu obține, deși dorința există. /<lat. puppare

A SE PUPA mă pup intranz. A face (concomitent) schimb de pupături (cu cineva). ◊ ~ în bot (cu cineva) a se afla în relații de mare prietenie (cu cineva). /<lat. puppare

pupà v. 1. fam. a săruta pe față, pe frunte: unchiașul și baba pupară pe Făt-frumos și pe o parte și pe alta, iar el le sărută mâinile ISP.; 2. a căpăta gratuit: tu dela vizirul tot nu pupai bani PANN; toți au pupat duba ISP. [Termen copilăresc pentru sărutat, probabil de origină imitativă (cf. țoc)].

pup (fam.) s. m., pl. pupi

!pup (fam.) s. m., pl. pupi

pup s. m., pl. pupi

pupa¹ (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pup, 3 pupă; conj. prez. 1 sg. să pup, 3 să pupe

pupa (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 pupă

pupa vb., ind. prez. 1 sg. pup, 3 sg. și pl. pupă

PUP s. v. boboc, calotă, căpiță, cifoză, ciuciulete, claie, coc, cocoașă, gibozitate, gură, minciună, minciunea, minciunică, moț, mugur, ochi, porcoi, sărut, sărutare, scovardă, stog, uscățea, uscățică, zbârciog.

pup s. v. BOBOC. CALOTĂ. CĂPIȚĂ. CIFOZĂ. CIUCIULETE. CLAIE. COC. COCOAȘĂ. GIBOZITATE. GURĂ. MINCIUNĂ. MINCIUNEA. MINCIUNICĂ. MOȚ. MUGUR. OCHI. PORCOI. SĂRUT. SĂRUTARE. SCOVARDĂ. STOG. USCĂȚEA. USCĂȚICĂ. ZBÎRCIOG.

PUPA vb. v. căpăta, dobândi, obține, primi, săruta.

PUPI s. pl. v. zbârciogi-grași.

pupa vb. v. CĂPĂTA. DOBÎNDI. OBȚINE. PRIMI. SĂRUTA.

pup (pupi), s. m. – 1. Boboc, mugure. – 2. Pîine coaptă în spuză. – 3. Zbîrciog (Morchella). – 4. Pistrui, aluniță. – 5. Model de cusătură în cerc. Creație expresivă, var. a lui pop, cf. coc. Der. din sl. pąpū „buric, mugure” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 299; Byhan 326; Tiktin), cf. bg., rus. pup, sb., cr. pup(a), ar explica numai primul sens. Der. din lat. pŭppa „tîță, mugure” (Pușcariu 1403; REW 6854) nu pare mai convingătoare; coincidențele se explică prin izvorul comun expresiv, cf. ngr. πούπη „cocoașă”, alb. pupë „moț”. Der. pupa, vb. (a săruta; familiar, a obține, a căpăta), cuvînt infantil și familiar, a cărui der. din lat. *pŭppāre „a suge” < pŭppa „sîn” (Pușcariu, Cov. Lit., 1905, 299; Pușcariu 1403; Candrea-Dens., 1475; REW 6854; Pascu, Arhiva, XVI, 1905), cf. it. poppare, pare improbabilă; pupat (var. familiară pupic, pupui), s. n. (sărut); pupăcios (var. pupător), adj. (care sărută mult); pupătură, s. f. (sărut); împupi, vb. (Trans., a încolți, a înmuguri); pupuică, s. f. (vlăstar, puicuță), contaminare a lui pup cu puică; popui, s. n. (Trans., cocoașă), pe care Tiktin și Candrea îl puneau în legătură cu mag. pup; pupăi, vb. (a face ca pupăza; a flecări, a cleveti); pupui, vb. (a șopti). Cf. pop, pupăză.

pup, pupi, s.m. – 1. Boboc de floare. 2. Mugur. 3. Claie, grămadă de tulei; pop, jup (ALRRM, 1973: 814). 4. Cocoașă. – Din ucr. pup (MDA); creație expresivă, var. a lui pop, cf. coc (DER); cf. alb. pupë „moț”.

pup, -i, s.m. – 1. Boboc de floare. 2. Mugur. – Din ucr. pup (MDA).

pup, pupi s. m. (în limbajul copiilor) sărut

a pupa adânc expr. (obs., glum.) a practica cuniliția.

a pupa în bot (pe cineva) expr. 1. a manifesta o atitudine exagerat de prietenoasă (față de cineva). 2. a cocoloși (pe cineva); a răsfăța (pe cineva).

a pupa în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva); a manifesta o atitudine slugarnică (față de cineva).

a pupa înalt expr. (obs., glum.) a practica felația.

a pupa paharul expr. a bea.

a se pupa în bot (cu cineva) expr. a fi în relații exagerat de familiare (cu cineva).

a-l pupa mă-sa rece expr. (vulg.) a muri; a fi omorât.

ai pup iu! expr. (adol.) te sărut!, te pup!

alivanti pour toujours și să mă pupi în cur! / în frunte! expr. (glum. vulg.) la revedere!

pa și pu! expr. (glum.) la revedere!

pupa, pup I. v. t. 1. a săruta 2. (mai ales în construcții negative) a ajunge să obțină ceva; a dobândi II. v. r. a se săruta