4 intrări

47 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUP1, pupi, s. m. (Fam. și în limbajul copiilor) Sărut. – Din pupa (derivat regresiv).

PUP1, pupi, s. m. (Fam. și în limbajul copiilor) Sărut. – Din pupa (derivat regresiv).

PUP2 interj. v. pu.

pup3 sm [At: UDRESCU, GL. / PL: ~i / E: drr pupa] (Pfm; în limbajul copiilor) Sărut.

pup2 sm [At: KLEIN, D. 408 / Pl: ~i, (rar, sn) ~uri / E: srb pupa, ucr пуп] 1 (Reg) Boboc de floare. 2 Mugur. 3 (Fig; Trs) Copil mic. 4 (Reg; îs) ~ul făinii Lamura fainii. 5 (Reg) Altoi (3). 6 (Olt; Ban) Pată mică. 7 (Trs; Ban; mpl) Motiv ornamental, desen în forma unor cerculețe folosit la cusăturile și la țesăturile țărănești. 8 (Reg) Motiv ornamental făcut pe colaci.

pup4 [At: SLAVICI, N. I, 22 / Pl: (1,3-4,12-25) ~i, (1,3-6,11) ~uri / E: mg pup] 1 smn (Med; reg) Cocoașă (1). 2 av (Ban; Trs; îe) A sta (sau a se pune) ~ A sta chircit. 3 smn (Pan) Aglomerări în formă de pup4 (1) de obiecte. 4 smn (Trs; pan) Stog de fân, grâu, coceni etc. așezați pentru iarnă. 5 sn (Trs; îs) Fasole ~uri Specie de fasole care crește fără araci, ca niște mici tufe. 6 sn (Trs) Grămadă mică de gunoi. 7 av (Trs; îe) A sări tot ~uri A face sărituri scurte și dese, de bucurie. 8 s (Reg) Vârf de deal. 9 s (Trs) Calotă la pălărie. 10 s (Reg) Moț1. 11 sn (Ban; Trs) Coc2. 12 sm (Ban; Trs) Un fel de colac. 13 sm (Spc) Pupăză. 14 sm (Ban; Trs) Gogoașă. 15 sm (Trs; Mar) Turtă de mălai, coaptă în cenușă. 16 sm (Reg) Turtă de mure uscate. 17 sm (Reg) Franzelă. 18 sm (Reg) Pâine mică. 19 sm (Reg) Bucată de aluat care se scurge din pâinea crăpată și se coace mai târziu, căpătând o coajă rumenă Si: (reg) cursură. 20 sm (Reg) Bucată de prescură. 21 sm (Trs) Prună care se usucă în pom. 22 sm (Bot; reg) Zbârciog (Morchella esculenta). 23 smp (Bot; reg) Zbârciogi-grași (Gyromitra esculenta). 24 smp (Bot) Bobonei (Gomphrena globosa). 25 smp (Bot) Maghiran (Origanum majorana sau Majorana hortensis).

PUP, pupi, s. m. (Transilv., Ban.) 1. Mugur, boboc de floare; tufă pe jumătate îngropată în pămînt. Că-i prea gingaș dezmierdat, Tot la sîn a fost dedat; Între pupi de trandafiri, Lîngă buze dulci, subțiri. BIBICESCU, P. P. 28. Dar în casă? Floare-aleasă; După ușă, Pup de rujă. HODOȘ, P. P. 61. Mi-ai fost pup de trandafir, Acum ești creangă de știr! id. ib. 122. 2. Moviliță, grămăjoară de pămînt, de gunoi etc. ◊ Expr. A ședea pup = a sta ghemuit. Toată ziua aceea popa și preuteasa... au petrecut vremea șezînd pup între straturi. SLAVICI, O. I 64.

PUP2, pupuri, s. n. (Reg.) 1. (În expr.) A ședea (sau a sta, a se pune) pup = a sta ghemuit pe vine. 2. Gheb, cocoașă. 3. Pîine mică, mălai copt în cenușă; turtă, boț. – Magh. pup „gheb”.

PUP ~i m. (în limbajul copiilor) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune. /v. a pupa

pup m. Buc. 1. boboc de floare; 2. Bot. sbârciog. [Rus. PUPŬ].

1) pup m. (sîrb. pupă, „mugur”, pupak, „boboc”, înrudit cu rom. boboc, cocă ș. a.). Ban. Trans. Boboc de floare. Mold. Zbîrcĭog.

