2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÚLPĂ, pulpe, s. f. 1. Partea musculoasă posterioară a piciorului, situată între genunchi și gleznă. ♦ Parte a piciorului situată în porțiunea acestor mușchi. 2. Țesut conjunctiv bogat în vase și nervi. Pulpă dentară. 3. Partea cărnoasă și comestibilă a unor fructe. 4. Reziduu obținut în industria zahărului, în distilerii și la prepararea feculei, folosit ca hrană pentru vite. – Lat. pulpa (cu unele sensuri după fr. pulpe).

PÚLPĂ, pulpe, s. f. 1. Partea musculoasă posterioară a piciorului, situată între genunchi și gleznă. ♦ Parte a piciorului situată în porțiunea acestor mușchi. 2. Țesut conjunctiv bogat în vase și nervi. Pulpă dentară. 3. Partea cărnoasă și comestibilă a unor fructe. 4. Reziduu obținut în industria zahărului, în distilerii și la prepararea feculei, folosit ca hrană pentru vite. – Lat. pulpa (cu unele sensuri după fr. pulpe).

PÚLPĂ, pulpe, s. f. 1. Partea musculoasă a piciorului, dintre genunchi și gleznă. Era așa de frumoasă, cît nu s-a mai văzut... Cosițele ei lungi și stufoase de-i bătea pulpele. ISPIRESCU, E. 78. Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă. ALECSANDRI, P. A. 210. ♦ (La animale) Coapsă. Pulpă de vițel. ♦ (Regional) Uger. [Nevăstuica] de multe ori mușcă... vitele de picioare, ori pe vaci de pulpă. ȘEZ. III 204. 2. Partea moale și cărnoasă a unor fructe. 3. (Adesea determinat prin «dentară») Partea moale din interiorul dintelui în care se găsesc vase sanguine și nervi. – Pl. și: pulpi (COȘBUC P. I 58).

PÚLPĂ s.f. 1. Partea cărnoasă a unui fruct. ♦ Fructe conservate în soluție de bioxid de sulf diluată. 2. Partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte etc.). ♦ Porțiune musculară proeminentă. 3. (Min.) Apă care are în suspensie grăunți minerali; tulbureală. [< fr. pulpe, cf. lat. pulpa].

PÚLPĂ s. f. 1. porțiune musculară proeminentă (a gambei, a degetului). 2. partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte). 3. parte cărnoasă a unor fructe. ◊ fructe conservate în soluție de bioxid de sulf diluată. 4. (min.) apă care are în suspensie grăunți minerali; tulbureală. 5. medicament de consistență moale, prin pulpare. (< lat. pulpa, fr. pulpe)

PÚLPĂ ~e f. 1) (la oameni) Partea cărnoasă de dinapoi a piciorului, cuprinsă între genunchi și gleznă. 2) (la animale) Parte a membrului posterior, cuprinsă între crupă și gambă; coapsă. 3) pop. (la femelele animalelor mamifere) Organ de secreție a laptelui; uger. 4) Țesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine și terminații nervoase. ~ dentară. 5) Partea moale, cărnoasă, a unui fruct. 6) Reziduu obținut în urma prelucrării sfeclei de zahăr, folosit ca furaj. [G.-D. pulpei] /<lat. pulpa

pulpă f. 1. carne moale fără oase și fără grăsime: pulpa picioarelor; 2. partea cărnoasă dela piciorul omului. [Lat. PULPA].

púlpă f., pl. e (lat. pŭlpa, carne, parte cărnoasă; it. pg. polpa, pv. poupo, vfr. poupe [ca neol. pulpe]. Partea cărnoasă de la fluĭerele picĭoarelor omuluĭ. Bot. (Neol.). Substanța moale și cărnoasă a fructelor și legumelor. Anat. Partea maĭ moale din ăuntru dinteluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

púlpă s. f., g.-d. art. púlpei; pl. púlpe

púlpă s. f., g.-d. art. púlpei; pl. púlpe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÚLPĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) icră. (~ a piciorului.) 2. (BOT.) carne. (~ a unui fruct.)

