opțiuni
  • info

10 definiții pentru tulbureală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULBUREALĂ, tulbureli, s. f. (Rar) Faptul de a fi tulbure; starea, însușirea a ceea ce este tulbure; (concr.) lichid tulbure sau parte tulbure, impură a unui lichid. [Var.: turbureală s. f.] – Tulbure + suf. -eală.

TULBUREALĂ, tulbureli, s. f. (Rar) Faptul de a fi tulbure; starea, însușirea a ceea ce este tulbure; (concr.) lichid tulbure sau parte tulbure, impură a unui lichid. [Var.: turbureală s. f.] – Tulbure + suf. -eală.

tulbureală sf [At: PISCUPESCU, O. 304/11 / V: (înv) turb~ / Pl: ~eli / E: tulbure + -eală] 1 Lipsă de limpezime a unui lichid Si: (rar) tulburime. 2 (Ccr) Lichid tulbure Si: (îvr) tulburăciune, (reg) turbuseală (1). 3 (Înv) Tulburare (2). 4 (Reg) Vreme urâtă. 5 (Înv; fig) Tulburare (3). 6 (Înv; fig) Mânie1. 7 (Înv; fig) Răzvrătire.

TULBUREALĂ, tulbureli, s. f. (Rar) Faptul de a fi tulbure; (concretizat) apă tulbure. Mergea în curgerea apei, tulburînd-o... Din cînd în cind, din tulbureală, scotea la lumină rețeaua, în care se zbăteau peștișorii argintii. SADOVEANU, N. F. 25.

TURBUREALĂ s. f. v. tulbureală.

turbureală1 sf [At: BORZA, D. 170 / Pl: ~eli / E: turbure2 + -eală] (Reg) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina și ramurile acoperite cu peri aspri, cu flori albe sau roșiatice, care crește prin tufișuri, la marginea pădurilor Si: (reg) hațmațuchiul-măgarului (Torilis arvensis).

turbureală2 sf vz tulbureală

turbureálă f., pl. elĭ. Starea apeĭ turburĭ: turbureala unuĭ rîŭ la cîmp după ploaĭe, turbureala vinuluĭ la început, turbureală în urină. – În est tulb-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tulbureală (rar) s. f., g.-d. art. tulburelii; pl. tulbureli

tulbureală (rar) s. f., g.-d. art. tulburelii; pl. tulbureli

tulbureală s. f., g.-d. art. tulburelii; pl. tulbureli

Intrare: tulbureală
tulbureală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulbureală
  • tulbureala
plural
  • tulbureli
  • tulburelile
genitiv-dativ singular
  • tulbureli
  • tulburelii
plural
  • tulbureli
  • tulburelilor
vocativ singular —
plural —
turbureală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turbureală
  • turbureala
plural
  • turbureli
  • turburelile
genitiv-dativ singular
  • turbureli
  • turburelii
plural
  • turbureli
  • turburelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tulbureală, tulburelisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a fi tulbure; starea, însușirea a ceea ce este tulbure. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. concretizat Lichid tulbure sau parte tulbure, impură a unui lichid. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mergea în curgerea apei, tulburînd-o... Din cînd în cind, din tulbureală, scotea la lumină rețeaua, în care se zbăteau peștișorii argintii. SADOVEANU, N. F. 25. DLRLC
etimologie:
  • Tulbure + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.