2) pup, a v. tr. (lat. *pŭppare, d. pŭppa, fetiță, păpușă, gurguĭu țîțeĭ; fr. poupard, prunc, vfr. poupe, țîță. V. pupil și pleoapă). Fam. Sărut. Nu maĭ pupĭ (banĭ, chilipiru ș. a.), n’aĭ să maĭ capețĭ (banĭ ș. a.). V. țuc, pap 2.

PU interj. (Repetat) Cuvânt care imită strigătul pupezei. [Var.: pup interj.] – Onomatopee.

PU interj. (Repetat) Cuvânt care imită strigătul pupezei. [Var.: pup interj.] – Onomatopee.

PUPA, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare.Lat. *puppare.

PUPA, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare.Lat. *puppare.

pu i [At: CREANGĂ, A. 52 / V: pup / E: fo] (Rep) Cuvânt care imită strigătul pupezei.

pupa [At: PRAV. GOV. 60v/13 / Pzi: pup / E: lat *puppare] 1-2 vtrr (Pfm) A (se) săruta. 3 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) în bot A se da bine pe lângă cineva. 4 vrr (Pfm; îe) A se ~ în bot (sau, rar, în gură) cu cineva A fi în relații extrem de strânse cu cineva. 5 vt (În imprecații; îe) A-l ~ (pe cineva) (mă-sa) rece A vedea pe cineva mort. 6-7 vtrr (Îe) A ~ luleaua neamțului (sau a se ~ cu clondirul) A se îmbăta. 8 vt (Îe) A-l ~ (pe cineva) cucul armenesc A se scula târziu, după ce a lenevit în pat. 9 sm (Rar; îc) ~pă-vânt Om neserios, fără căpătâi. 10 sm (Rar; îc) ~ă-lapte Om blond. 11 vt (Fam; îcn) A ajunge să obțină ceva râvnit sau care i se cuvine. 12 vt (Rar) A vrea ceva.

PUPA, pup, vb. I. Tranz. (Familiar) 1. A săruta. Dacă Vasile... prindea o fată, o pupa hoțește pe obrajii rumeniți de ger, pe gura roșie și caldă care aburea. CAMIL PETRESCU, O. I 39. Tu mă urăști! Mi-o spune chiar Gurița, frumușica! Întinde-mi-o s-o pup măcar, Și nu-ți mai cer nimica! IOSIF, T. 116. Onufrei al meu, iubite, Vin la neica să te pup. COȘBUC, P. I 331. ◊ Expr. A pupa (pe cineva) în bot = a linguși (pe cineva). Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămînd. CARAGIALE, O. I 107. ◊ Refl. reciproc. Bucuros, răspunse celalalt, și îndată s-au îmbrățișat și s-au pupat. SBIERA, P. 22. ◊ Expr. A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a fi în intimitate cu cineva. Sînt mîncați ei de cercetările și de isprăvile procurorilor, care iau mită și se pupă-n bot cu tîlharul de director. VLAHUȚĂ, O. A. I 154. Bagă sama, căpitane! Noi nu te-am ales pe tine, Ca să te pupi cu boierii și să ne dai de rușine. HASDEU, R. V. 68. 2. (Mai ales în construcții negative) A ajunge la ceva dorit, rîvnit, a căpăta ceva ca o favoare. Nu mai pupă el bani de la mine!

PU interj. (se folosește repetat pentru a reda strigătul pupezei. /Onomat.

A PUPA pup tranz. fam. 1) A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință); a săruta. ◊ ~ în bot (pe cineva) a se linguși (pe lângă cineva). 2) (precedat de negația nu) A nu obține, deși dorința există. /<lat. puppare

A SE PUPA mă pup intranz. A face (concomitent) schimb de pupături (cu cineva). ◊ ~ în bot (cu cineva) a se afla în relații de mare prietenie (cu cineva). /<lat. puppare

pupà v. 1. fam. a săruta pe față, pe frunte: unchiașul și baba pupară pe Făt-frumos și pe o parte și pe alta, iar el le sărută mâinile ISP.; 2. a căpăta gratuit: tu dela vizirul tot nu pupai bani PANN; toți au pupat duba ISP. [Termen copilăresc pentru sărutat, probabil de origină imitativă (cf. țoc)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pupa1 (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pup, 3 pu; conj. prez. 1 sg. să pup, 3 să pupe

pupa (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 pu

pupa vb., ind. prez. 1 sg. pup, 3 sg. și pl. pu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUP s. v. boboc, calotă, căpiță, cifoză, ciuciulete, claie, coc, cocoașă, gibozitate, gură, minciună, minciunea, minciunică, moț, mugur, ochi, porcoi, sărut, sărutare, scovardă, stog, uscățea, uscățică, zbârciog.