PÚLPĂ s. v. biceps, coapsă, pulpar.

PULPĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) icră. (~ a piciorului.) 2. (BOT.) carne. (~ a unui fruct.)

pulpă s. v. BICEPS. COAPSĂ. PULPAR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

púlpă (púlpe), s. f.1. Ansamblu anatomic format din mușchii posteriori gambei. – 2. Coapsă. – 3. Carne macră. – 4. Țesut moale și cărnos al fructelor. – 5. Țesut conjunctiv dentar. – 6. Uger. – Mr., megl. pulpă, istr. pupę. Lat. pŭlpa (Pușcariu 1399, Candrea-Dens., 1458; REW 6834), cf. alb. pulpjë (Philippide, II, 652), it., prov., port. polpa, v. fr. poupe. Sensul 2, incorect dar destul de răspîndit în Munt., se explică prin extinderea sensului 1, cel de „parte musculară a gambei”. Sensurile 4 și 5 sînt împrumuturi neol., din fr. pulpe.Der. pulpar, s. n. (apărătoare a pulpelor purtată de războinici; jambieră, obială); pulpos, adj. (cu pulpe groase; cu uger mare); împulpa, vb. refl. (Trans., a se forța; a recăpăta forțe; a se însufleți), pe care DAR îl trimite la un lat. *impŭlpāre.Cf. pulpană.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

púlpă, pulpe, s.f. – Uger (la vacă); sclin (la oaie și capră). Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Lat. pulpa „carne” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX).

púlpă, -e, s.f. – Uger (la vacă); sclin (la oaie și capră). – Lat. pulpa.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PULPĂ subst. 1. – (Glos). 2. Pulp/e jude (Dm; Ștef) și s.; -ești s. (ib.). 3. Pulpaș (Ard; Braș); – Bucur (Șchei III),

Intrare: pulpă
pulpă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pulpă
  • pulpa
plural
  • pulpe
  • pulpele
genitiv-dativ singular
  • pulpe
  • pulpei
plural
  • pulpe
  • pulpelor
vocativ singular
plural
pulpă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pulpă
  • pulpa
plural
  • pulpi
  • pulpile
genitiv-dativ singular
  • pulpi
  • pulpii
plural
  • pulpi
  • pulpilor
vocativ singular
plural
Intrare: Pulpă
Pulpă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pulpă

pulpă

  • 1. Partea musculoasă posterioară a piciorului, situată între genunchi și gleznă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Era așa de frumoasă, cît nu s-a mai văzut... Cosițele ei lungi și stufoase de-i bătea pulpele. ISPIRESCU, E. 78.
      surse: DLRLC
    • Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă. ALECSANDRI, P. A. 210.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Parte a piciorului situată în porțiunea acestor mușchi.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. (La animale) Parte a membrului posterior, cuprinsă între crupă și gambă.
      surse: DLRLC NODEX sinonime: coapsă un exemplu
      exemple
      • Pulpă de vițel.
        surse: DLRLC
    • 1.3. regional Organ de secreție a laptelui.
      surse: DLRLC NODEX sinonime: uger un exemplu
      exemple
      • [Nevăstuica] de munte ori mușcă... vitele de picioare, ori pe vaci de pulpă. ȘEZ. III 204.
        surse: DLRLC
  • 2. Țesut conjunctiv bogat în vase și nervi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Pulpă dentară = partea moale din interiorul dintelui în care se găsesc vase sanguine și nervi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Porțiune musculară proeminentă.
      surse: DN
  • 3. Partea cărnoasă și comestibilă a unor fructe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. Fructe conservate în soluție de bioxid de sulf diluată.
      surse: DN
  • 4. Reziduu obținut în industria zahărului, în distilerii și la prepararea feculei, folosit ca hrană pentru vite.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 5. mineralogie; minerit Apă care are în suspensie grăunți minerali.
    surse: DN sinonime: tulbureală
  • 6. Medicament de consistență moale, prin pulpare.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • limba latină pulpa (cu unele sensuri după limba franceză pulpe).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN