2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

provizor1 sm [At: (cca 1733) BUL. COM. IST. II, 252 / V: (înv) ~zer / A și: ~zor / Pl: ~i / E: lat provisor, ger Provisor] (Înv) Persoană care se ocupa cu îngrijirea și administrarea unei instituții, a unei moșii etc.

provizor2, ~oa a vz provizoriu

PROVIZOR adj. m. v. provizoriu.

PROVIZOR adj. m. v. provizoriu.

PROVIZOR, -IE adj. v. provizoriu.

provizor m. director de internat la un liceu (în Franța).

*provizór m. (lat. pro-visor, -visóris, prevăzător, îngrijitor; fr. proviseur). Director de liceŭ în Francia. În România (rar), șefu unuĭ internat al statuluĭ, intendent, econom.

PROVIZORIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire.

PROVIZORIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire.

provizoriu, ~ie [At: ZILOT, CRON. 350 / V: (înv) ~zor, ~oa / Pl: ~ii / E: lat provisorius, fr provisoire] 1-2 a, av (Care se face) pe un termen limitat Si: (înv) provizoric (1-2), provizornic (1-2), temporar, vremelnic. 3-4 a, av (Care durează) pe o perioadă limitată de timp, după care se înlocuiește Si: (înv) provizornic (1-2). 5-6 sn (Înv) Provizorat2 (1-2).

PROVIZORIU, -IE, provizorii, adj. (Și în forma provizor) Care durează numai un anumit timp; temporar, vremelnic. Astă șosea și alee este unul din suvenirile cele multe și frumoase ce ne-a lăsat generalul Kiseleff în guvernarea sa provizorie. BOLLIAC, O. 214. ◊ Guvern provizoriu = guvern chemat să conducă temporar (pînă la elaborarea unei constituții). Revoluția s-a stins în mijlocul neconsecvențelor și neînțelegerilor guvernului provizoriu. SADOVEANU, E. 50. Atunci noi am întocmit un guvern provizoriu. GHICA, A. 39. ♦ (Substantivat) Provizorat. Cît pentru ambasadă, aceasta s-a amînat pînă la încetarea provizoriului și alegerea unui cap definitiv al Germaniei. GHICA, A. 167. ♦ (Adverbial) Pe un timp oarecare, deocamdată. I-a închiriat provizor și cîteva camere în palatul său, pentru redacție. C. PETRESCU, C. V. 159. – Variantă: provizor adj. m.

PROVIZORIU, -IE adj. Temporar, vremelnic. ♦ Nedefinitiv. // adv. Deocamdată. [Pron. -riu, var. provizor, -ie adj. / cf. fr. provisoire, it. provvisorio].

PROVIZORIU, -IE I. adj. temporar, vremelnic. ◊ nedefinitiv. II. adv. deocamdată. (< lat. provisorius, fr. provisoire)

PROVIZORIU ~e (~i) și adverbial Care nu durează mult timp și urmează să fie înlocuit; vremelnic; temporar. /<lat. provisorius, fr. provisoire

provizoriu a. 1. dat prealabil: sentință provizorie; 2. ce se face în așteptare de altceva: instalațiune provizorie; 3. temporar: guvern provizoriu; 4. se zice de un profesor înainte de a fi căpătat numirea-i definitivă.

*provizóriŭ, -ie adj. (lat. provisorius, d. providére, -visum, a prevedea, a îngriji; fr. provisoire). Temporar, dat orĭ făcut numaĭ pe un timp pînă ce va deveni definitiv orĭ stabil, permanent: instalațiune, locuință provizorie, guvern provizoriŭ. Preliminar, prealabil: sentență, judecată provizorie. Se zice despre un profesor reușit la examin orĭ la concurs și numit cu acest titlu în ainte de a fi numit definitiv. Adv. În mod provizoriŭ, pe un timp.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

provizoriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. provizorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. provizorii

provizoriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. provizoriul

provizoriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. provizorie (-ri-e); pl. m. și f. provizorii

provizoriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. provizoriul

provizoriu s. n. [-riu pron. -riu], art. provizoriul

provizoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. provizorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. provizorii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROVIZOR s. v. administrator, intendent.

provizor s. v. ADMINISTRATOR. INTENDENT.

PROVIZORIU adj., adv. 1. adj. v. temporar. 2. adj. v. temporar. 3. adv. v. temporar. 4. adj. v. interimar. 5. adj. momentan, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 6. adv. v. deocamdată.

PROVIZORIU adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O situație ~.) 2. adj. temporar, vremelnic, (înv.) precariu, vremelnicesc. (O slujbă, o ocupație ~.) 3. adv. temporar, (înv.) vremelnicește. (Ocupa ~ demnitatea de...) 4. adj. interimar, temporar. (Comisie ~.) 5. adj. momentan, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 6. adv. deocamdată. (~ vei locui la mine.)

Intrare: provizor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provizor
  • provizorul
  • provizoru‑
plural
  • provizori
  • provizorii
genitiv-dativ singular
  • provizor
  • provizorului
plural
  • provizori
  • provizorilor
vocativ singular
  • provizorule
plural
  • provizorilor
provizer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: provizoriu
provizoriu adjectiv
  • pronunție: provizorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provizoriu
  • provizoriul
  • provizoriu‑
  • provizorie
  • provizoria
plural
  • provizorii
  • provizoriii
  • provizorii
  • provizoriile
genitiv-dativ singular
  • provizoriu
  • provizoriului
  • provizorii
  • provizoriei
plural
  • provizorii
  • provizoriilor
  • provizorii
  • provizoriilor
vocativ singular
plural
provizor2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provizor
  • provizorul
  • provizoru‑
  • provizoa
  • provizoara
plural
  • provizori
  • provizorii
  • provizoare
  • provizoarele
genitiv-dativ singular
  • provizor
  • provizorului
  • provizoare
  • provizoarei
plural
  • provizori
  • provizorilor
  • provizoare
  • provizoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

provizor, provizorisubstantiv masculin

provizoriu, provizorieadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Astă șosea și alee este unul din suvenirile cele multe și frumoase ce ne-a lăsat generalul Kiseleff în guvernarea sa provizorie. BOLLIAC, O. 214. DLRLC
    • format_quote I-a închiriat provizor și cîteva camere în palatul său, pentru redacție. C. PETRESCU, C. V. 159. DLRLC
    • 1.1. Guvern provizoriu = guvern chemat să conducă temporar (până la elaborarea unei constituții). DLRLC
      • format_quote Revoluția s-a stins în mijlocul neconsecvențelor și neînțelegerilor guvernului provizoriu. SADOVEANU, E. 50. DLRLC
      • format_quote Atunci noi am întocmit un guvern provizoriu. GHICA, A. 39. DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat neutru învechit Provizorat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: provizorat
      • format_quote Cît pentru ambasadă, aceasta s-a amînat pînă la încetarea provizoriului și alegerea unui cap definitiv al Germaniei. GHICA, A. 167. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.