pup s. v. BOBOC. CALOTĂ. CĂPIȚĂ. CIFOZĂ. CIUCIULETE. CLAIE. COC. COCOAȘĂ. GIBOZITATE. GURĂ. MINCIUNĂ. MINCIUNEA. MINCIUNICĂ. MOȚ. MUGUR. OCHI. PORCOI. SĂRUT. SĂRUTARE. SCOVARDĂ. STOG. USCĂȚEA. USCĂȚICĂ. ZBÎRCIOG.

PUPA vb. v. căpăta, dobândi, obține, primi, săruta.

PUPI s. pl. v. zbârciogi-grași.

pupa vb. v. CĂPĂTA. DOBÎNDI. OBȚINE. PRIMI. SĂRUTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pup (pupi), s. m.1. Boboc, mugure. – 2. Pîine coaptă în spuză. – 3. Zbîrciog (Morchella). – 4. Pistrui, aluniță. – 5. Model de cusătură în cerc. Creație expresivă, var. a lui pop, cf. coc. Der. din sl. pąpū „buric, mugure” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 299; Byhan 326; Tiktin), cf. bg., rus. pup, sb., cr. pup(a), ar explica numai primul sens. Der. din lat. pŭppa „tîță, mugure” (Pușcariu 1403; REW 6854) nu pare mai convingătoare; coincidențele se explică prin izvorul comun expresiv, cf. ngr. πούπη „cocoașă”, alb. pupë „moț”. Der. pupa, vb. (a săruta; familiar, a obține, a căpăta), cuvînt infantil și familiar, a cărui der. din lat. *pŭppāre „a suge” < pŭppa „sîn” (Pușcariu, Cov. Lit., 1905, 299; Pușcariu 1403; Candrea-Dens., 1475; REW 6854; Pascu, Arhiva, XVI, 1905), cf. it. poppare, pare improbabilă; pupat (var. familiară pupic, pupui), s. n. (sărut); pupăcios (var. pupător), adj. (care sărută mult); pupătură, s. f. (sărut); împupi, vb. (Trans., a încolți, a înmuguri); pupuică, s. f. (vlăstar, puicuță), contaminare a lui pup cu puică; popui, s. n. (Trans., cocoașă), pe care Tiktin și Candrea îl puneau în legătură cu mag. pup; pupăi, vb. (a face ca pupăza; a flecări, a cleveti); pupui, vb. (a șopti). Cf. pop, pupăză.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pup, pupi, s.m. – 1. Boboc de floare. 2. Mugur. 3. Claie, grămadă de tulei; pop, jup (ALRRM, 1973: 814). 4. Cocoașă. – Din ucr. pup (MDA); creație expresivă, var. a lui pop, cf. coc (DER); cf. alb. pupë „moț”.

pup, -i, s.m. – 1. Boboc de floare. 2. Mugur. – Din ucr. pup (MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pup, pupi s. m. (în limbajul copiilor) sărut

a pupa adânc expr. (obs., glum.) a practica cuniliția.

a pupa în bot (pe cineva) expr. 1. a manifesta o atitudine exagerat de prietenoasă (față de cineva). 2. a cocoloși (pe cineva); a răsfăța (pe cineva).

a pupa în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva); a manifesta o atitudine slugarnică (față de cineva).

a pupa înalt expr. (obs., glum.) a practica felația.

a se pupa în bot (cu cineva) expr. a fi în relații exagerat de familiare (cu cineva).

a-l pupa mă-sa rece expr. (vulg.) a muri; a fi omorât.

ai pup iu! expr. (adol.) te sărut!, te pup!

alivanti pour toujours și să mă pupi în cur! / în frunte! expr. (glum. vulg.) la revedere!

pa și pu! expr. (glum.) la revedere!

pupa, pup I. v. t. 1. a săruta 2. (mai ales în construcții negative) a ajunge să obțină ceva; a dobândi II. v. r. a se săruta

