12 definiții pentru proscrie

PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie).

PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie).

PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. (învechit) 1. A scoate pe cineva de sub scutul legilor, a izgoni din propria lui țară drept pedeapsă pentru o vină politică. exila. Și-i trimisesem listă chiar de persoanele ce erau să fie proscrise. GHICA, A. 191. ◊ (Glumeț) Lupii în toate staturile Europei erau proscriși, numai în Moldavia... viețuiau ca în sînul unei republice. NEGRUZZI Ș.I 279. ♦ A interzice, a opri, a nu îngădui. V. aboli. Uitarăți că proscrise sînt orișice dueluri? MACEDONSKI, O. II 140. 2. (În antichitatea romană) A osîndi la moarte fără forme de judecată, înscriind numai pe un afiș numele celui condamnat (osînda putînd fi executată de oricine îl întîlnea pe condamnat).

!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís

proscríe vb. (sil. mf. -scri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 sg. și pl. proscríe; ger. proscriínd (sil. -scri-ind)

PROSCRÍE vb. 1. v. surghiuni. 2. v. interzice. 3. v. dezaproba.

PROSCRÍE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fără forme judiciare, publicând pe o listă specială numele celui osândit. 2. A îndepărta în mod forțat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere].

PROSCRÍE vb. tr. 1. a face o proscripție. 2. a interzice (o carte, o idee). (după fr. proscrire)

A PROSCRÍE proscríu tranz. 1) (la romani) A condamna crunt (la moarte sau la exil) fără judecată (afișând numai numele celui osândit). 2) înv. (persoane) A expulza din țară pentru o vină de ordin politic. 3) fig. (idei, activități etc.) A pune sub interdicție; a interzice. /<fr. proscrire

proscrie v. 1. a condamna la moarte fără judecată și afișând simplu numele celor condamnați: Cicerone fu proscris de Antoniu; 2. a alunga, a exila; 3. fig. a desființa: a proscrie un abuz.

*proscriŭ, -scris, a -scríe v. tr. (lat. proscribere, a anunța pin [!] afipt, a publica, a promulga, a despoĭa în numele legiĭ, a pune capu la preț, d. pro, înainte și scríbere [!], a scrie. V. circum-scriŭ). Condamn la moarte pintr´un [!] simplu afipt public: Sula a proscris miĭ de cetățenĭ romanĭ. Antoniŭ l-a proscris pe Cicerone. Pin ext. Exilez. Fig. Desființez: a proscrie un obiceĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PROSCRÍE vb. 1. (JUR.) a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a surghiuni, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.) 2. a interzice, a opri. (A ~ duelul.) 3. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

Intrare: proscrie
verb (VT641)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) proscrie proscriere proscris proscriind singular plural
proscrie proscrieți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) proscriu (să) proscriu proscriam proscrisei proscrisesem
a II-a (tu) proscrii (să) proscrii proscriai proscriseși proscriseseși
a III-a (el, ea) proscrie (să) proscrie proscria proscrise proscrisese
plural I (noi) proscriem (să) proscriem proscriam proscriserăm proscriseserăm, proscrisesem*
a II-a (voi) proscrieți (să) proscrieți proscriați proscriserăți proscriseserăți, proscriseseți*
a III-a (ei, ele) proscriu (să) proscrie proscriau proscriseră proscriseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)