Intrare: pup (diverse)
pup1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pup
  • pupul
  • pupu‑
plural
  • pupi
  • pupii
genitiv-dativ singular
  • pup
  • pupului
plural
  • pupi
  • pupilor
vocativ singular
plural
pup2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pup
  • pupul
  • pupu‑
plural
  • pupuri
  • pupurile
genitiv-dativ singular
  • pup
  • pupului
plural
  • pupuri
  • pupurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pup (sărut)
pup1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pup
  • pupul
  • pupu‑
plural
  • pupi
  • pupii
genitiv-dativ singular
  • pup
  • pupului
plural
  • pupi
  • pupilor
vocativ singular
plural
Intrare: pu(p)
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pu
pup3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • pup
Intrare: pupa (vb.)
pupa1 (vb.) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pupa
  • pupare
  • pupat
  • pupatu‑
  • pupând
  • pupându‑
singular plural
  • pu
  • pupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pup
(să)
  • pup
  • pupam
  • pupai
  • pupasem
a II-a (tu)
  • pupi
(să)
  • pupi
  • pupai
  • pupași
  • pupaseși
a III-a (el, ea)
  • pu
(să)
  • pupe
  • pupa
  • pupă
  • pupase
plural I (noi)
  • pupăm
(să)
  • pupăm
  • pupam
  • puparăm
  • pupaserăm
  • pupasem
a II-a (voi)
  • pupați
(să)
  • pupați
  • pupați
  • puparăți
  • pupaserăți
  • pupaseți
a III-a (ei, ele)
  • pu
(să)
  • pupe
  • pupau
  • pupa
  • pupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pup, pupisubstantiv masculin

regional
  • 1. Mugur, boboc de floare; tufă pe jumătate îngropată în pământ. DLRLC
    • format_quote Că-i prea gingaș dezmierdat, Tot la sîn a fost dedat; Între pupi de trandafiri, Lîngă buze dulci, subțiri. BIBICESCU, P. P. 28. DLRLC
    • format_quote Dar în casă? Floare-aleasă; După ușă, Pup de rujă. HODOȘ, P. P. 61. DLRLC
    • format_quote Mi-ai fost pup de trandafir, Acum ești creangă de știr! HODOȘ, P. P. 122. DLRLC
  • 2. Moviliță, grămăjoară de pământ, de gunoi etc. DLRLC
    • chat_bubble A ședea pup = a sta ghemuit. DLRLC
      • format_quote Toată ziua aceea popa și preuteasa... au petrecut vremea șezînd pup între straturi. SLAVICI, O. I 64. DLRLC
  • 3. Cocoașă, gheb. DLRM
  • 4. Pâine mică, mălai copt în cenușă. DLRM
etimologie:

pup, pupisubstantiv masculin

  • 1. familiar În limbajul copiilor: sărut, sărutare. DEX '09 DEX '98
    sinonime: sărut sărutare diminutive: pupic
    • diferențiere Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune.
etimologie:

puinterjecție

  • 1. repetat Cuvânt care imită strigătul pupezei. DEX '09 DEX '98 NODEX
etimologie:

pupa, pupverb

familiar
  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) săruta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: săruta
    • format_quote Dacă Vasile... prindea o fată, o pupa hoțește pe obrajii rumeniți de ger, pe gura roșie și caldă care aburea. CAMIL PETRESCU, O. I 39. DLRLC
    • format_quote Tu mă urăști! Mi-o spune chiar Gurița, frumușica! Întinde-mi-o s-o pup măcar, Și nu-ți mai cer nimica! IOSIF, T. 116. DLRLC
    • format_quote Onufrei al meu, iubite, Vin la neica să te pup. COȘBUC, P. I 331. DLRLC
    • format_quote Bucuros, răspunse celalalt, și îndată s-au îmbrățișat și s-au pupat. SBIERA, P. 22. DLRLC
    • diferențiere A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință). NODEX
    • chat_bubble tranzitiv A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămînd. CARAGIALE, O. I 107. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sînt mîncați ei de cercetările și de isprăvile procurorilor, care iau mită și se pupă-n bot cu tîlharul de director. VLAHUȚĂ, O. A. I 154. DLRLC
      • format_quote Bagă sama, căpitane! Noi nu te-am ales pe tine, Ca să te pupi cu boierii și să ne dai de rușine. HASDEU, R. V. 68. DLRLC
      • diferențiere A se pupa (în bot) cu cineva = a se afla în relații de mare prietenie (cu cineva). NODEX
  • 2. tranzitiv (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • format_quote Nu mai pupi tu plimbare. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Nu mai pupă el bani de la mine! DLRLC
    • diferențiere A ajunge la ceva dorit, rîvnit, a căpăta ceva ca o favoare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.